2,639 matches
-
arătat cu degetul spre Lea, desemnând-o să se ocupe de plictiseala asta. Mama mea a dat din cap și s-a întors înspre singurul bărbat de până atunci care nu-și feri privirea când îi întâlni ochii. Lea avea văzul perfect. După una dintre poveștile ridicole care planau în jurul familiei mele, Lea își stricase ochii vărsând un râu de lacrimi la gândul că va trebui să se mărite cu unchiul meu Esau. Asta ar fi însemnat să crezi în povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ploaia, o ploaie cumplită, piezișă, cu spume, zbătută și răscolită de vântul cumplit. Cei trei bărbați se urcară în luntre, și luntrea țâșni în văzduh prin pânza deasă și scuturată mânios a ploii. Orășelul Țoar în scurt timp pieri din văzul lor. CAPITOLUL XXXIV Puține zile au lipsit de pe podișul numit Baalbek, dar au aflat la întoarcere schimbări uimitoare. Marea oștire de la poalele Munților Zeului nu mai era. Veștile aleargă totdeauna repede și nu le trebuie picioare, nici roți. Căpeteniile oastei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu ei. Glasul lui sună trist, dar și hotărât. Totuși când intră și Auta în luntre făcîndu-i cel din urmă semn de despărțire, Mai-Baka își sprijini fruntea în arcul său, să nu i se vadă ochii. Ntombi plânse însă în văzul tuturor. Apoi coborâră, depărtîndu-se cu toți ceilalți oameni spre pădure. Așa cum le poruncise Auta, se întoarseră toți cu spatele la luntre, intrând printre cedrii înalți. Se lăsa noaptea. Un vâjâit puternic se lovi de frunze și tremură în crengi. Piatra turnului gemu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
același hotel. Fenimore declară că Westminsterul era prea luxos și prea scump pentru ea, dar Henry știa că este conștientă că are să se simtă stânjenit să doarmă sub același acoperiș cu ea, să Își ia cheia de la aceeași recepție În văzul tuturor, și Îi fu recunoscător pentru această dovadă de tact. Sosi la Paris cu o zi Înaintea lui și Îi lăsă vorbă că o găsește la un hotel mult mai modest, nu departe, pe Rue des Capucines. El ajunse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
consecință, Îmbrăcă pantalonii bufanți și sacoul Norfolk, Își puse o șapcă de stofă moale și scoase bicicleta din grajdurile unde o ținea, În spatele hotelului. În loc să le ofere celorlalți oaspeți motiv de amuzament Încercând să urce pe ea pe alee, În văzul celor de la ferestre și balcoane, o duse de ghidon, scoțând-o din curtea hotelului, până pe Meadfoot Road. După un start greșit și câteva balansuri alarmante porni bicicleta și Începu să pedaleze hotărât. Era o după-amiază plăcută, Însorită, cu o briză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
exemplu, sau ca Burne-Jones. Și cred că, dacă ar fi fost să se Întâmple, aș fi suportat, pentru că m-am considerat Întotdeauna artist plastic. Scrisul de romane s-a născut ca o idee colaterală, când a Început să mă lase văzul. Sigur că le-am compus cum m-am priceput mai bine, dar aș fi preferat să fiu un pictor de succes, decât un romancier de succes. Pictorii nu au parte de boom-uri. După o pauză, adăugă: — Sau nu Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rea și udă, iar Soarele e blond și bun. Căci Luna alină răcoroasă cu stropi de roua lăcrămioarei ceea ce Soarele a pârjolit. · Trei culori cunosc pe lume: roșu sânge galben soare bleu văzduh și libertate Trei culori cunosc pe lume: văzul melodia și simțirea Cu doar doi ochi: căprui deschis, spălăcit calzi, inteligenți și verzi periculoși · Iar dacă ai îndoieli, el te va lua în brațe și te va iubi. Îți va trece. Trece frica. Rămâne emoția. · Și mai este Viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru vedere, auz, pipăit, gust, miros și pentru multe altele - un fel de aură sau emanație ce le înconjoară corpurile uriașe, tari și inutile. Ca să fim expliciți: gorfii seamănă cel mai bine dintre toate cu niște broaște enorme, lipsite de văz, cu o singură trăsătură specifică: sunt făcuți în întregime din piatră. Originile lor se pierd în negura misterului. Probabil vreo radiație care le-a distrus planeta - acum pustiită -, a cioplit în stâncă aceste capodopere de inteligență și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mari sunt turburi De umbra negrelor dureri. Tu, chip chinuitor de dulce, Tu, ideal în ochii mei, Tu, ce femee între flori ești Ș-o dulce floare-ntre femei. De-ai rămânea pe veci frumoasă, Precum te simt, precum te văz, Ca-n părul tău cel lung și galben Eu flori de-a verii să așez! Dar în curând și nici o umbră Din frumuseța ta n-a fi - Trei zile numai vei fi astfel Apoi..., apoi vei putrezi. Pământ nesimțitor și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e în tine, tot ce ești Și astăzi dacă mă gândesc, nebunesc iar din când în când. Dar vai! pierdută astăzi ești, orice dorință a pierit; Tot încă visu-l urmăresc și, în zădar din când în când,. Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da, Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când. Paserea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei, Dar oameni ce se mistuesc nu mai răsar din când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De ce doresc singurătate Și glasul tainic de isvor, De ce când codrul frunza-și bate Adorm pe verdele-i covor? Ca prin lumina cea rărită Prin umbra moale de [pristol] Să mi s-arate liniștită A ta ivire, dona Sol, Să văz cum mâna ta îndoaie În arc o ramură de fag Și ca Diana cea bălaie Îți faci în codru mândru prag; Săgeți de aur pe-al tău umăr, Gonești vânatul tău în stol, Dar peste frunze făr-de număr Nu-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
somn m-aș face Dulce de vară Să-ți închiz ochii În orice sară. Dar n-am mijloace Nici e putință De a mă face După dorință. {EminescuOpIV 430} APARI SĂ DAI LUMINĂ Apari sa dai lumină arcatelor ferești, Să văz în templu-i zâna cu farmece cerești. Prin vremea trecătoare lucește prea curat Un chip tăiat de daltă, deapururi adorat. Privi-te-voiu cu ochii în lacrime fierbinți... O marmură, aibi milă de-a mele rugăminți! Îndură-te și lasă privirea-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și revarsă foc. Ai visat vrodată tu Astfel de noroc? Un noroc asemenea Blând și dureros! Tu iubești, copila mea, Fără chiar să știi. 57. ȘI DACĂ DE CU ZIUA... (cca 1876) Și dacă de cu ziuă se-ntîmplă să te văz De sigur că la noapte un teiu o să visez, Iar dacă peste ziuă eu întîlnesc un teiu În somnu-mi toată noaptea te uiți în ochii mei. {EminescuOpIV 511} 58. CÎND ÎMI ZÎMBEȘTI, PĂMÎNTUL ÎMI ZÎMBEȘTE (cca 1876) Și de trăește
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
repede ca de obicei, dar se trezi după miezul nopții și rămase cu ochii deschiși pân’ la ziuă. Ochii! Deveniseră parcă unicul terminal al mașinăriei numite corp și Omar își simți atenția și voința sustrase de acest punct care era văzul. El tot ajunsese un ochi unic și sacru al unei identități care nu mai conta. Și parcă cine mai era Omar ăsta, căruia, zece ani, îi spuseseră în fel și chip? Homer și Homar, Teroristul, Harapul ori Circumcisul, Bin Laden
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
opriseră la dimineața de sâmbătă, ci aveau să-l târască pe Max în rând, fie și numai în amintire. Și Omar? Godun îl pusese totdeauna la număr, dar el ce mai putea să însemne acum, când orbise? Poate că nu văzul era chiar rostul acestei lumi, nu Omar le spusese, când priveghease, lângă defunct, că sicriul cu toartele de argint, alese cu grijă de Maradona, adia miresme de scorțișoară? Că fața dentistului arăta netedă și atât de bine compusă la loc
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
iubească, trebuia să mai aștepte, să se deprindă împreună. Praf îl făcuse Sinefta pe pungaș, că era frumoasă, frumoasă! Râdea Gheorghe: - Te-a-ntors pe plătit oafa aia, Nicule! El dădea din cap cu mîndrie: - Da de unde! - Parcă eu sânt chior, nu văz... - Ți se pare. -Mă! - Du-te dracului și lasă-mă-n pace! - Să te arză un foc mare dacă minți? - Gheorghe, acu scot șișul! - Vezi, mă, vezi c-așa-i? Păi tu nu te uiți la ea ce ochi are
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-a-mbătat Gheorghe. Să ție paharul știa, nu-l certa nimeni. Îi plăcea gustul vinului, inima lui fierbinte, și 1-a îndemnat și pe Paraschiv: - Ia, mă, și bea, că ești cătrănit. - Nu sânt cătrănit... - În flăcările alea mari să te văz... De ce mă minți, mă? Ucenicul nu mânca, nu petrecea. Băgase de seamă cum îl pierde din ochi ibovnica pe meseriașul de la masa vecină. Țiganca se mișca, i se vedeau țâțele tari prin despicătura rochiei. Petrică Cîrcu, om și el. S-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care fusese acolo tot timpul, dar care, ca de obicei, asemenea unui cameleon, se pierduse pe fundalul peretelui de piatră din spatele ei, până când îi veni rândul să-și spună replicile. Oare urmărea tot ce se întâmplă, neobservată, ascunzându-se în văzul tuturor, sau se retrăgea în propria ei lume de vis? Cineva care-i atât de greu de prins este fie foarte complex, fie foarte simplu. Nu mă puteam abține să nu mă întreb ce era valabil. — Alo? Alo? (Ce figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să înțeleagă alții? AL DOILEA BĂRBAT: Asta nu e poveste să fie povestită. Nu ascunde nimic, nu spune nimic. N-are miez. PRIMUL BĂRBAT: N-ar trebui să vă dea voie să faceți chestii d-astea și mai ales în văzul lumii. Râd ăștia de voi. AL DOILEA BĂRBAT: Sunteți doi proști. Amândoi sunteți proști. Astea nu sunt chestii care se spun. Asta e o bubă care nu trebuie spartă. PRIMUL BĂRBAT: Așa vreți voi să spargeți buba? AL DOILEA BĂRBAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
țară aidoma Franței. Se simt rușinați că părinții lor imitaseră prost modelele pariziene, sau le imitaseră numai în parte. Prezentul li se pare abominabil iar trecutul plin de "spectre retrograde". Tradiția portugheză, o rușine națională care se cerea batjocorită în văzul lumii. De aceea, în loc să-și găsească îndreptar în Camoens, și-l găsesc în Victor Hugo, idolul tinerei generații. Hugo este francez, este modern, este revoluționar. A vorbit despre umanitate. A suferit din pricina tiraniei. Modelul perfect al generoșilor de la Coimbra, care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cum intrai, mezeluri și lactate, în față tarabele și rafturile cu pâine și pe stânga, în fund, sectorul de patiserie, cuptorul din care ieșeau continuu merdenele, ștrudele, cornișoare, triunghiuri și alte asemenea, cu laborantele frământând coca pe niște mese, în văzul clienților, cu uniformele lor albe, prin care adeseori li se zăreau chiloții și sutienele, cu rochițe scurte vara, în toiul căldurilor, dezbrăcate pe sub ele, frământând aluatul, sporovăind, povestindu-și necazuri, bucurii, drame, aventuri, toate de-ale femeilor, în gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
țasălă pădurea, cetluindu-l cole bine. (145) Sfătuiesc ca să-l omoare. - Da, mă rog, Dumilor voastre, Cine și-ar mai pune mintea cu așa obrazuri proaste Cumu-s eu, Măria Voastră! Mă lăsați că-s om sărac, De când sunt n-am văz't turaua, nici măcar de la petac. Zise unul cătră dînsul: Dacă tu ne-i pute face, (150) Fata - mpăratului Roșu s-o luăm, poți merge-n pace. - Ce n-o luați Domnia - Voastră, că sunteți mai tari, mai mulți? - Ei, pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Dumneavoastră Că ș-așa-mi sunteți din sat. 65 {EminescuOpVI 66} L-a spălatu-l, pieptănatu-l, La botez L-a dus pe micul, La icoane L-a-nchinatu -l, Un diac citi tipicul; Când pe el veni botezul Îi trecu auzul, văzul, Nici că-i pasă lui săracul, Că nanașa spune crezul Și se leapădă de dracul. Că el strigă și se strâmbă Parc-ar fi pe o frigare. Duhul sfânt în chip de limbă I-a eșit pe gur-afară. Unii află
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
munți ca și cioara, Iar marea și Dunărea Pe deasupra negura, Iară eu străin fiind Pe nimenea cunoscând, Mă rugai lui Dumnezeu Să-mi arate drumul meu. Vino dragă turturea De-mi-arată calea mea 173 {EminescuOpVI 174} Să pot trece Dunărea Să văz dragă țara mea - De-ar trăi măicuța mea Sau vr-o dragă sora mea. Ia-mi, Doamne, sufletul meu Și mi-l bagă-n sânul tău Ca să scap de răutate Și de grea străinătate Și de-acum pîn-în vecie Mila Domnului
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nțeleaptă la cuvânt Dragă, dragă, și iar dragă. Dracu, naiba te-a-nvățat Păru-n frunte L-ai tăiat Și pe mine m-ai turbat, Dragă, dragă și iar dragă. 150 Frunză verde grâu mărunt, De amorezat ce sunt Nu văz iarbă pe pământ, Nici luna în cer mergând. Nu știu luna pe cer trece Ori puica la apă rece. Puica-i naltă, apa-i rece Cine bea de dor îi trece. Pleacă puica de la mine - Cine-o să mă mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]