6,525 matches
-
care tindea nu spre cădere, ci spre împlinire, cu bomboane, cu țigări mai slabe, cu voință, cu chin, chiar, deh!, e o toxina care intră în sânge odată cu nicotină, si a cărei celulă, când este lipsită de hrană ei preferată, urlă în tine, și tu urli, e un moment critic, o zi, două, trei, dacă îl depășești, trebuie apoi doar să te ții tare, în continuare, ei bine, reușisem, când, la o nuntă, eram cu soția, văd o tânără care fuma
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
ci spre împlinire, cu bomboane, cu țigări mai slabe, cu voință, cu chin, chiar, deh!, e o toxina care intră în sânge odată cu nicotină, si a cărei celulă, când este lipsită de hrană ei preferată, urlă în tine, și tu urli, e un moment critic, o zi, două, trei, dacă îl depășești, trebuie apoi doar să te ții tare, în continuare, ei bine, reușisem, când, la o nuntă, eram cu soția, văd o tânără care fuma. Uite și la asta, îi
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
standard pentru emergența României. Din intervențiile editorialistice prinse în volum desprindem articularea registrelor vocii și portativul pe care se înscrie. „Căutând adevărul, dreptatea”, așa cum o mărturisește, recurge la instrumentul literei ca să le promoveze: „într-o țară în care aproape toți urlă și amenință, însă nimeni, sau aproape nimeni, nu-și recunoaște vreo vină, nu-mi rămâne decât să fac ce pot mai bine: să scriu, să strig (...). Indiferent dacă sunt sau nu auzit” (8 martie 2012). Portativul fundamental al vocii este
AUGUSTIN BUZURA: În stare de „nici vii, nici morţi” (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339589_a_340918]
-
armele chimice ale lui tata mare. Bunică-mea ne strângea sub braț și ne ducea în adăpost - orice altă cameră, unde blocam ușa și deschideam ferestrele. În UK, primul terorist a fost ăsta micu'. Suflet egocentrist de român, plămâni englezești, urla după atenție. Ziua îl scoteam cu orele la plimbare, îl tăvăleam pe iarba din parcuri, ca să poată dormi vecinii noaptea. Eu sterilizam sticle de lapte, mânca câte puțin, din jumătate în jumătate de oră. Până la 8 ani a ținut la
Eu și teroriștii din UK: „- A explodat conducta de gaze?” „- Slavă Domnului, nu! Doar o bombă pusă de un gang rival” () [Corola-blog/BlogPost/339679_a_341008]
-
orașul Târgoviște, apoi orașul Sebeș din județul Albă, Roșiorii de Vede din județul Teleorman, orașul Zărnești din județul Brașov, orașul Drăgănești din județul Olt, orașul Jimbolia din județul Timișoara, orașul Hârlău din județul Iași, orașul Videle din județul Teleorman, orașul Urlați din județul Prahova, orațul Ianca din județul Brăila, orașul Topoloveni din județul Argeș, orașul Odobești din județul Vrancea, orașul Siret din județul Suceava, orașul Pincota din județul Arad, orașul Bălan din județul Harghita, orașul Horezu din județul Vâlcea, orașul Potcoava
Anul acesta m-am uitat foarte atent la luminițele de Crăciun puse de primărie. Rezultatele unui experiment cetățenesc () [Corola-blog/BlogPost/338992_a_340321]
-
ia de la zero. Intră în depresia „ce-am fost și ce-am ajuns”. Și cum se tratează depresia post-parlamentară? Cu o pensie specială. Nota Bene Problema majoră este lipsa meritocrației. Multiplele exemple de proastă funcționare a Parlamentului ne fac să urlăm când auzim de pensii speciale, de indemnizații mărite sau alte privilegii. Există în rândul deputaților și senatorilor un curent periculos: lipsa de profesionalism, lipsa de interes. Foarte mulți habar nu au ce votează, habar nu au ce spune o lege
Depresia post-parlamentară se tratează cu o pensie specială () [Corola-blog/BlogPost/339056_a_340385]
-
cu fălci clămpănitoare, o furtună de vîrtejuri și noduri spațiale care înainta grăbită pe patru picioare ca patru pistoane, cu gheare uriașe rupînd hălci din pardoseala indestructibilă de impătrunzitium, un monstru zămislit de nebunie și coșmar se cabră în fața lor urlînd de-ți îngheța inima-n piept. „Iată!”, urlă drept răspuns Colonelul von Thorax făcînd spume cu sînge la gură, „Acesta este tovarășul credincios, mutacămila, o varietate mutantă a nobilului animal de pe Bunul și Bătrînul Pămînt, emblemă și mîndrie a CCC
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
noduri spațiale care înainta grăbită pe patru picioare ca patru pistoane, cu gheare uriașe rupînd hălci din pardoseala indestructibilă de impătrunzitium, un monstru zămislit de nebunie și coșmar se cabră în fața lor urlînd de-ți îngheța inima-n piept. „Iată!”, urlă drept răspuns Colonelul von Thorax făcînd spume cu sînge la gură, „Acesta este tovarășul credincios, mutacămila, o varietate mutantă a nobilului animal de pe Bunul și Bătrînul Pămînt, emblemă și mîndrie a CCC - Corpul de Comandouri pe Cămile! Corpsman, salută-ți
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
de la parlament, care ar trebui să fie dotat cu Mac-uri, nu cu PC-uri, că sunt mai stabile și... Păi vezi că ești prost! De aici, nu mai pot spune clar cine și ce a zis, pentru că începuseră să urle toți. Unii voiau grafie cu î din i, dar să se scrie România, ăia care fuseseră de acord cu â din a nu fuseseră de acord cu marijuana, cei care au votat pentru titulatura de „țigani”, parcă ar fi vrut
Trei zile fără ei... „- Așa repede ați venit, copii? Ți-am zis, bă, Livache, c-o să fie bine, hai, pe ei!” () [Corola-blog/BlogPost/339105_a_340434]
-
publice și să arate că se poate și altfel, de la becurile din Pașcani, până la mănușile chirurgicale din spitalul de la Baia Mare. Iar asta se poate face numai pe net și în cloud. Oare cum este posibil ca debirocratizarea României, atât de urlată de toate partidele ca strategie în ultimele decenii să fie făcută în ultimele luni de o mână de oameni aflați temporar la guvern? Eliminarea copiei legalizate, a cazierului și a nenorocitului de dosar cu șină ar trebui să fie simbolul
Ce urmează după ce Cioloș va aduce voluntari la Guvern să scoată statul din frăția mafiei IT () [Corola-blog/BlogPost/339139_a_340468]
-
minute, împreună cu oameni care nu se pot deplasa. Să treacă prin una din zilelele acelea în care toată lumea țipă la tine, pacientul bolnav și dezorientat. Sau să experimenteze marea întâlnire cu șefa de cabinet a unui șef de secție, care urlă isteric, împarte și desparte și toată lumea îi știe de frică. Ea este sfântul care te mănâncă până la Dumnezeu. Este foarte important de precizat că situația nu este generală, că mizerie nu este absolut peste tot, că nu toți cer sau
De patru ani, studiez periculoasa grupă de sânge C. C vine de la Complice () [Corola-blog/BlogPost/339201_a_340530]
-
vineri seara nu avansasem absolut deloc și singura mea consolare era că măcar soția mă crezuse, dar asta nu schimba cu nimic datele problemei. Băusem îngrozitor de multă cafea și mă durea capul. Îmi venea să ies în stradă și să urlu: "Mâine se dărâmă podul și paznicul său o să moară. Faceți ceva. Eu v-am avertizat!" Între noi fie spus și, vă rog să îmi iertați sinceritatea, mă simțeam vinovat înainte de toate numai pentru apropiata moarte a paznicului și mai puțin
RAPORT DE EVENIMENT de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340728_a_342057]
-
ambele brațe puternic în pieptul lui, reușind să-l răstoarne pe o parte. În încercarea de a se ridica să fugă l-a lovit cu un genunchi exact între picioare, destul de puternic ca el să se-ndoaie de durere, să urle și să-și ia mâinile de pe trupul ei. S-a îmbrăcat în fugă, înnebunită de spaimă, în timp ce el încă se văicărea și se zvârcolea pe covor, fără să o vadă ce face. A găsit telecomanda în buzunarul hainei lui și
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
un fel de zoo, Cum spunea și Cassius Dio Înainte înseamnă înapoi De mai multe ori și, după Ce descoperi că ocupă Locul unu, locul doi În fiecare om o fiară Toată viața stă la pândă Carnivoră și flămândă Ziua urlă, noaptea zbiară Oamenii care dau iama Să ajungă doar în vârf Poartă-n ei miros de stârv Și de care nu-și dau seama Lumea cea mai inexactă Dintre câte opțiuni Cumpărăm cu acțiuni, Este cea mai putrefactă! Referință Bibliografică
REVERIE de ION UNTARU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340808_a_342137]
-
Petre Publicat în: Ediția nr. 261 din 18 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Astăzi te scriu iar cu penel de toamnă Printre tăcute armonii uitate-n gări Unde potop de lacrimi iarași toarnă Când trenul vieții-aleargă pe cărări Pe unde urlă desfrunzitele iubiri De vântul coborât prin constelații Se calcă în picioare trandafiri Dezvăluind blesteme, incantații... Și eu mă tot frământ de ce și cum Numai în toamne îmi aduc aminte De trenul ce-am pierdut demult...și-acum Mă mângăie un
POEMUL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340837_a_342166]
-
mea. Încotro? Și-n demult și-n azi par deopotrivă cenușă scurmând sau firav jăratic, încercând să ies cu câte-o eschivă când sunt ostatic. Mă simt vinovat că am fost, că încă mai jupoi grăbit clipele-n derută și urlu când sap într-un rest de stâncă ultima rută. Nu mai știu ce sunt, ce doresc, ce caut. Văd numai cum duc pe umeri prezența, că necontenit sunt tot mai precaut cu existența. Mistuit de dor mă frământ întruna în
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340960_a_342289]
-
ar fi insistat pe descrieri fizice. Volumul este plăcut, antrenant la citit tocmai pentru că prezintă fapte autentice, renunțând la încărcarea acțiunii cu artificii și rafinamente narative formale. În «Frosa», autorul performează chiar, ilustrând cu dibăcie particularitățile semantice ale zonei: ”- Ce urli, fă, Leană, că doar nu dau turcii!/ - Ieși, fă, la poartă, că-ți veniră neamurile!”, dar și atmosfera spațiului geografic al Olteniei din care provine autorul, sesizându-se la acesta o intenție de a zugrăvi imaginea monografică a societății românești
OPINIA UNUI EDITOR de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341043_a_342372]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Pe la hotarul dintre toamne și ninsori Se plimbă la ferestre sfântu-Andrei Și urlă lupii-a oameni și în zori Își mișcă gâtul și e teamă-n ochii mei... Și mândrele se-așază-ntre oglinzi Cu straiul Evei să visesze la flăcăi Strigoii -ncep să țipe după grinzi Și caii se trezesc zburând în văi... Și
NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341251_a_342580]
-
cei doi se bătură de dragul vremurilor de demult și nimeni, habar n-avea ce au de împărțit într-o locație publică, făcu ravagii în jurul lor. La un moment dat, căpitanul îi dădu un pumn mai tare lui Damblagiul și acesta urlă. Văzând așa, sări pe el și îl întrebă: - Heiii, te doare rău? N-am vrut! - Daaa, mă doareee! îi țipă Damblagiul, de durere, dar cu lacrimi în ochi. - Hai mă, că n-am vrut, haaai! Și dintr-o dată, Vasile îl
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
fân uscat, pârjolindu-le fața și părul. Oștenii țâșniră din grotă tăvălindu-se printre pietre să stingă focul de pe haine. Noaptea se lăsă pe nesimțite, iar focul cuprinse întreaga grotă și pe dinăuntru și pe dinafară. De usturimea arsurilor vrăjitoarea urla de răsunau văile. În chinurile morții implora diavolii s-o salveze de la condamnarea păcătoșilor. Însă dracii, eliberați de puterea zgripțuroaicei pe care o slujiseră cu credință zeci de ani, își începură dezmățul. Chiote de bucurie și râsete străbăteau din adâncul
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
zbori cu tine în geamăt de dor sub gene niciodată nu ți-aș da drumul într-un alt ochi parcă te-aș închide în dorință prizonier al mângâierii mele știi cum strigă în mine sevele tale când le ating chemarea urlă și mă devorează până la sublim o bătaie de toamnă-n geam mi te fură pentru o clipă doar și atunci mă doare lipsa ta atât de tare încât se veștejesc în mine toate frunzele de sub tine norocul meu că toamna
TE ŞTIU AL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341329_a_342658]
-
strunele viorii mele, arcuș răgușit de fumul iubirii? Tu nu știi că ele așteaptă mângâierea degetelor tale, de când vântul a zămislit prima notă pe nervura unei frunze? În secunda zero vântul avea culoarea ochilor tăi frunza era verde-violet, iar toamna urla de gelozie pentru că tu m-ai atins primul și mi-ai furat așteptarea - Tu, arcuș cu forma trupului meu încrustată în linia vieții tale, păstrează-mi măsurile pentru un mâine când un pas grăbit ne va strivi pe-amândoi! Referință
EU, VIOARĂ-FRUNZĂ, TU, ARCUŞUL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341333_a_342662]
-
ne omoară.” - Drept să spun, efendi Pannu: De muncit... este tot anu' Dar pentru-a câștiga banu' Nu sta, omule, la sfadă! A grăit crâșmaru-n grabă, Și-apoi... și-a văzut de treabă. - Unora le cântă cucu... Numai mie-mi urlă lupu' Se tot vaită un chefliu... Dacă te treziși târziu, Cucu' nu-l poți asculta... Fiindcă dormi prea mult, mata! Lelea țândră și flămândă, Care se plimbă pe luncă Nu cu furca-n brâu să toarcă Dragoste-i place să
ASCULTÂND PE ANTON PANN ŞI-A LUI VORBĂ ÎNŢELEAPTĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341492_a_342821]
-
râs, o privire, două brațe întinse sau un pupic nevinovat se transformă într-un ocean de fericire. Ei bine, în clipa aceea uiți de lacrima apărută în colțul ochilor, uiți că inima ți-e grea și că îți vine să urli. Este o mângâiere unică, este secunda magică care ți-a fost dăruită de destin și de care te poți bucura din plin. Pentru miracolul din tine, pentru frăgezimea acelui suflet nealterat, ți-ai da ani din viață, ți-ai da
VIAŢĂ RETRĂITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341493_a_342822]
-
ritualuri de sărut, profane, Mimeaz-o pâlpâire de candoare. Iubiri bolnave, năluciri de-o vară, Îngeri de lut plătind cu-amar tributul Carnagiu de petunii în sărutul Agonizând într-un potir de ceară.... NĂLUCA Ce ger cumplit! Și încă viscolește, Pustiul urlă peste cetini ninse Când la ferești, mușcatele aprinse Se-ntrec cu vatra-n care dogorește Dorul, bătrânul cavaler al sorții. Din ceruri se-mpletesc arpegii fine Și-un vis uitat prin urnele divine Te-aduce iar, nălucă rece-a nopții
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]