3,550 matches
-
în șapte zile de inspirație și în o mie de milioane de ani de evoluție.“? O însoțitoare de bord trecu oferind bomboane și anunțând că vor ateriza peste zece minute. Preotul scoase bomboana din hârtie, o privi pofticios și o vârî în gură cu o plăcere neasemuită. O plimbă de câteva ori înainte de a o împinge în falcă și răspunse cu o voce puțin sufocată: — Poate că ai dreptate, admise el. Poate că e momentul să acceptăm că omul nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
apucă pe drumul de întoarcere. Niciodată nu i s-a părut atât de mare distanța. Își zgârie brațele și fața în hățișuri și picioarele îi sângerau când ajunse la colibă, dar nu dădu atenție rănilor și nici măcar nu se odihni. Vârî într-un sac tot ce a găsit și putea fi folositor, îl aruncă pe umăr și se întoarse fără să încetinească marșul, tresărindu-i inima în piept, explodându-i plămânii și nemaisimțindu-și picioarele. Au făcut minuni cu puținul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
despre asta? întrebă el, pe când ducea cafetiera pe mașina de gătit mare, de fier. — O treabă încâlcită. Ciudată și încâlcită. Îi cunosc pe concetățenii mei. Cadrele lor de conducere nu se mișcă ușor și nu zboară în selvă să se vâre într-o bandă de războinici înarmați. Crezi în teama de scandal? — Tu știi mai bine decât mine că, în țara ta, opinia publică are o mare greutate. Compatrioții tăi târăsc după ei un fel de remușcare națională pentru ce le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
le frunzărească scrisorile, să le pipăie hainele. Dar, fiindcă trupul fusese deja mișcat din locul unde fusese găsit, nu avea motiv să-l lase neatins până ce fotograful avea să-i Înregistreze poziția exactă. Se lăsă pe vine lângă tânăr și vârî o mână În buzunarul pantalonilor. Pe fundul lui găsi câteva monede și le așeză lângă cadavru. În celălalt se afla un inel de metal simplu pe care erau prinse patru chei. Fără să fie rugat, Rizzardi se aplecă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
semn barmanului să-i mai aducă una. Fără să fie Întrebat, Vianello dădu din cap Într-o negare iute. Nu știu. E posibil. Așa că hai să verificăm asta mai Întâi. Vianello aprobă din cap și scrise În carnețel. Termină, Îl vârî În buzunarul de la piept și dădu să-și scoată portofelul. Nu, nu, insistă Brunetti. Fac eu cinste. Întoarce-te la barcă și sună după scafandri. Și pune-ți oamenii să instaleze bariere. Blochează intrările spre canal cât timp lucrează scafandri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
făcut, În afară de-a avea grijă ca tratamentul psihiatric al ucigașului să continue și să nu i se dea voie să părăsească orașul. Statul nu oferea tratament psihiatric pentru familia victimei. În loc să se așeze la masa de lucru, Brunetti vârî mâna În unul dintre sertarele laterale și scoase un aparat electric de ras. Cât se bărbieri, stătu În picioare la fereastră și se uită În gol la fațada bisericii San Lorenzo, Încă acoperită, așa cum era de cinci ani, de schelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lui Orso. Și, când acesta dispăru, un altul. Lui Orso Îi era greu să se ridice În picioare, așa că de ce să nu-l lași să mănânce ca la botul calului? Așeză o bancnotă de zece mii de lire pe tejghea și vârî În buzunar restul când i-l dădu Arianna. Nu se deranjase să introducă suma În casa de marcat, așa că banii aveau să rămână nedeclarați și, prin urmare, neimpozitați. Lui Brunetti Încetase cu ani În urmă să-i mai pese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mică, parșivă și fățarnică, e de fapt Jane Eyre. — Lucruri de-astea le spui studenților tăi? Întrebă el, deschizând un dulap și scoțând o sticlă de Pinot Noir. Ficatul zăcea feliat și-n așteptare pe-o farfurie lângă tigaie. Paola vârî un polonic sub el și răsturnă jumătate din conținut În tigaie, apoi se dădu În spate pentru ca uleiul Încins să nu o stropească. Ridică din umeri. Cursurile de la universitate tocmai se reluaseră și era evident că nu voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lemn de la masă și-l așeză sub boiler. Se urcă pe scaun și folosi cuțitul să slăbească șuruburile care țineau prins panoul din față al boilerului. Pe măsură ce se desfăceau, le aruncă În buzunarul sacoului. Când Îl scoase și pe ultimul, vârî cuțitul În buzunar și mișcă panoul dintr-o parte În cealaltă până ce rămase cu el În mână. Îl puse jos pe scaun, sprijinindu-l cu piciorul. Două pungi de plastic erau lipite de interiorul peretelui boilerului. Conțineau o pudră fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
patru farfurii Întinse. Se uită sub chiuvetă și găsi ce voia, două pungi de plastic. Acoperindu-și din nou mâna cu batista, puse câte o pungă de cocaină În fiecare dintre cele două pungi de plastic mai mari și le vârî În buzunarele interioare ale sacoului său. Șterse cuțitul de mâneca sacoului și-l puse la loc În sertar, apoi folosi batista să șteargă de orice amprente de pe suprafața boilerului. Părăsi apartamentul, Încuind ușa În urma sa. Afară, se apropie de soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Canal către Rialto și ultima sa oprire. Prin ușile de sticlă, Brunetti văzu că cei patru oameni care stăteau În cabina interioară erau toți ocupați să-și citească ziarele. Își așeză servieta pe scaunul de lângă el, propti clapeta deschisă și vârî mâna În buzunarul interior, scoțând una dintre pungi. Cu băgare de seamă, atingându-i numai colțurile, o desfăcu. Întorcându-se pe-o parte pentru a examina mai bine fațada Muzeului de Istorie Naturală, Își vârî mâna sub balustradă și goli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
el, propti clapeta deschisă și vârî mâna În buzunarul interior, scoțând una dintre pungi. Cu băgare de seamă, atingându-i numai colțurile, o desfăcu. Întorcându-se pe-o parte pentru a examina mai bine fațada Muzeului de Istorie Naturală, Își vârî mâna sub balustradă și goli pudra albă În apele canalului. Strecură punga goală În servietă și repetă procedeul cu a doua. În timpul epocii de aur a Celei mai Liniștite Republici, dogele obișnuia să execute o ceremonie anuală elaborată, aruncând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să fie sigur că americanul se afla În raza auditivă și că Înțelegea italiana, Își jucă rolul până la capăt și-l Întrebă pe șofer dacă nu găsise un carnețel În mașină. Evident, nu găsise. Brunetti deschise portiera din spate, Își vârî mâna În spatele banchetei și pipăi prin spațiul gol. Deloc spre surprinderea lui, nu găsi nimic. Se trase afară din mașină și se Întoarse spre jeep. Deschise palma Într-un gest gol, semnificativ, apoi urcă pe banchetă și-l rugă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
valoarea de douăzeci și nouă de cenți. Plicul Îi era adresat lui pe nume, dar singura adresă era „Questura, Veneția, Italia“. Din toată America, nu se putea gândi la nimeni care să-i scrie. Nu exista adresa expeditorului. Rupse plicul, vârî degetele Înăuntru și scoase o revistă. Aruncă o privire la copertă și recunoscu revista medicală pe care doctorul Peters i-o luase din mâni când Îl găsise citind-o În biroul ei. O frunzări, se opri o clipă la fotografiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
eu parcați, așa că Ambrogiani conduse Înapoi către drumul pe care intrase camionul. Trecură de el și trase pe dreapta puțin mai departe, introducând mașina Între două balustrade de ciment. Ambrogiani coborî și se duse la portbagajul mașinii. Îl deschise și vârî mâna Înăuntru. Lângă roata de rezervă era pitit un pistol de calibru mare, pe care-l Îndesă la betelia pantalonilor. — Ai și tu unul? Întrebă. Brunetti dădu din cap. — Nu l-am adus azi. — Mai am unul aici. Îl vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nu sunt America aparțin Lumii a Treia. Ambrogiani bâigui ceva În barbă. Înaintea lor, traficul Încetinea la ghișeele de intrare pe autostradă. Brunetti Își scoase portmoneul și-i dădu lui Ambrogiani trei mii de lire, puse restul la loc și vârî portmoneul Înapoi În buzunar. La a treia ieșire, Ambrogiani trase la dreapta și intră În traficul haotic de sâmbătă după-amiaza. Se târâră spre gara Mestre, luptându-se cu agresivitatea mașinilor de tot felul. Ambrogiani opri peste drum de ea, ignorând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
castel, urmând dâra aromată. Amețit de mirosul îmbietor, Balaurul ajunse în fața magaziei. Găsi ușa încuiată. Căută disperat o intrare și descoperi un ferestruică deschisă. Era însă o ferestruică foarte strâmtă. Încercă să se strecoare, însă nu izbuti decât să-și vâre capul. Iată și tortul, zise el cu mulțumire. E foarte aproape, numai că n-am cu ce să-l apuc. Și tot frământându-se îi veni o idee: Am să-ncerc să mă strecor cu spatele. Zis și făcut. Balaurul
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
ce simțea. În timp ce se lupta cu Theo pe masa de schimbat scutece, Hugo s-a gândit că, la drept vorbind, momentan viața lui era cam de rahat. Literalmente. Cum curățarea lui Theo prin metode convenționale se dovedise neadecvată, Hugo îl vârâse în cadă, iar acum se străduia să șteargă trupul care protesta zgomotos. Tocmai atunci a auzit pe cineva intrând furtunos în casă. —Ești aici? a urlat o voce familiară. Hugo a înghețat. Amanda. Care, evident, se întorsese de la New York, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
asta va fi tunsoarea vieții tale, a conchis Mariana, bătându‑mă Încurajator pe umăr. Ce zici, Îți place ? — Nu știu, nu‑mi dau seama... — Ei, o să te obișnuiești tu ! Nu mi‑am revenit din șoc decât când Mariana mi‑a vârât, numai zâmbet și miere, nota de plată sub nas. Aceasta reprezenta Adina Dabija 68 o treime din salariul meu pe o lună. Am Înțeles atunci că, În următoarele săptămâni, poate chiar luni, urma să fac foamea. Am coborât În holul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la comanda acestui Mefisto dornic de senzații tari, deghizat În Moș Crăciun. *** Uneori, după ce scăpam de la serviciu, mergeam cu Nic și cu Edi la Hanul lui manuc să ne anesteziem cu ceva tărie. Chelnerul ne aducea vodca și noi ne vâram nasul În pahar și ne adulmecam soarta. Unde mai eram ? Stăteam toți trei la masă, Într-un fel de Înțelegere tacită a ratării, Încercând să ne păstrăm demnitatea. indiferent de ce discutam, Împărtășeam cu toții sentimentul acut al eșecului. În sinea noastră
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aș fi pornit În căutarea angalok-ului, tot ar trebui să fiu În acest avion. Pentru că trebuie să-ți asumi măcar o dată În viață, fie și pentru zece zile, o existență nomadă, departe de toate deta- liile nenecesare ale lumii civilizate, vârâte pe gât Încă din momentul În care te naști. SĂ te descotorosești de tot ce e inutil, de toate micile răsfățuri care Îmbâcsesc viața de zi cu zi și ne fac dependenți. Civilizația mi se insinuase În viață pe neașteptate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de la oraș. Existența mea s-a umplut de obiecte inutile, Între care bibelo- urile și săculeții de pânză de diferite mărimi, confecționați de Janet pentru a păstra obiectele, ocupau un loc de cinste. Și apoi școala. Gata mereu să-ți vâre pe gât o mulțime de infor- mații inutile, pe care să le pui ulterior În slujba unor idealuri care nu sunt ale tale, ci constituie chintesența unei existențe considerate reușite de către societate : să intri cât mai sus pe listă la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cuțit mare pe care mi l-a lipit de frunte. Am simțit tăișul rece pe piele și am Înghețat. Dar l-a retras repede. — Și ca să nu spui că sunt lipsit de maniere, uite aici ceva pentru tine. mi-a vârât o conservă de pește sub nas. Nu am Înțeles cum voia s-o mănânc și oricum numai de mâncat nu-mi ardea, așa că nu am făcut nici un gest. — Hai, dă-i drumul și mănâncă, mi-a spus el trăgându-mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
asta va fi tunsoarea vieții tale, a conchis Mariana, bătându-mă încurajator pe umăr. Ce zici, îți place ? — Nu știu, nu-mi dau seama... — Ei, o să te obișnuiești tu ! Nu mi-am revenit din șoc decât când Mariana mi-a vârât, numai zâmbet și miere, nota de plată sub nas. Aceasta reprezenta o treime din salariul meu pe o lună. Am înțeles atunci că, în următoarele săptămâni, poate chiar luni, urma să fac foamea. Am coborât în holul hotelului. Într-un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
la comanda acestui Mefisto dornic de senzații tari, deghizat în Moș Crăciun. Uneori, după ce scăpam de la serviciu, mergeam cu Nic și cu Edi la Hanul lui manuc să ne anesteziem cu ceva tărie. Chelnerul ne aducea vodca și noi ne vâram nasul în pahar și ne adulmecam soarta. Unde mai eram ? Stăteam toți trei la masă, într-un fel de înțelegere tacită a ratării, încercând să ne păstrăm demnitatea. Indiferent de ce discutam, împărtășeam cu toții sentimentul acut al eșecului. În sinea noastră
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]