KorAP: Find »[drukola/base=umor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...413 >

10,305 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

întâmplător, nea Myron Cohen, sunt chiar eu! Doctore, te implor, nu mai pot trăi într-o lume al cărei înțeles și-a cărei dimensiune sunt date de-un măscărici vulgar dintr-un bar de noapte. De-un... un practicant al umorului negru! Fiindcă asta-s practicanții umorului negru - desigur! - toți Henny Youngman-ii și Milton Berle-ii care-i fac să crape de râs la Fountainebleau, dar cu ce anume? Cu bancuri despre crime și mutilări! „Ajutor“, strigă femeia alergând înnebunită pe plaja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
eu! Doctore, te implor, nu mai pot trăi într-o lume al cărei înțeles și-a cărei dimensiune sunt date de-un măscărici vulgar dintr-un bar de noapte. De-un... un practicant al umorului negru! Fiindcă asta-s practicanții umorului negru - desigur! - toți Henny Youngman-ii și Milton Berle-ii care-i fac să crape de râs la Fountainebleau, dar cu ce anume? Cu bancuri despre crime și mutilări! „Ajutor“, strigă femeia alergând înnebunită pe plaja din Miami, „ajutor, se-neacă fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-mi spună „Dar, Alex, cred că domnul Țopârlan are dreptate - cred că e prea blând cu comunismul“. După ce însă preopinentul își rostea ultima idioțenie în legătură cu ideile „socialiste“ și/sau „roz-bonbon“ ale candidatului nostru, după ce îi punea la zid și simțul umorului, Dovlecel se apuca, pe un ton ceremonios și (admirabilă performanță!) fără strop de sarcasm - ai fi zis că face parte din juriul unui concurs de plăcinte, într-atât de perfect combina sobrietatea cu buna dispoziție - să-i corecteze domnului Țopârlan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Da. Pufnesc în râs și ea mă întreabă ce mi se pare așa de nostim. Mă excită silueta ei minionă, voluptoasă, cu mijlocul ferm încins de centura lată, kaki. Dar ce fătucă hotărâtă, stăpână pe sine și lipsită de simțul umorului! Nici nu știu dacă mi-ar îngădui să comand și pentru ea, chiar dacă i-aș vorbi limba. Ce preferi, mă întreabă ea după ce amândoi am dat pe gât câte o sticlă de bere evreiască, tractoarele, buldozerele sau tancurile? și iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
putință? Omului nu-i e de nici un folos să fie așa de nemulțumit de viața lui. S-ar zice că-ți face o plăcere nebună, că ești de-a dreptul mândru de faptul că te-mproști de unul singur cu umorul tău ciudat. Cred că, de fapt, nici nu vrei să duci o viață mai bună. Într-un fel, ori de câte ori zici ceva, mereu faci poante, trebuie neapărat să fii „haios“. Și-o ții așa cât e ziulica de lungă. Oricum ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
or asta face treaba și mai dezagreabilă. Că ai fost în stare să contribui la așa ceva! Cu autodezaprobarea asta stupidă! Dezagreabilă chestie! — Ah, nu știu ce să zic, i-am întors-o eu, autodezaprobarea e, la urma urmei, o formă clasică a umorului evreiesc. — Nu a umorului evreiesc, ci a umorului de ghetou! O remarcă deloc drăgăstoasă, ascultă la mine. Până-n zori mă făcuse să pricep că persoana mea e chintesența celor mai rușinoase manifestări ale „culturii Diasporei“. Veacuri după veacuri de dezrădăcinare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
și mai dezagreabilă. Că ai fost în stare să contribui la așa ceva! Cu autodezaprobarea asta stupidă! Dezagreabilă chestie! — Ah, nu știu ce să zic, i-am întors-o eu, autodezaprobarea e, la urma urmei, o formă clasică a umorului evreiesc. — Nu a umorului evreiesc, ci a umorului de ghetou! O remarcă deloc drăgăstoasă, ascultă la mine. Până-n zori mă făcuse să pricep că persoana mea e chintesența celor mai rușinoase manifestări ale „culturii Diasporei“. Veacuri după veacuri de dezrădăcinare duseseră la apariția unor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ai fost în stare să contribui la așa ceva! Cu autodezaprobarea asta stupidă! Dezagreabilă chestie! — Ah, nu știu ce să zic, i-am întors-o eu, autodezaprobarea e, la urma urmei, o formă clasică a umorului evreiesc. — Nu a umorului evreiesc, ci a umorului de ghetou! O remarcă deloc drăgăstoasă, ascultă la mine. Până-n zori mă făcuse să pricep că persoana mea e chintesența celor mai rușinoase manifestări ale „culturii Diasporei“. Veacuri după veacuri de dezrădăcinare duseseră la apariția unor oameni dezagreabili ca mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

locomotivele uriașe, care se aliniau de ambele părți, reflectau imaginea umedă și metalică a cerului. — Nu, spuse el, nu puteți face nimic care să mă afecteze. Ea bătu În copertele ghidului Baedeker și el remarcă, nu fără o undă de umor: — Păstrați-l ca un suvenir al Întâlnirii noastre. Mabel se convinse atunci că temerile ei erau justificate - Îi scăpa - și-l țintui furioasă din priviri. Dacă l-aș putea răni cumva, se gândi ea, privind În oglinda din spatele lui succesul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
putea obține. Și, În timp ce ciugulea din pește și se uita pe furiș la Janet Pardoe, se gândea nu la veniturile curente, la drepturi de autor și procente din vânzări, nici la cititorii care plângeau la patosul său sau râdeau la umorul lui În dialect, ci la scările ce duceau la saloanele londoneze, cu ușile duble deschizându-se larg, la fețele femeilor care se Întorceau spre el cu interes și respect când i se anunța numele. Curând, Într-o oră sau două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
șifonate, și pe soțul ei. Aceștia se Împleticeau În urma agentului, dezorientați și deprimați, prin aburul care șuiera și prin strigătele În limbi ciudate. Lui Josef i se păru că putea coborî din tren. Imediat Încetă să mai privească lucrurile cu umor sau grandilocvență, pentru că era ceva ce privea siguranța lui. Rotițele mici și precise ale creierului său se porniră și Începură să Înregistreze c-o acuratețe fără greș, ca o mașină de calcul dintr-o bancă, debitele și creditele. Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și el suflă În flacără ca s-o ațâțe. Când harta arse aproape complet, aruncă cenușa sub banchetă, Își puse o pastilă amăruie pe limbă și Încercă să adoarmă. Dar somnul nu se lipea de el. Era un om fără umor, altminteri ar fi zâmbit la ideea că-și simte brusc inima ușoară, recunoscând, la șaptesprezece kilometri după Buda, monotonia câmpiei dunărene, Întreruptă brusc de o colină de forma unui degetar, cu brazi zbârliți pe ea. Un drum făcea o cotitură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
o clipă. Probabil că te minunezi de ce nu-mi cer scuze pentru acest... disconfort. Vezi, În ceea ce mă privește, există o problemă mai importantă decât orice disconfort. Nu cred c-ai Înțelege. — Sigur că nu, spuse ea, gândindu-se cu umor amar la noaptea care trecuse. Un fluierat lung tremură prin aerul rece și fata sări Îngrijorată În picioare. — Acesta nu-i trenul nostru, nu? Nu se poate să rămân jos. Dr. Czinner era la fereastră. El șterse de abur partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
șampanie și rața când o văzu pe soția lui venind pe drum și aducându-i propriul prânz, Înfășurat Într-o pânză albă. Era mică și brunetă, cu șalul Înfășurat strâns peste umeri. Avea o față pe care se putea citi umorul malițios și purta niște cizme mari. El puse jos lădița cu fructe și Îi ieși În Întâmpinare. — Nu lipsesc mult, spuse el În șoaptă, ca să nu-l poată auzi șoferul. Așteaptă-mă. Am ceva să-ți povestesc. Și, foarte grav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Înapoi, În compartimentul său, dar Coral nu era acolo. Pasagerii se buluceau afară din tren, vorbind, râzând și Întinzându-și brațele ca să și le dezmorțească. Mecanicul de locomotivă era În mijlocul unui grup mai mic de oameni, cărora le explica cu umor despre defecțiune. Deși nu exista nici o casă În apropiere, apărură deja doi sau trei săteni care ofereau spre vânzare apă minerală și dulciuri pe bețigașe. Drumul mergea paralel cu calea ferată, cele două fiind separate doar de o creastă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Belgrad. Au lăsat soba să se stingă. Încercă să arunce o privire pe fereastră, spre țărani, dar se pare că aceștia obosiseră să mai aștepte și plecaseră acasă. Spuse cu ușurare: — Nu e nimic de făcut. Adăugă apoi cu un umor criptic: — E lucru mare să fii acasă. Se văzu pentru moment În fața unui deșert de pupitre din lemn de pin, cu rânduri peste rânduri de fețe răutăcioase, și Își aminti vremurile când se simțise Împresurat de briza rece și ușoară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Probabil că doar Îngrijorarea și hrana pe sponci Îi dăduseră aerul de inteligență și o anumită sensibilitate. Chiar și după moarte, sub lumina albăstruie și pâlpâitoare a unei făclii făcute din ziar, fața doctorului era remarcabilă prin lipsa ei de umor. Probabil că, spre deosebire de majoritatea bărbaților, n-avusese niciodată o femeie. Dacă ar fi trăit cu cineva care să fi râs măcar puțin, se gândi ea, nu s-ar afla acum aici, În starea asta, nu ar fi luat lucrurile Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

ăsta e, de fapt, abandon din neglijență, În stilul lună de miere? — O să-l cunoașteți la New York. Dar o să călătorească mult cu treburi la Paris pentru serialul TV pentru care tocmai a semnat, le-am spus. Cu o umbră de umor, am reușit chiar să adaug: —... semnătură prin care ne-a distrus luna de miere. —Cât e Hunter plecat putem să ne ținem una alteia companie. Indiferent ce crede lumea, eu una mă simt singură uneori, spuse Lauren, părând, deodată, vulnerabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
fete extraordinare din New York, incredibil de strălucitoare și minunat de amuzante. Le mulțumesc tuturor acelor superbe proaspăt divorțate din viața reală, care mi-au Împărtășit secretele lor și care au cooperat la realizarea acestei cărți, cu un deosebit simț al umorului. Toate cele care m-ați ajutat - iar voi știți cine sunteți -, anonimitatea voastră va rămâne intactă, iar mulțumirile mele sunt sincere. Doresc, de asemenea, să mulțumesc editorului meu din New York, Jonathan Burnham, pentru lectura sa atentă, rând cu rând, fără de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

în ziua aceea în sufragerie, masa desfăcută, plină cu hîrtii, un calculator împrumutat de la uzină..., cred că la o întrebare de-a ei ori la vreo opinie despre cutare colegă, oi fi dat un răspuns așa..., n-are nici simțul umorului; numai ce-o văd venind cu cratița plină cu fasole și-o răstoarnă uite-așa, pe toată masa... Mihai, enervat de-a binelea, ridică ochii brusc, privindu-l fix pe Muraru, care soarbe din vin. A stat mult în spital

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
colțurile gurii lăsate în jos, ca într-o mască de teatru antic. Tot timpul nu te-am cunoscut decît spurcat la gură. Eu mi-aș zice altfel saltă Lazăr dintr-un umăr a indiferență. Mi-aș zice că am simțul umorului, cam prost uneori, dar umor. Așa-i, dom' pro'esor, au ba? face el un gest spre masa unde stă profesorul. Ce s-a întîmplat? întreabă curios profesorul, venind să se așeze lîngă ei, ca într-o scenă de duminică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ca într-o mască de teatru antic. Tot timpul nu te-am cunoscut decît spurcat la gură. Eu mi-aș zice altfel saltă Lazăr dintr-un umăr a indiferență. Mi-aș zice că am simțul umorului, cam prost uneori, dar umor. Așa-i, dom' pro'esor, au ba? face el un gest spre masa unde stă profesorul. Ce s-a întîmplat? întreabă curios profesorul, venind să se așeze lîngă ei, ca într-o scenă de duminică la iarbă verde. V-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și aici, la finele spectacolului vorbind, cugetarea lui Camus: Nu există destin care să nu poată fi depășit prin dispreț". Eu aș zice, în alt registru vorbind, că, așa cum era în text, eroul încerca depășirea momentului cu un simț al umorului, nu negru, ci trist, amar adevărat dispreț. De aceea nu-mi place finalul: eroul improvizează, în manieră folk, pe versuri de Blaga, despre existență. Nu ăsta a fost personajul de-a lungul celor trei acte. Ce pot ghici eu, spectatoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să izbucnească în plîns ce face copilul, nevasta? Sunt sănătoși? Fratele meu omul, îl privește Maria cu un aer superior mă bucur că ai înțeles și tu care-i prima întrebare ce trebuie pusă. Iar eu, pentru că nu pot avea umorul tău întotdeauna, îți voi răspunde scurt: toți sunt foarte bine! Să-ți trăiască! Lazăr se repede spre mîna stîngă a femeii, o ia și o sărută peste mănușa din piele, apoi începe să fugă către intrarea în maternitate, împiedicîndu-se în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

râdă și iar să râdă. Odată eliberați, și-ar fi mijit ochii la lumină. Ar fi declarat: „Bull e cel care ne-a ținut în viață, cu duritatea, cu tăria lui de caracter și, mai presus de toate, cu simțul umorului“. Așa reușea Bull să-și apropie oamenii. Își privi în ochi noile organe genitale, le evaluă profunzimea, roșeața și văzu cum feminitatea îl îmbia. Numai că, după doar o oră, aflat în Piccadilly, bietul de el fusese cuprins și zguduit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]