3,251 matches
-
s-au plasat la un nivel de compensație. Înainte vreme, sexul frumos se desgolea în părțile superioare; acuma se desgolește în cele inferioare. Eu însă nu sunt de părerea celora care caută în coborârea nivelului moral explicația acestui fenomen de urcare. Vechile mode ermetice și pudice, care făceau scandal pentru un colț de ciorap vizibil sau un colț de sân, erau o adevărată calamitate și se puteau în adevăr confunda cu imoralitatea. Ceia ce era ascuns, era dorit; și cu atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
calități care mi s-au dat prin naștere sau prin deprinderile unei lungi și Încercate experiențe intelectuale și umane. Cine știe, dacă viața mea s-ar fi Întrerupt la jumătate prin accident sau boală, n-aș fi putut „constata” aceste „urcări la suprafața ființei” ale acestui „prea-plin” de a fi, de fapt - o reală armonie a corpului cu spiritul, dar un spirit „gol”, evacuat de gânduri, vibrând din substanța sa cea mai pură, poate, cum o spuneam mai sus, o formă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
doi, am protestat, dar fără succes, și, bănuind cam ce gândesc, am avut grijă la controlul bagajelor (care se făcea și pe pistă, la scara avionului) să ne punem ultimii bagajele noastre. Am decolat, am ajuns la Zürich și la urcarea reprezentantului Swissair în avion i-am aratat pașapoartele diplomatice cu viza pentru Elveția, explicându-i că avem aranjat un consult medical la Geneva. Respectivul, exact ca un ceas și dulce ca o ciocolată "Made în Switzerland", ne-a aprobat coborârea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru a cădea apoi, în 1809, în dizgrație; în 1814 devine șef al guvernului provizoriu și ministru de externe. A jucat un rol esențial în Congresul de la Viena ă1814-1815). Spre sfârșitul Restaurației trece în opoziția liberală și, după 1830 și urcarea pe tron a lui Ludovic Filip, este numit de acesta ambasador la Londra ă1830-1834). Când a murit avea 84 de ani și jucase un mare rol în politica europeană. E drept că trădase toate regimurile cărora le jurase credință. TALMA
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în curând. Dar mărimea nu este singura problemă optică. Îngălbenirea corneei care îmbătrânește înseamnă că unele gradații fine ale culorilor vor deveni invizibile pentru o mare parte a populației. De exemplu, mai mulți oameni se vor împiedica de trepte la urcare sau vor cădea pe scări la coborâre, dacă nu se va face clar distincția între partea orizontală a treptei și cea verticală. Diferența dintre albastru și verde va fi mai greu de perceput pentru cumpărători, iar galbenul va fi o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
cu toții În Axente -Sever. Drumul a fost perfect până În Bacău, unde, când să intru Într-o parcare pentru câteva minute de odihnă, am simțit pentru o fracțiune de secundă “fuga volanului”. Era prima atenționare. A doua, am primit-o la urcarea unor serpentine, la ieșirea din Bacău. Am luat o curbă prea largă În raport cu lățimea șoselei și un șofer mai experimentat, care venea din partea opusă, m-a atenționat. Pentru prima cursă mi-a fost suficient, căci restul drumului l-am parcurs
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
fugit repede la facultate, l-am rugat pe colegul Lauci Eugen să mă Însoțească și am plecat În căutarea mașinii. Hoțul intrase În mașină, a pus-o În mișcare prin legături false și fără ventilator a plecat la drum. La urcarea dealului de la intrarea În comuna Tomești, circa 8 Km de Iași, motorul s-a Înfierbântat și prin zgomotele lui a alertat milițienii din Postul situat la marginea drumului. Imediat l-au urmărit cu o motocicletă și În pericol de a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
la ieșirea din sat, spre Bran, fusese instalată o santinelă care oprea fiecare camion care cobora, pentru a-i avertiza, probabil, despre pericolul curbelor. Pe vremea aceea șoseaua era numai pietruită, viteza de deplasare era destul de redusă, astfel că la urcare te puteai, cu puțină dibăcie, suii în camion din mers, însă la coborâre pe pantele destul de abrupte aveai nevoie de frâne bune. Dacă te lăsai furat de viteză, nu cunoșteai curbele și nu aveai atenția sporită, cum se întâmpla adesea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
întors din - vârful muntelui și prietenii mei italieni Silvia, Clara și Iacopo. în zare se văd pe vârf mai multe antene sau amplificatoare de semnal. Acolo este O’Cebreiro, despre care am auzit spunându-se multe lucruri. Sincer să fiu, urcarea până aici mi s-a părut aproape banală și nu-mi dau seama în ce constă măreția acestui vârf de munte. Poate că este dificil dacă mă gândesc că pe el nu urcă persoane ce acum au coborât din mașină
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
feminină din Cluj este slabă, cu tot sprijinul partidului și sindicatelor. Se simte lipsa de femei pentru conducere. Tov-a I. Bocșa, Reșița, este pentru menținerea actualei forme de organizare. Crede însă că secretariatul n-a activat destul de intens. Este contra urcării cotei către centrală. Dă explicații despre felul cum activează secțiunea feminină din Reșița. Tov-a Szüszer, Valea Jiului, nu este deplin mulțumită de felul cum s-a activat de către Uniune, dar constată că Uniunea nu putea face mai mult din cauza lipsei de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
această carte. Cititorii și cititoarele nu sunt invitați la o plimbare teologică pașnică pe o câmpie netedă, cu unele popasuri în diverse teritorii ale existenței. Dimpotrivă dacă îmi este permisă metafora -, la o escaladare emoționantă a vârfurilor spiritualității mele: în urcare, cu pasul lent, dar ferm, cu trecători ușoare și altele periculoase, din păcate fără pauze de odihnă și urmărind mereu scopul propus: o viziune generală despre lume. De aceea în primul capitol, pe baza unui plan elementar și personal, nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
economie este adesea asemenea unui bazin cu rechini. Chiar și cine aspiră la o viață liniștită, sigură sub toate aspectele, mai devreme sau mai târziu va trebui să se confrunte cu faptul că și existența sa rămâne mereu incertă, cu urcări și coborâri, oportunități și pericole. Fără exagerări în urcare, dar nici cu temeri în coborâre. Este bine ca omul să își facă o imagine realistă despre sine însuși și să renunțe la idealizarea propriei persoane pretinzând prea mult de la sine
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și cine aspiră la o viață liniștită, sigură sub toate aspectele, mai devreme sau mai târziu va trebui să se confrunte cu faptul că și existența sa rămâne mereu incertă, cu urcări și coborâri, oportunități și pericole. Fără exagerări în urcare, dar nici cu temeri în coborâre. Este bine ca omul să își facă o imagine realistă despre sine însuși și să renunțe la idealizarea propriei persoane pretinzând prea mult de la sine. Nu este însă irațională încrederea în apă fără demonstrații
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este unul dintre cele trei lucruri, împreună cu somnul și speranța, pe care cerul le-a dăruit omului pentru a-i compensa neliniștile vieții? Vom vorbi despre aceasta, în capitolele privitoare la sensul și fundamentul vieții. Pas cu pas ne continuăm urcarea spirituală, despre care vorbeam la început: acum suntem încă pe colină, ajunși la problema lui Dumnezeu, Gottesfrage, ce trebuie să fie tratată cu multă atenție și în profunzime. Totuși doresc să vorbesc acum despre o ultimă amenințare a bucuriei de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sarcină conștient că va trebui să țin un discurs într-o situație politică și socială explozivă: era anul 1977, vârful valului de terorism politic al Rote Armee Fraktion. Întrebarea mea încă de pe atunci era: Credința în Dumnezeu are viitor? În urcarea noastră pe munte am ajuns acum la un perete abrupt, ce trebuie depășit transcendându-l. Unii se vor da înapoi, alții știu însă că nu se poate ajunge altfel în vârf. De aceea voi încerca cel puțin să fixez câte un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Asia, rămăsesem fascinat și uimit de numeroasele chipuri pe care ochii mei le întâlneau: indieni, tailandezi, chinezi, japonezi... femei, bărbați, copii. Ajunși la San Francisco, devenise chiar plictisitor să vedem doar chipuri albe. Religii în competiție După ce am depășit, pe parcursul urcării noastre spirituale, zidul abrupt ce ne conduce spre transcendent, constatăm că există mai multe căi pentru a ajunge în vârf. Multitudinea popoarelor și a culturilor apare în mod clar încă de la începutul primei cărți a Bibliei ebraice. După relatarea potopului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Gorbaciov, discurs cu ocazia celei de-a patruzecea aniversări de la fondarea DDR, Berlinul de Est, 7 octombrie 1989. Un parcurs al vieții bazat pe încrederea în viață, orientat de o viziune a vieții. Cu aceasta ne atingem scopul ambițios al urcării: dintr-un punct de observare sigur și stabil, este posibil să avem o viziune generală asupra lumii, care să îmbrățișeze nu doar lumea religiilor și culturilor, ci și cea a științei, economiei și chiar a politicii. Datorită provenienței și formării
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lăuntrica. Nu mai eram eu parcă. Dădusem bagajul la control și mai departe ei s-au ocupat să ajungă în avion. Dădusem și pașaportul să-mi pună viza de ieșire din țară. Mi-l dăduseră înapoi și așteptăm anunțul cu urcarea în avion. Așteptăm într-o sală mare, cu lume multă. Eram că o pasare sau ca un fluture care pluteam între cer și pământ. Într-o livadă cu pomi în floare unde zburau tot felul de păsări și tot felul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în schimbul a câțiva dolari. Așa ne-au urcat și pe noi toți. Ar fi fost minunat să urcăm și noi pe jos, cum mergea Mântuitorul cu ucenicii Săi. Poți vedea multe și poți admira peisajul care este la poalele Urcarea pe Muntele Tabor și împrejurul muntelui. Sunt sate de arabi. Vezi Nazaretul, Capernaum-ul, Marea Tiberiadei, Nain-ul, Valea Iordanului, Cană Galileii și altele. Apoi vezi munți cu diferite forme. O frumusețe unică aș spune eu. Cât privești, nu te mai saturi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
să urcăm în Muntele Sinai. După vreo 300 m începi să urci pe munte. Cu multă anevoie se urcă. Sunt peste 3.000 de trepte. Treptele sunt pietre mai mici. Mai mari sunt pe margini, ca să nu cazi în prăpastie. Urcarea este ca și cum ai urca un deal pe piatră de macadam, aș putea spune. Și uneori ca să treci treaptă e cam greu, că e cam înaltă, și atunci te mai catari puțin. De voiești încerci și Domnul te ajută. Se spune
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
că-i un sfânt cel ce s-a ostenit și a făcut aceste trepte. Domnul fie binecuvântat și călugărului să-i dea cunună în împărăția Să! Loc în Rai să-i facă. Era luna și frumos și încet-încet am inceput urcarea. Noi n-am fost pregătiți să fi luat lanterne. Am urcat la lumina lunii și ne-a luminat Dumnezeu calea. N-o să uit niciodată cu câtă nevrednicie am urcat și cât curaj și bucurie am avut. Aveam în mine o
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
dragii mei, cu picioarele și mâinile mă ajutăm să urc și cu inima și gură mă rugam. Fiecare suflare sau of! era îndreptat cu multă tărie și nădejde la Milostivul Dumnezeu, Care m-a ajutat și nu m-a părăsit. Urcarea a fost parcă un examen de credință și curaj. Dar ce spun eu de credință, că sunt atât de slabă încât uneori îmi zic: „Am un dram de credință cât un fir de ață de paianjen. Da! Dar în acel
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
contat și milă i-a fost. Mergând prin Puștiul Hozevei spre Peșteră Sf. Ioan Iacob Românul am văzut și Muntele Ispitirii. Este foarte înalt și abrupt. Cu mare anevoie se urcă pe munte. Era spre seară și nu se îngăduia urcarea pe munte. Este foarte pietros, stâncos și chiar periculos. M-a dus gândul la Domnul Iisus cât a suferit acolo, în puștiul arzător fără pic de vegetație, fără apă. Soarele dogorea, canicula mare. Și nici gură să o uzi cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
00, se precizează că este vorba de aviație de vânătoare americană cu avioane P-38 Lightning și se ordonă decolarea urgentă și patrularea la verticala aerodromului Popești-Leordeni. La orele 12,30 întrgul Grup decolase și lua înălțime, grupându-se în urcare păstrând ordinea dintotdeauna: patrula de comandă a Grupului cu cpt.av. Vizanti Dan, Escadrila 59 Vânătoare cu cpt.av. Constantinescu Petre, Escadrila 61 Vânătoare cu lt.av. Dumitrescu Mircea, Escadrila 62 Vânătoare cu lt.av. Posteucă Gheorghe. La aproximativ 2500-2700 m, Grupul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
la raid". Intercalez în amintirile lui Dan Vizanty mărturia lui "Stub" Hatch, care trăiește momentul inițial al atacului românesc din perspectiva celor atacați și luați prin surprindere: În acest moment, ne aflam la doar 80 spre 100 m altitudine în urcare spre nord, când cineva din escadrilă, cu o voce disperată, anunță prin radio: "Gragmore! Pentru numele lui Hristos, virați stânga!" ["Gragmore" era numele de cod al Escadrilei 71 americane n.a.] Am privit spre stânga și am văzut o formație mare
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]