37,166 matches
-
toată lumea știe că toamna dă startu’-n modă bănuiesc că orice frunză așteaptă nerăbdătoare. - Ba putem chiar să ne-ntrecem, zise și o frunză creață, cât de sus putem s-ajungem și apoi cât de departe de-l chemăm pe vântul toamnei într-o zi, de dimineață, ... Citește mai mult FRUNZAAuzind o frunză mică că atunci când toamna vinetrebuie să părăsească curcubeu, surori și casă,tremurând pe ram de frică se porni lung să suspinepentru soarta ei de frunză, scurtă și cam
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
soarta ei de frunză, scurtă și cam nemiloasă.- Draga mea, n-ai de ce plânge, îi șopti o frunză mare,de cum toamna se ivește negreșit ai să - nțelegicât de minunată-i viața frunzei plină de culoareși cum poți să zbori în vânt, păsările să le-ntreci! - Ah, m-am săturat de verde, intră altă frunză-n vorbă,vreau să fiu cum nu e alta și să am altă culoareși cum toată lumea știe că toamna dă startu’-n modăbănuiesc că orice frunză așteaptă
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
altă culoareși cum toată lumea știe că toamna dă startu’-n modăbănuiesc că orice frunză așteaptă nerăbdătoare.- Ba putem chiar să ne-ntrecem, zise și o frunză creață,cât de sus putem s-ajungem și apoi cât de departede-l chemăm pe vântul toamnei într-o zi, de dimineață,... XXIX. PROGENITURA (SF), de Mihaela Alexandra Rașcu , publicat în Ediția nr. 2127 din 27 octombrie 2016. Tekla se simțise în ultimul timp din ce în ce mai singură.. Își câștigase un loc fruntaș în Loja Cercetătorilor, își construise
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
Paradis Prin ochii tăi raza-i divină Lasă-ți măcar un gând ne-nchis Privește cerul și te-nchină Se duce clipa ca un vis! (NE)CUVÂNT Mă-îmbată primăvara de verde și lumini Deasupra-mi liniștea se înfiripă Doar vântul bate lin dintr-o aripă Sub ochii mei albaștri și senini Voi sta de strajă și-acestei înserări Cu streașina căzută pe pământ Mă voi gândi sălbatic la cele patru zări Și la cuvântul tău azi necuvânt Vremea,fuiorul liniștei
POEZII de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381719_a_383048]
-
2015 Toate Articolele Autorului VINE TOAMNA! Sub privirea mea-ndrăzneață Totul s-a schimbat și-mi pare Că din umbra unui nor Nu mai iese-același soare La doi pași câteva frunze Au căzut de ceasuri bune Cu sfială mă apropii Vântul vrea să le-mpreune Niciun cânt de ciocârlie Niciun zbor de rândunea Nu e o-nșelătorie Vine toamna!și n-aș vrea! Referință Bibliografică: VINE TOAMNA! / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04 octombrie 2015. Drepturi
VINE TOAMNA! de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381726_a_383055]
-
departe întelesurile date de fiecare în parte, religios, filozofic, științific. Ea știe doar că dragostea este esența vieții. A descoperit acest lucru încă din copilărie. Fără iubire nu există nici fericire, nici suferință. Fără iubire, suntem piatră brută, necizelată de vânt și ape. Cu iubire, devenim diamantele ce strălucesc pentru cei ce împărtășesc această trăire și o dăruim, primind zâmbetele care ne înfloresc sufletele. Florin se uită la filme vechi, Monica ascultă muzică în camera ei, Mira ascultă muzică romantică, definind
ÎNVIEREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381728_a_383057]
-
cu acel preot, pe care îl îndrăgea, bătrân și cu vocea tunătoare, dar atât de caldă, atât de generoasă, părintele care a botezat-o pe ea și pe fratele său. Se îndreaptă ușor spre casă. Noaptea e plină de stele, vântul s-a oprit. Lumânările au fost înlocuite cu candele, dar le poartă cu aceeași grijă spre locuință. - Hristos a înviat! - Adevărat a înviat! Și iar se contopesc amintirile, în zgomotul plăcut al spargerii ouălor vopsite cu grijă și drag, al
ÎNVIEREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381728_a_383057]
-
îi devenise mult prea obosită de ani. Acum îi era dor și îi povestea Mirei frânturi din conversațiile, din amintirile lui cu cel care i-a călăuzit pașii la început de drum. Se înnoptase și, prin foșnetul brazilor aplecați de vânt se auzea trecerea grăbită a unui marfar prin gară. „Rămas bun, bunicule!” Mira privea cerul. Luna se ascundea încă în spatele culmilor. Stele răzlețe se arătau sfioase prin colțuri de cer. Răcoarea serii se strecurase, pe nesimțite, pe sub hainele ei, obligând
GLASUL TRENULUI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381727_a_383056]
-
privirilor mele. Orașul cască somnoros la primele note, Începe valsul inimii, Sub insomnia ultimului gând. Respir gri-albastru, Iau luna pe umăr, Îmi leg șireturile Și pornesc spre serviciu. Apoi fac popas la răscruce, Cu luna tot pe umeri, Dar cu vântul în față. Și, iată, cum intru eu iar, cu zorii în viață! Citește mai mult ZoriiSe dezbrăca noaptea de stele,Luna-și duce geana altui orizont. Cântă frunză în arbori uvertura luminii!Păsările încă n-au ochi,Doar apele stau
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
ascunse privirilor mele.Orașul cască somnoros la primele note,Începe valsul inimii,Sub insomnia ultimului gând.Respir gri-albastru,Iau luna pe umăr, Îmi leg șireturileși pornesc spre serviciu.Apoi fac popas la răscruce,Cu luna tot pe umeri, Dar cu vântul în față.Și, iată, cum intru eu iar,cu zorii în viață!... VI. DANIELA POPESCU - VERSURI (2), de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016. AZI-NOAPTE AM VISAT UN STEJAR Azi-noapte am visat un stejar, Stătea
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
cum intru eu iar,cu zorii în viață!... VI. DANIELA POPESCU - VERSURI (2), de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016. AZI-NOAPTE AM VISAT UN STEJAR Azi-noapte am visat un stejar, Stătea acolo, între coline, mângâind vântul, Era atât de nobil și plin de hâr, Când prin cantul nostalgic împărtășea curajul, puterea, cuvantul. Azi-noapte se făcea că eram iar mică, Alergând după fluturi pe aceleași coline Îmbrățișate într-un surâs de stejar și un cântec Dar un
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
țărm pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini. Stejarul vibră de elocventa pe deal. Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste Citește mai mult AZI-NOAPTE AM VISAT UN STEJARAzi-noapte am visat un stejar,Stătea acolo, între coline, mângâind vântul,Era atât de nobil și plin de hâr,Cănd prin cantul nostalgic împărtășea curajul, puterea, cuvântul.Azi-noapte se făcea că eram iar mică,Alergând după fluturi pe aceleași coline îmbrățișate într-un surâs de stejar și un cântecDar un mă
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
grădinăși așa te păstrez, pe al prezentului cer.... VIII. POEZII TRILINGVE VOL 3, de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016. Azi-noapte am visat un stejar Azi-noapte am visat un stejar, Stătea acolo, între coline, mângâind vântul, Și prin cânt nostalgic și-atât de plin de hâr, Ne împărtășea curajul, puterea, cuvantul. Se făcea că eram iar mică, azi-noapte, Alergând după fluturi, pe aceleași coline Îmbrățișate în surâs de stejar și cântec de șoapte Și nu mă
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
cei fără măști, zbuciumați, ori senini. Stejarul vibră de elocventa în visu-mi, pe deal. Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste Citește mai mult Azi-noapte am visat un stejarAzi-noapte am visat un stejar,Stătea acolo, între coline, mângâind vântul,Și prin cânt nostalgic și-atât de plin de hâr,Ne împărtășea curajul, puterea, cuvântul.Se făcea că eram iar mică, azi-noapte,Alergând după fluturi, pe aceleași coline îmbrățișate în surâs de stejar și cântec de șoapteși nu mă obosi
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
le admira la tatăl său. Amintirile pe care ea le prețuia erau momentele în care acesta o învățase să meargă pe bicicletă, sau să înoate, momentele pe care le primise numai pentru ea. Florin nu cunoștea plăcerea de a simți vântul sărutându-ți fruntea, un fel de zbor, pe care îl poți trăi doar mergând pe bicicletă, sau pe patine cu rotile, sau pe gheață. O libertate pe care ți-o oferi și pe care o poți avea fără ajutorul cuiva
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381715_a_383044]
-
Acasă > Versuri > Visare > SUNT Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Un fluture , sunt , O caldă adiere de vânt , Un licăr de lumină , O floare de cireș . Port nemurirea-n mine , Dar sunt efemerida , Mă duc , cănd înserarea Mă cheamă către cer . Un strop de viață , sunt , Un zâmbet șăgalnic , De mac în lanul copt . Un fir de praf
SUNT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381737_a_383066]
-
într-o lume gri, a lacrimilor fără oprire, a sufletului strâns de regretele promisiunilor neonorate. Mereu își imagina că mai e timp, și că timpul le va rezolva pe toate. Motto-ul ei era replica finală din filmul „Pe aripile vântului”: „-Până la urmă, și mâine e o zi!” De câte ori nu s-a înșelat așteptând ziua de mâine?! De câte ori a spus că va face azi un lucru, pentru ca, mai târziu, să realizeze că nu a avut curaj să-l ducă până la
CONTOPIRE -11- VEȘTI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381717_a_383046]
-
care le simțea atât de aproape și pe care nu apucase să le cunoască îndeajuns, povara cuvintelor nespuse, povara uitării unor gesturi simple, dar care ar fi avut, poate, o mare însemnătate... Totul era risipit pe mormanele de amintiri acum. Vântul tăcerii se așternuse veșnic peste firele de nisip ale trecutului... Iluzia unei clipe devenea atât de singulară, încât orice lacrimă era ca o picătură de ploaie într-un ocean nemărginit. Mira pierduse noțiunea timpului acum. Rătăcise zile întregi între serviciu
CONTOPIRE -11- VEȘTI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381717_a_383046]
-
nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Taină de primăvară Se-mbrățișează zarea cu privirea Și cu seninul dulce se îmbracă iar... Pe pleoape cade-n rouă nemurirea Și se așază-n versuri ca pe un altar. Adie vântul pe fruntea veșniciei Și-aduce-n vers miresmele de flori Un braț de vis pe geana poeziei, O-nveșmântează cu-ai dragostei fiori. Cu haina-i verde plină de miresme, Natura iar plenar sărbătorește viața Cu gingășie scrie iar poeme Cu razele
TAINĂ DE PRIMĂVARĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381738_a_383067]
-
grădini înflorite Scriu un cântec ceresc de iubire... Primăvara e-n mine și-n tine. Cluj Napoca 18 aprilie 2016 Mirare E atâta tăcere în firul de iarbă! E atâta plăcere în ochi de petală! E atâta mângâiere în adierea de vânt! E atâta iubire în omul cel sfânt! E atâta lumină în raza de soare! E atâta frumusețe în suava floare! E atâta speranță în câmpul ce-l verde! E atâta putere în cel ce-n Isus se încrede! E atâta
TAINĂ DE PRIMĂVARĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381738_a_383067]
-
te mai rog: Să-mi mai vii într-un vis și să uiți să mai pleci... Într-un timp nesfârșit, să mai fim amândoi pe-o bucată de cer... Să privim îndrăzneți cum tăcerile pier risipite de dor, alungate de vânt... Să rămânem așa, doar noi, doi, într-un gând... (din volumul ÎN PREATÂRZIUL CLIPEI,2014) Referință Bibliografică: DOAR ATÂT... / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cora Dimitriu
DOAR ATÂT... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381747_a_383076]
-
greierele cântă serenade-n noapte. Cu tine rătăcesc, sarutându-mi pașii Cu frunze vii și moarte sub falnicii castani, E timpul nunților, se bucură mirii și nașii, Tradiție la români de zeci de ani. Cu tine surâd clipe, prin păr șuieră vântul Raze zâmbesc pe petece de nor Sufletul cu tine sărută cerul, pământul Cu aripi de îngeri mă porți pe poteci de dor. Referință Bibliografică: TOAMNĂ / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1742, Anul V, 08 octombrie 2015. Drepturi
TOAMNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381774_a_383103]
-
așteptare și nu voi a dovedi nimănui nimic. Îmbrățișez pe oricine are nevoie și mă frământ la orice tristețe. Înfloresc în orice anotimp și nu îmi las timp de refacere decât pentru o nouă primăvară. Nu cânt decât în brațele vântului sau ploii și mă oglindesc în orice senin. Va alint grabă zi de zi și neobservării răspund cu și mai mult verde fiindcă sunt copacul cuvânt dintr o pădure de idei. Referință Bibliografica: Copac / Lia Zidaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
COPAC de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381777_a_383106]
-
cu lacrimile sfinte Mă aplec în genunchi strofa se-nchină, În versuri dansează muza suavă balerină. Cuvintele se nasc se dizolvă-n mine, Din vise-necate cu lacrimi divine, Din furtunile vieții ce-au săpat în noi Cratere brăzdate adesea de vânt și ploi. În noi pocale adun polenul de cuvinte Din soarele sufletului meu să te alinte, Picurând speranță în gând, în dorurile tale Poeme desculțe scrise cu degete de mare. Din lacrima copacilor care mereu plâng, Când frunzele în toamnă
POLEN DE CUVINTE de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381788_a_383117]
-
că exiști. În prezentarea Ta umanizată Vopselurile Îți ascund din fală; Eu știu cât de modest, de fapt, ești Tată Și că urăști intrarea triumfală. Văd cum Îți cântă unii osanale Dar eu Te simt ca pe-un fior de vânt, Îngenunchez în fața stării Tale- Stăpânitor în Cer și pe pământ. Mustrat de îndoială, câteodată, Mă zvârcolesc orbit în întunerici, Că nu pot înțelege: de ce, Tată, Ești împărțit și rupt între biserici?! Și Te întreb cu umilință, Tată, Încotro mergi și
PSEUDOPSALM de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381796_a_383125]