4,112 matches
-
cu disperare: — Nu mai pot merge. Mă doare spatele, mi s-a umflat stomacul, iar haina e prea strîmtă. își desfăcu nasturii înnebunită și Lanark o privi surprins. Rochia îi stătuse înainte lejeră pe corp, dar acum stomacul îi era umflat, ajungîndu-i aproape de sîni, iar catifeaua de culoarea chihlimbarului era întinsă ca un balon. Ea se uită în jos, de parcă o izbise ceva și zise slab: — Dă-mi mîna. îi apăsă mîna de partea de jos a stomacului, privindu-l drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Unthank cu fiecare clipă. Viteza autocisternei îi schimbă perspectiva asupra lunii; semiluna subițiratică stătea chiar deasupra orizontului, aparent nemișcată, creînd senzația liniștitoare că timpul curge mai lent. îl auzi pe șofer spunînd: — Haide, dă-i-l, iar Rima împinse ceva umflat în mîinile lui. Numără, hai, numără cîți bani are! Obiectul era un portofel. Lanark i-l vîrî înapoi cu violență peste șoldurile Rimei. Șoferul îl luă cu o mînă și zbieră: Două sute de lovele. Munca pe patru zile. Faci mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Macfee. — Mi-am dat seama cum sînteți din momentul în care am dat cu ochii de dumneavoastră, zise Pettigrew blînd. Sînteți un mic nenorocit grețos. Macfee îl privi fix, își încleștă pumnii și trase mult aer în piept. I se umflară umerii și păru că devine mai înalt. — Domnișoară Mageen! spuse Pettigrew tare, dacă mă amenință, fă-l bucăți. Domnișoara Maheen veni între Macfee și Pettigrew, ridică mîna dreaptă pînă la nivelul gîtului, își ținu palma orizontal, cu degetul mic scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cînd rămaseră perfect drepte și nemișcate pe saltea. Lanark oftă și-și lăsă fața într-o mînă. O voce pițigăiată din aer zise: însă criticul are ultimul cuvînt — Promite-mi că nu vei fi violent. Lanark pufni disprețuitor. Așternuturile se umflară din nou ca o cocoașă în formă umană, dar iluzionistul nu apăru. O voce înăbușită de sub cearșafuri zise: — N-ar fi trebuit să fac trucul ăla. Printr-o singură propoziție, te-aș fi transformat în cel mai servil dintre admiratorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
hrănește Maimuța de stofă-i stearpă. Tinerii, o să vezi, preferă Maimuța de sîrmă Doar pentru hrană, Apoi se întorc și-mbrățișează Maimuța de stofă Care nu le dă nimic. Cînd tinerii sînt speriați, își îngroapă fața în pieptul Cald și umflat de stofă. Maimuța de sîrmă rezistă viforului. Toți o preferă însă pe maimuța de stofă. HUME, DAVID Cap. 16, par. 9. Plaglit din tratatul An Enquiry Concerning Human Understanding. IBSEN, HENRIK Cartea 3 și 4. Datorează mult piesei în versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ficțiunii la Flann O’Brien; un erou, străin de trecutul lui într-un Infern modern tentacular, de asemenea din Flann O’Brien, T.S. Eliot, Nabokov și Flann O’Brien, o paradă de erudiție absolut nerelevantă, cu ajutorul unor note de subsol umflate grotesc. în. a.) ∗ Această remarcă e mult prea ridicolă pentru a merita un comentariu în. a.). ∗ Dar de fapt subiectele secțiunilor lui Thaw și Lanark sînt independente și cimentate mai curînd prin șmecherii tipografice decît printr-o necesitate formală. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am învățat încă să raționăm cu adevărat ca ființe umane. A.K. John Prescott ― agent galactic? asta, se putea admite. Bărbatul întins pe divan, îi privea. Părul său blond părea ciudat de alburiu sub lumina puternică. În ciuda călușului care îi umfla obrajii colțurile gurii schițau un slab surâs: Gosseyn zise cu dezgust: ― E de-a dreptul infect. Tipul ăsta a lăsat să-i fie asasinată nevasta în cadrul unui incident dintr-o înscenare menită să mă convingă de buna lui credință. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
localnicii mă priveau ca pe o arătare. Peste câteva săptămâni, când începusem să mă refac, a venit să mă vadă o domnișoară de la Catedra de Filologie Clasică a Universității din București, ținea la mine, m-a găsit ultrajegărit, cu burta umflată de cartofi, am ieșit amândoi la plimbare, pe câmp, printre margarete și maci, până la iarba atât de verde, încât părea udă, discutam despre una și despre alta, chestiuni mai mult clasice, îmi adusese niște cărți de citit, abia mă țineam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
O duc cât se poate de bine“, spunea Constantin. „Lucrez la Percepție, în comuna Pantelimon...“ „Ești cineva !...“ Mă rezemam de zid. Aș fi fumat o țigară. „Sunt la impozite indirecte“, spunea Constantin. „Îți dai seama ? E ca un vis...“ ( Își umflase pieptul costeliv.) „Am și un coleg simpatic, peste două luni iese la pensie, până atunci existăm împreună, discutăm printre contribuabili, n-ai idee ce le vede. E și mult mai bătrân...“ Ceva ca un pui de câine mic și cenușiu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
tot“ (mă bucuram, mi se părea că își revine). „Mai am în buzunar una, cu o balanță. Le-am găsit pe stradă...“ A luat insigna, și-a prins-o de rochie. „Am s-o păstrez ca amintire“, a spus. Își umflase pieptul firav, mângâia insigna. Mă uitam la ea : așa, plăpândă cum era, avea de dus o străveche și cumplită bătălie. Atunci i-am pus, pe invers, întrebarea care se pune de obicei copiilor : „Pe cine urăști tu mai mult ? Pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de impalpabilă. Masa de umbră rămânea informă. Gosseyn văzu, acum când se uita mai atent, că se clătina puțin. Sub ochii lui vrăjiți, ea se modifică și se estompă pe margini, pentru a se întinde iar ca și cum materia noroasă se umfla sub o presiune interioară. Gosseyn sondă cu prudență în adâncul gazos. Era gata să anuleze energiile potențiale. Dar nu era nimic acolo. După scurtul răgaz obișnuit, necesar fotografierii unui obiectiv, tot nimic. Nici o imagine. Nici o imagine normală, adică. Creierul secund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
inchizitor: - Sunteți amândoi țicniți? Gosseyn spuse: - Câți oameni la bord? Celălalt se uită la el și izbucni în râs. - Dar zău că nu sunteți normali. Pe moment părea să se distreze grozav. - Câți oameni? făcu el amuzat. (Vocea i se umflă.) Cinci sute, continuă el. Ia gândiți-vă la chestia asta și plecați cât mai repede. Era cam ce prevăzuse Gosseyn. Niciodată nu se înghesuiau oamenii pe nave spațiale ca în vehiculele terestre. Chestiune de aer și de aprovizionare. Cinci sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de 20 de ori suprafața Place de la Concorde. O barieră la fel de dificil de străpuns ca și Zidul Fermierilor Generali sau fortificațiile Thiers! Parisul s-a dezvoltat astfel în mod continuu pornind de la un nucleu central, o bulă care s-a umflat de-a lungul deceniilor. Această geneză a formelor orașului, pornind de la fortificații, simbolizează, într-un stat în care tradiția iacobină rămîne puternică, sediul puterii. Ierarhia pe care o reprezintă opoziția dintre orașul intra muros și periferie nu poate scăpa celui
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
am învățat încă să raționăm cu adevărat ca ființe umane. A.K. John Prescott ― agent galactic? asta, se putea admite. Bărbatul întins pe divan, îi privea. Părul său blond părea ciudat de alburiu sub lumina puternică. În ciuda călușului care îi umfla obrajii colțurile gurii schițau un slab surâs: Gosseyn zise cu dezgust: ― E de-a dreptul infect. Tipul ăsta a lăsat să-i fie asasinată nevasta în cadrul unui incident dintr-o înscenare menită să mă convingă de buna lui credință. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se văd pe linia câmpului? Nu știa să-i răspundă. Rămase tăcută și se duse cu pieptul sub nările lui și sub ochii ce îi deslușiră linia dintre sâni. Se aflau într-o casă necunoscută și era vară, iar vântul umfla draperiile de mătase de la ferestre. Omar se uită la cireșele de pe masă și apoi iar în jos, la acel făgaș al pierzaniei, desenat între sânii fetei. Doar își strânse ochii și făcu să alunece tot în el ca într-o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
damasc, câteva margarete într-o vază de sticlă. Se simțea ca la restaurant și, în curând, schimbă casa cu un colț al bistroului de la Bagh-e Melli, unde se adunau toți mulah-ii și pasdar-ii orașului. Era singurul căruia nu i se umfla pântecul sub cămașă. Era printre puținii neîntinși pe divan, singurul care nu își aștepta supa tolănit ca un pașă. Auzise că îi spuneau „inginerul de frig care stă ca un împăiat la o masă“. Între ei, deprinsese plictisul bărbaților care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
caute și să mai întrebe de ea, iar Veterinara, despre care știa de acum că citește gândurile, zise cu voce tare: — Am aflat că m-ai căutat de mai multe ori. — Ei, nici chiar așa, îi răspunse. Godun, câteodată, mai umflă vorbele. Pe urmă își zise că a făcut rău, fiindcă nu i-a spus adevărul. Se ridică în picioare și se duse cu ochii în urma ei, până când dispăru de pe linia câmpului. Max-Dinte părea cel mai școlit, dar și cel mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
jelanie în plasele căreia se prinseseră toți, ca peștii dintr-o grotă sub apă. Apăru întâi Maestrul Beheshti, pe când ceilalți se smereau, cu bărbiile în piept. Omar simți boarea care se strecura printre frunzele din ghivece și trecea mai departe, umflându-le fustele ca pe velele bărcilor, când ieșeau în larg. Simți și parfumul uleios de tămâie și trandafir și încă ceva ce avea să-i rămână nelămurit. Ultimul în cerc venea tocmai șeicul, care era Shams și care purta, ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Alții dintre vânători, Cari-s mai cunoscători, Au ghicit că-i căprioară, Să și-o aibe soțioară. Nunul mare, că-i mai mare Și-i cu grija în spinare, Pe un cal frumos călare, Se ridică-n scări 75Și se umflă-n nări, 303 {EminescuOpVI 304} Face ochii roată Pe oștirea toată. Când încoace el privi Mândră floare mai zări, Dar vede că nu-nflorește Nici rodește, Că nici locul nu-i priește Și mai mult se ofilește, Pe noi șase
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pentru când preconizați circul ăsta? ― Pentru luni seară. În aceeași noapte veți părăsi țara. ― Cum? ― Cu un avion sanitar. Tânărul avu pentru o clipă sentimentul că se sufocă. Apoi un râs îngrozitor îi gâlgâi în fundul pieptului. Simți cum i se umflă fălcile, gata să plesnească: "E limpede! A fugit de la balamuc! Arc o logică în ce spune, de acord, dar..." ― Ai amuțit? ― Chestia asta cu avionul mi-a rămas în gât... Nu văd ce i-ar determina pe cei de la Aviasan
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spus că mă pricep! Era aniversarea individului și se gândiseră să-i facă o surpriză. ― Care individ? ― Pricepi greu, ce mai! Individul care avea cheile, adică proprietarul. Eu mi-am făcut treaba și am plecat. A doua zi m-a umflat Miliția. ― Te-au turnat ăia? ― Da. La proces, avocatul spunea că sânt nebun, așa, de kiki, dar eu n-am fost de acord. Ieși compromis dintr-o chestie ca asta. Inginerul oftă. Apucă târnăcopul și izbi cu nădejde. Simți o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
așa diliu, nu luam tramvaiul ăsta! ― Toți sîntem dilii, numai că individul merită și un premiu. Întoarse capul spre bătrînă: Nici cu baba nu mi-e rușine! Melania Lupu continua să recite, răcnind din toate puterile. Obrajii palizi i se umflau ca niște foaie, ochii îi străluceau inspirați. Ceilalți o ascultau cu inima strânsă. Mirciulică încremenise pe un scaun. Coada încovoiată, rigidă, ridica un semn de întrebare negru. Scarlat se sprijini de marginea aragazului. Își șterse fruntea și oftă. ― Dumnezeule mare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îi indică patru pînze: Astea le iei cu tine. Desprinse Fragonard-ul din cui apoi trecu la un impresionist francez, o natură moartă cu vaze, cărți și un scaun pe care nu stătea nimeni. * Florence Miga ținea ochii închiși. Mâinile groase, umflate de gută, se sprijineau împletite pe muchia mesei. Verigheta lată și bombată, după moda de acum 40 sau 50 de ani, îi strangula degetul. Pe mâna dreaptă purta un safir în montură bărbătească. Simți pe braț respirația șuierătoare a lui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mea e searbădă și inutilă, că în față, la cinci sau zece pași, nu există decât mormântul. De ce mă apasă acum mai mult? De ce mă sufocă?" Simți brusc că a pierdut ceva, fără să-și dea seama ce. Plânsul îi umflă pleoapele și deschise ochii: " Aș vrea să mor." * Melania Lupu își prinse înfrigurată brațele: ― E rece... Trage fereastra. ― Treci lângă Ioniță, spuse încet doamna Miga. Noaptea nu avem căldură. Bătrâna ceru din ochi avizul lui Scarlat. Bărbatul se simțea amorțit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
40 de ani mai puțin. La turnir, asistă castelane mândre cu talii înalte și priviri îndrăznețe. Luptă și cade pentru Florence... Florence poartă un guler înalt și înfoiat cum a văzut în tablourile lui El Greco. Ioniță simte cum i se umflă inima, gata să plesnească... " E singurul prilej când pot face ceva pentru ea." * Parcurgea încăpere după încăpere, din ce în ce mai întunecat. Cercetase atent fosta sufragerie unde acum erau expuse colecții de porțelanuri fine, bibelouri delicate de Sèvres și Saxa, bergerete Rosenthal, piese
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]