4,632 matches
-
interes. „Dacă o să ne mai întâlnim.“ Dar cum ar fi fost posibil? Regele lui îl chemase în altă parte, la mare depărtare de Sapaudia. De-acum, era sigur, o pierduse pentru totdeauna, iar faptul că simțise cu câtă intensitate îl ura nu-i îndulcea cu nimic amărăciunea pe care i-o dădea siguranța că nu avea s-o mai revadă niciodată. Dar atunci, cum se putea ca un om să se simtă trist și bucuros în același timp? Și bucuros, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lung și subțire, dar cu trăsături puternice: în privirea sa directă și pătrunzătoare, ce se luminase imediat de un zâmbet cordial, nu întâlni nici o urmă de fragilitate; dimpotrivă, citi reflexele unui caracter energic și o expresie de așteptare nerăbdătoare. — îți urez sănătate, Prefectule! îi spuse imediat cu o voce fermă, chiar dacă ușor răgușită, și îi veni în întâmpinare, prompt, cu brațele deschise simplu, pregătite pentru o îmbrățișare. Așadar, îmi aduci vești de la Magister militum! Sebastianus îngenunche ca să sărute inelul episcopal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
palmă cu palmă tot zidul de centură. N-am observat nici un semn al vreunui atac iminent. — Ei, atunci, spuse Marcentius, luându-și rămas bun, sperăm să fie și pe mai departe tot așa; poate că timpul lucrează pentru noi. îți urez o noapte bună, Prefectule. Tuna când Sebastianus și prietenii săi, după ce urcaseră o scară largă și traversaseră apoi un vestibul în penumbră, intrau în sala Decemvirilor. La lumina celor câteva lumânări de seu, doi soldați răniți, pe care decurionul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
9. Atunci Saul a zis: "Aduceți-mi arderea de tot și jertfele de mulțumire." Și a jertfit arderea de tot. 10. Pe cînd sfîrșea de adus arderea de tot, a venit Samuel, și Saul i-a ieșit înainte să-i ureze de bine. 11. Samuel a zis: "Ce-ai făcut?" Saul a răspuns: Cînd am văzut că poporul se împrăștie de lîngă mine, că nu vii la timpul hotărît, și că Filistenii sunt strînși la Micmaș, 12. mi-am zis: Filistenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
sau aia-n jos“, replicase În gând Mașa. „Ia și te culcă odată, ca să mă pot culca și eu...“ „Ei, dacă nu te doare, atunci mă culc. Că dacă te durea, poate nu mă mai culcam...“ „Hai, noapte bună“, Îi urase din ușă gazda. „Mai este și mâine o zi...“ „Sigur că este. Somn ușor și vise plăcute“, bolborosise vizitatorul pe jumătate adormit. După ce oaspetele se culcase, Mașa strânsese masa, apoi Își făcuse rugăciunile de seară, apoi se apucase să tămâieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
incertă. Fiindcă barba Îi era aproape la fel de transparentă ca și aerul; privit de la depărtare părea destul de tânăr, dar când te apropiai de el, vedeai că trăsăturile feței sunt ale unui om trecut de mult de prima tinerețe. - Bună dimineața, Îi ură Mașa, apropiindu-se de cerdac. Extraterestrul Însă privea undeva pe deasupra ei, fără să-i răspundă la urare. - V-ați sculat de mult? Îl Întrebă ea din nou, oprindu-se la trepte. Ochii oaspetelui scrutau depărtările. Înfățișarea sa Îi aducea aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lucrări care nu-i altul decât tovarășul inginer Tony Pavone, permiteți să vi-l recomand, nu este prea Încântat. Dar În prezent ivindu-se prilejul, Îl puteți convinge. Ce ziceți...?” Tartorul miliției Capitalei, rămase perplex. Carevasăzică, omul pe care-l ura de moarte, care Îndrăznise să-l reclame ministrului, se infiltrase fără știrea lui În perimetrul tuturor secțiilor de miliție, unde În mod sigur Își putea face unele relații punând piedici În ce privește arestarea lui. Isteria lui binecunoscută explodă cu o forță
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
glandele lor, și În a Înota și a vâsli În acel mediu Înnorat, contaminat, confuz, tălăzuit, al simțirilor umane, Înghițind apele-pasiunii, lamentându-se asupra soartei lor. Acest exercițiu era condamnat În carte, mai ales lipsa originalității. Scriitorul prefera strictețea intelectuală, ura emoția, cerea imperios doar lacrimi exaltate, lacrimi vărsate În cele din urmă, după multă rezistență, din cele mai Înalte forme mentale de recunoaștere. — Dar dacă Îți displace acest spectacol al sufletului? Și eu găsesc obositor să trebuiască să Îl Întâlnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Pabblem, sigur. Când am intrat în biroul lui, stătea cu genunchii sus pe scaunul lui special, ergonomic, fără spătar și emana un aer pedant de insatisfacție. — În sfârșit, a strigat când m-a văzut. Și a continuat prin a-mi ura o după-amiază bună cu o politețe mult prea exagerată pentru cineva care își pusese în cap să fie scârbos. — Te rog... Mi-a făcut semn spre un scaun, (unulneergonomic, obișnuit) aflat pe partea cealalată a biroului. M-am așezat. Centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care făceau ceea ce trebuia făcut și nu se gândeau prea mult decât la lipsa de utilitate a celor care nu făceau nimic, dar se gândeau la asta tot timpul. Jina s-a simțit ușurată când a descoperit că și Zach ura ferma. În noaptea nunții, în camera de copil a lui Zach, bărbatul a sărutat-o pe gât și în scobiturile întunecate de sub fiecare sân. Ea și mușcat buzele ca să nu țipe. Uneori sunt minus șase grade până-n aprilie, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
exercițiul fizic când ea suferea câte două ore pe zi de kickboxing. În sala mare a terminalului, o orchestră de liceu masacra melodia „America, the Beautiful”. Banner-e în roșu, alb și albastru erau atârnate peste tot cu scopul de a ura bun venit unui grup de bărbați din Garda Națională. O echipă de Channel 7 era prezentă de asemenea, alături de un guvernator zâmbăreț. Tot spectacolul n-ar fi reprezentat altceva decât o amintire lipsită de importanță cu care să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe bărbatul îngenuncheat lângă elanul muribund. Lui Ahmad îi era milă de animal, nu de om, simțea lucruri pentru care nu era pregătit. Venise în excursia asta cu Naji pregătit fiind să urască ținutul, să-l urască la fel de mult așa cum ura și case cu exces de decorațiuni din cartierul în care locuia, așa cum ura ororile din districtul Castro, așa cum ura întreg orașul ăla țipător. Venise în Idaho închipuindu-și cum avea să incendieze munții, cum avea să transforme apa într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu de om, simțea lucruri pentru care nu era pregătit. Venise în excursia asta cu Naji pregătit fiind să urască ținutul, să-l urască la fel de mult așa cum ura și case cu exces de decorațiuni din cartierul în care locuia, așa cum ura ororile din districtul Castro, așa cum ura întreg orașul ăla țipător. Venise în Idaho închipuindu-și cum avea să incendieze munții, cum avea să transforme apa într-un râu negru de cenușă. Acum însă nu mai putea să-și închipuie decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu bine ? a întrebat ea. Da. Am avut o haltă de patru ore în Boise. Au un McDonald’s decent în terminal. Niciodată n-a fost milkshake-ul așa de gustos. Vocea lui John era neschimbată. Poate că soțul ei o ura, dar niciodată n-ar fi urlat la ea. John era genul de bărbat care niciodată nu era apreciat pentru lucrurile pe care nu le făcea. John, l-am rugat pe Ellis să vină să mă ia de-aici în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mele ciudate. Pricepeam în acele momente că ei îmi sunt cei mai apropiați, nu Creața care mereu dispărea la Petruș tocmai când aveam mai multă nevoie de ea, nici Erjika, fata care mă învățase ce e sărutul, dar care mă ura că nu mi-o pot scoate din suflet pe Creața, nici Nicoleta care mă hrănea ca pe un cățeluș de odaie cu toate bunătățile luate din Ocsco, de la sârbi și de la unguri, doar ca să stau lângă ea și să o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cumva îi datoram viața pe care o trăiam acum, chiar dacă nu eram împreună oficial și nu fusesem niciodată. Pentru lumea care nu ne știa povestea pe de-a întregul, eu eram Gonzales al Creței și ea Creața lui Gonzales. Petruș ura acest lucru, nu fiindcă ar fi iubit-o din cale afară, ci fiindcă avea impresia că ea îi aparține așa cum îți poate aparține un lucru fără suflet. Cum poți iubi pe cineva și totuși să-l lovești cu atâta brutalitate
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a greșit, ce vină purta și cum de aflase Erjika despre visul său de a o avea la pat, fiindcă nu discutase cu nimeni. Să fi vorbit prin somn, să-l fi auzit cineva și să-l fi pârât? Își ura emotivitatea. Acum ura și toate fetele cu joaca lor de-a iubirea, cu toanele lor care le făceau de neînțeles, cu felul lor de a victimiza inutil și cu modul facil în care puteau să se debaraseze de o relație
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
vină purta și cum de aflase Erjika despre visul său de a o avea la pat, fiindcă nu discutase cu nimeni. Să fi vorbit prin somn, să-l fi auzit cineva și să-l fi pârât? Își ura emotivitatea. Acum ura și toate fetele cu joaca lor de-a iubirea, cu toanele lor care le făceau de neînțeles, cu felul lor de a victimiza inutil și cu modul facil în care puteau să se debaraseze de o relație. N-o să mai
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
viața asta crudă. Stătea pitită privind-o pe Creața, care tocmai se despărțea de mine. Ochii ei radiau fericire sau poate exprimau acea mulțumire de sine pe care o afișăm cu toții atunci când lucrurile par să ne meargă cum trebuie. O ura, mereu o urâse pentru modul ei egoist de a vedea viața, pentru felul în care obținea de la băieți totul, cu prea multă ușurință și pentru felul prefăcut în care se releva celor din jur. Ea știa cu cine are de-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dimineață, când era ziua de votare și vota, așa cum i se cerea. Tata avea copil la școală, trebuia să-i cumpere uniformă, voia să-l dea la facultate, să ajungă domn, „să nu mai tragă la șaibă ca mine”. Îl ura pe Ceaușescu, îi ura pe politruci, dar nu ieșea în stradă, nu protesta, nu voia să am „dosar prost”, să fiu dat la o parte. De la cine să fi sperat că-i vine vreun ajutor dacă protesta? De la Thatcher și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de votare și vota, așa cum i se cerea. Tata avea copil la școală, trebuia să-i cumpere uniformă, voia să-l dea la facultate, să ajungă domn, „să nu mai tragă la șaibă ca mine”. Îl ura pe Ceaușescu, îi ura pe politruci, dar nu ieșea în stradă, nu protesta, nu voia să am „dosar prost”, să fiu dat la o parte. De la cine să fi sperat că-i vine vreun ajutor dacă protesta? De la Thatcher și Mitteran? Dacă spune cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am găsit o singură sticlă, din păcate”. Și femeia de la casă, și cea care îmi punea cumpărăturile în pachete (o negresă tare grăsuță) ne-au surâs din toată inima și ne-au zis: „Dacă vă pregătiți după cum se vede, vă urăm Crăciun fericit și să vă bucurați de viață”. Șoferul de pe autobuz se poartă de parcă i-am fi nepoți, proprietarul iranian de la Sahara Mart, de parcă i-am fi frați. Da, poate că este adevărat că America trăiește și din exploatarea lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se afla la bucătărie ajutându-și mătușa la preparatul unui nou rând de cafele, Ana se apropie de mine, îmi puse mâinile pe umeri și mă sărută pe obraji. „În sfârșit, singur! Aștept de atâtea ore. Te iubesc! și-ți urez, ne urăm La mulți ani!” Nimeni nu observă, nici n-ar fi putut, posedați cum erau de micile lor bucurii. Ea stătea lângă mine în rochie albă, mă apropiai cu obrazul foarte aproape de al ei. Zâmbi; mă miram cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la bucătărie ajutându-și mătușa la preparatul unui nou rând de cafele, Ana se apropie de mine, îmi puse mâinile pe umeri și mă sărută pe obraji. „În sfârșit, singur! Aștept de atâtea ore. Te iubesc! și-ți urez, ne urăm La mulți ani!” Nimeni nu observă, nici n-ar fi putut, posedați cum erau de micile lor bucurii. Ea stătea lângă mine în rochie albă, mă apropiai cu obrazul foarte aproape de al ei. Zâmbi; mă miram cum de ajunsese de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cunoască oamenii din comună”, ceea ce, la urma urmelor e foarte firesc. - Aveți dreptate, întări Lung, făcându-se a nu înțelege unde bătea cu vorba primarul. Soția lui Lung se ivise tocmai atunci în poartă, atrasă de conversația auzită: - Să trăiți! ură ea, cu ipocrit respect, dar primarul, care se îndepărtase câțiva pași pe drumul lui, o salută neglijent, cu două degete ridicate spre șapcă, fără vreo însoțire de cuvinte; era preocupat de „problemele ridicate de săparea unei fântâni noi, la ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]