2,524 matches
-
el, chiar și cu riscul de a cădea în gol. În ultima clipă se trânti la pământ, prinzându-se de trunchiul copacului, și nici nu-i rămase timp să observe cum urmăritorul lui trecu mai departe, iar apoi scoase un urlet de groază când înțelese că-i dispăruse pământul de sub picioare. Un moment mai târziu se auzi o bufnitura scurtă, după care se lasă tăcerea. Îmbrățișând în continuare trunchiul copacului, Tapú Tetuanúi aștepta câteva minute, lăsând că respirația să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
două ori, apucă ghioaga grea, care rămăsese la vreo patru sau cinci metri distanță, si, luându-și inima în dinți, lovi cu toată forța piciorul stâng al rânitului. Se auzi un cutremurător trosnet de oase, iar uriașul scoase un nou urlet sfâșietor, apoi căzu iarăși în inconștiență. Tapú Tetuanúi era absolut convins că de-acum nu-l mai poate urmări, așa că aruncă ghioaga și, inca tremurând, porni grăbit înapoi spre casă. Găsi cu greu un drum prin fundul râpei, luminându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fața, căci nu închisese un ochi toată noaptea, apropiindu-se împreună cu alți doi bărbați, toți trei având în mâini cuțite bine ascuțite, făcute din cochilii de scoici, înțelese dintr-odată care erau adevăratele lor intenții și începu să scoată niște urlete guturale, căci nu mai avea decât un ciot de limbă. Fu, într-adevăr, un spectacol înspăimântător, care avea să rămână gravat pentru totdeauna în memoria celor care n-au avut precauția de a-si întoarce privirea. Câteva minute mai tarziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care băiatul le dedică studiului și amintirilor, se petrecu un incident nefericit, care îl afecta deosebit de puternic, căci dintr-odată simți cum ceva îi atinge obrazul, si, aproape în aceeași clipă, se auzi un zgomot scurt, urmat de un urlet de durere, și când se apropiară câțiva oameni cu torțe, descoperiră îngroziți că, în zborul sau nebunesc, urmărit de prădători, un pește zburător se înfipsese cu violența în ochiul drept al cârmaciului principal. Bietul Moeteráuri căzuse pe spate în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a existat pe vreuna dintre insulele oceanului, îi răspunseră. O bestie cu mintea bolnavă, care și-a găsit perechea în altă bestie, pe masura ei. —Octar!!... Că și cum ar fi presimțit că vorbeau de ea și de iubitul ei, urletul i-a răsunat precum cel al unui animal rănit de moarte, făcând ca nu numai unuia să i se ridice părul pe corp, si obligându-i pe toți, inclusiv pe dulgherul ocupat cu reparațiile navei, să-și îndrepte privirile într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
O să ne vină, murmura Vetéa Pitó cu subînțeles. Mai avem mult timp și mult ocean în față. —Octar!!... Strigatul sfâșietor îi făcu să tresară și, pentru o clipă, chiar si vâslașii își pierdură cadența, căci, de fiecare dată când acel urlet inuman răsună peste puntea Peștelui Zburător, parcă se așteptau ca un alt urlet feroce și la fel de inuman să-i răspundă de dincolo de linia orizontului, căci cei de la bord știau, fără să fie nevoie să le-o spună cineva, ca sângerosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mult ocean în față. —Octar!!... Strigatul sfâșietor îi făcu să tresară și, pentru o clipă, chiar si vâslașii își pierdură cadența, căci, de fiecare dată când acel urlet inuman răsună peste puntea Peștelui Zburător, parcă se așteptau ca un alt urlet feroce și la fel de inuman să-i răspundă de dincolo de linia orizontului, căci cei de la bord știau, fără să fie nevoie să le-o spună cineva, ca sângerosul rege al Te-Onó venea în căutarea celei care îl strigă. Fără îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lua câteva secunde și, în timp ce femeile istovite se trânteau pe punte, până și ultimul bărbat puse mâna pe o pagaya, făcând astfel că Peștele Zburător să avanseze rapid și să ia din nou distanță față de urmăritorii săi. Octar scoase un urlet de furie. Războinicii lui simțiră pentru o clipă că-și pierd încrederea și fură pe punctul de a se da bătuți, insă strigătele regelui lor avură virtutea să-i mobilizeze la loc, așa încât continuară să vâslească, deși aveau impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
complet sub valuri, iar ocupanții ei ajunseră și ei în apă, agățați de cele câteva obiecte care pluteau și privind îngroziți cum rechinii, care până în acel moment se dovediseră pașnici, începeau să dea tot mai multe semne de neliniște. —Octar!!... Urletul sfâșietor alunecă peste suprafață valurilor și se pierdu, fără ecou, în depărtare. Electrizat parcă de strigatul de durere al prințesei, Tapú Tetuanúi se opri din dânsul lui dezlănțuit și observa cu atenție acele ființe monstruoase, acoperite din cap până-n picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
creștea cu fiecare clipă, apropiindu-se ca niște săgeți ale groazei din cele patru puncte cardinale, atrase de mirosul sângelui care curgea în șuvoaie din sute de răni hidoase. Tapú Tetuanúi se văzu nevoit să-și acopere urechile, nemaiputând asculta urletele celor care agonizau sau trosnetul mandibulelor ce se închideau peste corpurile celor care se zbăteau să scape. În atacul sau dezlănțuit, un uriaș rechintigru se lovi de unul din pereții Mararei, care se cutremura. —Înapoi! Înapoi! strigă imediat Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
făcea când era copil cu pietrele foarte plate, reușind să le facă să sară de mai multe ori pe suprafața liniștită înainte de a se scufunda definitiv. A fost un spectacol ciudat. La primul salt, aparatul a părut că scoate un urlet, dar apoi a continuat cu o muzică stridentă până când apele s-au închis peste el. Vilegiaturistul și-a ridicat descumpănit fața, a făcut gestul de a protesta cu tărie, a măsurat într-o clipă statura dușmanului său, i-a studiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
i-am obliga să asculte cântecul păsărilor-bombardier și chemările de dragoste ale curcilor... Inti refuză categoric: — Ei nu înțeleg... Arătă ușor spre râu: — E cu putință ca cineva să nu înțeleagă asta? — Ei... Se auzi un țipăt. A fost un urlet sfâșietor, de durere și de moarte, de frică și de agonie. Venea din pădure și toți își ciuliră urechile, cu ochii ațintiți în desișuri. Trecură minute bune. Lumina dispăru și noaptea veni prinsă în coada ultimului stârc care se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ale ființei tale din alți ani, ies din mobilele pe care le-ai atins și respiră alături de tine. El tace și Încearcă să-mi recompună forma În Întuneric. Tinerii adunați afară, În spatele blocului, lîngă pubelele Încărcate cu resturi menajere, scot urlete orgiastice. Dionisos trece cu alaiul lui de bacante și se aprinde lumina. Babord și tribord. Teză și antiteză. Cenușă și diamante. Mai de mult Îmi plăcea Boris Vian, acum Îmi place Valentin Rasputin. CÎnd mă gîndesc la viitor e ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
șobolanii grași atît de relaxați, atît de simpatici. Cu tine mereu, cu tine mirifică, Îmbătătoare existență! Și voi mult prea sterilizați În etuvele voastre ireproșabile, respirînd În blocuri de sticlă cu izolare fonică, termică, olfactivă, cum veți mai putea detecta urletul meu de fiară În noaptea cutremurului, arșița acestui trup, mirosul subțiorilor mele? Dar poate greșesc. Există atîtea feluri de a iubi pe lume. Te poți Îndrăgosti de un punct necunoscut pe o hartă, de un nume exotic fără nici o semnificație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
doar de ghimpii unui dulce neastîmpăr, ai unei nerăbdătoare pasiuni tinerești, datorită căreia, Însă, amintirea acestei seri avea să rămînă și mai prețioasă. Dar dintr-odată, fără nici un avertisment, visul se prefăcu Într-un coșmar: În Întuneric, cineva scoase un urlet de groază! Nu era fata pe care o așteptase, pe care Încă nu o sărutase și pe care probabil n-avea s-o sărute niciodată, ci altcineva, foarte cunoscut, mai cunoscut chiar decît părinții lui, deși făcea parte dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
filmul avea, totuși, o valoare: „De unde știu eu că n-a ales Împreună cu un alt spion ascunzătoarea... Și pericolul ar rămîne același, chiar dacă filmul ar Încăpea pe mîinile altuia!“ Bine, să discutăm, zise el. În clipa aceea, sirenele Își dezlănțuiră urletele lugubre peste gara Paddington. Undeva, departe răsunară trei explozii surde - bum! bum! bum! Bătrîna continua Însă să-și desfășoare lîna. Rowe Își aminti brusc cuvintele Annei: „Mă tem c-o să vorbească“, și-l văzu pe Hilfe surîzÎnd, ca și cum viața ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Franței; nu dădea Însă nici o adresă. În 1967, Într-o dimineață de martie, Încercând să facă niște chiftele de dovlecei, bătrâna răsturnă o oală cu ulei clocotit. A mai avut puterea să iasă În holul blocului; vecinii au alergat la urletele ei. Seara, ieșind de la ore, Bruno fu luat de doamna Haouzi, vecina de deasupra, care-l duse direct la spital. L-au lăsat să-și vadă bunica doar câteva minute; arsurile erau ascunse sub cearșafuri. I se făcuse multă morfină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se Îndreptă spre camera lui făcând pași mici, de cel mult douăzeci de centimetri. Brigitte vru să se ridice, Marie-Thérèse o opri cu un gest. Trecură vreo două minute, apoi auziră, venind din cameră, un soi de mieunat sau de urlet. De data asta, Brigitte se repezi. Michel stătea Încovrigat, la piciorul patului. Ochii Îi erau puțin ieșiți din orbite. Chipul lui nu arăta nimic care să semene a mâhnire, nici a vreun alt sentiment omenesc. Chipul lui era invadat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ai ajuns? articulă apariția, ai nevoie de ajutor ca să-ți instalezi cortul? — Mă descurc..., răspunse Bruno cu o voce sugrumată, mă descurc, mersi. E În regulă..., adăugă el dintr-o suflare. Simțea capcana. Într-adevăr, câteva secunde mai târziu, izbucniră urlete din wigwamul alăturat (de unde or fi cumpărat asemenea drăcie? l-or fi confecționat chiar ei?). Femeia se repezi Înăuntru, ieși cu doi țânci minusculi, câte unul agățat de fiecare șold, și Începu să-i legene fără chef. Urletele se Întețiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
târziu, izbucniră urlete din wigwamul alăturat (de unde or fi cumpărat asemenea drăcie? l-or fi confecționat chiar ei?). Femeia se repezi Înăuntru, ieși cu doi țânci minusculi, câte unul agățat de fiecare șold, și Începu să-i legene fără chef. Urletele se Întețiră. Masculul apăru și el tropăind, În sula goală. Era un bărbos destul de solid, de vreo cincizeci de ani, cu părul lung, cărunt. Îl luă În brațe pe unul din maimuțoi și Începu să-l giugiulească; era grețos. Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mișcările gâtlejului. Valurile de plăcere se amplificară În trupul lui, se simțea legănat de vârtejurile submarine, apoi brusc i se făcu foarte cald. Ea Își contracta ușor pereții gâtlejului, toată seva lui năvăli dintr-odată În sex. Ejaculă cu un urlet; niciodată nu mai simțise atâta plăcere. 7 CONVERSAȚIE DE RULOTĂ Rulota Christianei era la vreo cincizeci de metri de cortul lui. Intrând, ea aprinse lumina, scoase o sticlă de Bushmills, umplu două pahare. Zveltă, mai scundă decât Bruno, fusese desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sărit de la etajul șapte. A murit pe loc...”, rosti cu o satisfacție bizară o femeie de lângă el. Sosi o ambulanță, doi bărbați coborâră o targă. În clipa când ridicau trupul, Bruno zări craniul explodat, Își Întoarse privirea. Ambulanța porni În urlete de sirenă. Astfel sfârși prima iubire a lui Bruno. Vara lui ’76 a fost probabil perioada cea mai cumplită din viața lui; Împlinise douăzeci de ani. Canicula era sufocantă, nici măcar noaptea nu aducea un strop de răcoare; sub acest aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
liposucțiune, de injecții cu silicon - un șantier Întreg... Anne n-ar fi acceptat niciodată. Închizând ochii, i-am vârât un deget În chiloți, eram absolut bleg. În acel moment, În camera de alături, Victor a Început să plângă furios - cu urlete lungi, stridente, insuportabile. Anne și-a pus un halat de baie și s-a repezit la el. Când a revenit, am rugat-o să-mi facă un aburel. Nu știa să sugă, Îi simțeam dinții; dar am Închis ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Fără copii și fără femei, Intrăm În lac La miezul nopții (Iar apa, pe trupurile noastre bătrâne, e atâta de rece). Imediat după ce scrisese acest text, Bruno căzuse Într-un soi de comă etilică. Fu trezit peste două ore de urletele fiului său. Între doi și patru ani, copiii ajung la o conștiință de sine sporită, care le provoacă crize de megalomanie egocentrică. Obiectivul lor e atunci să-și transforme mediul social (În general format din părinți) În niște sclavi supuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lor e atunci să-și transforme mediul social (În general format din părinți) În niște sclavi supuși celei mai mici dorințe a lor; egoismul lor nu mai are limite; e consecința existenței individuale. Bruno se ridică de pe mocheta din salon; urletele se Întețeau, trădând o furie teribilă. Pisă două tablete de Lexomil În puțină dulceață, se Îndreptă spre camera lui Victor. Copilul se scăpase pe el. Ce naiba făcea Anne? Lecțiile de alfabetizare a cioroilor se terminau din ce În ce mai târziu. Luă scutecul murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]