4,335 matches
-
bogate. Odaia corespunde și retortei athanorului. Casa simbolizează elementul socializator, cetatea, participarea la fenomenul agorei, camera este locul unde se oficiază treburile zilnice, ungherul fiind locul ascuns prin excelență, este fanta sexuală, este pîntecul, este cavitatea cea mai Încărcată cu valențe sexuale, este umedul, uterinul, yoni, caliciu feminoid, În care se Înfige spada masculină și din care șiroiește uterul marin. Ungherul mai este și acel spațiu sacramental al oricărei case În care se află un mic altar personal, larii și penații
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
a suveranității populare. Nici stările nu sunt articulații ale unei societăți unitare, astfel că valoarea principiului "Quod omnes tangit ab omnibus tractari et aprobari debet"117 (Q.o.t.), nu s-a concretizat niciodată în planul realității politice, în reprezentare. Valențele acestui principiu, considerat principiu politic al consimțământului sau "democrației" în spațiul stărilor privilegiate. Valoarea sa trebuie recunoscută însă nu doar ca principiu politic, ci și ca principiu juridic de drept privat, de drept procesual și drept canonic. Autoritatea principiului se
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
calamburul facil, probabil pentru a mai atenua din gravitatea reflecției, așa cum se întâmplă în peSemne: "aveți încredere!/ istoria e mereu/ de partea turmei.// cei din turmă/ vor fi cei dintâi/ păcăliți -.// semne bune/ anul are!// semne bune./ anulare-." În fine, valențele indiscutabile de portretist fin și ironic, amestecând de această dată amărăciuni socio-politice și ghidușii psihologizante, sunt evidente în balada plinuței popescu. Ultimul ciclu al cărții, gesturi nude în sepia și albastru, este și cel mai reușit. Cititorul va constata, mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
statu nascendi (...) Competiția e acerbă, fiul își face datoria paternală cu devotament comic" (Felix Nicolau). Lestul de dramatism existențial este contrabalansat de sfârșitul în poantă ușor frivolă al unora dintre texte, soluție de lucidă revenire la matca autoironiei care deține valențe taumaturgice verificate: "gata, azi spun o rugăciune,/ fac o piruetă, mă dau pe gheață,/ pornesc mașina de spălat, închid aragazul,/ îmi pârlesc sprâncenele cu bricheta,/ desenez un elefant pe o frunză,/ miros mâinile iubitei mele,/ gust din mâncarea pentru mâine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale suferinței care i-a transformat autorului viețuirea într-un Mister sinistru: Viața este acea amuletă blestemată/ a destinului meu/ care, atârnată de membrele materiei,/ face totul să palpite". Până la urmă însă, chiar și plânsul are, pentru Bogdan Baghiu, certe valențe tămăduitoare: "doar lacrimile/ vor să mai fie una ca alta./ fericita contopire în identitatea suferinței și a Creației". Inclusiv în cele Zece autoportrete în acuarela nebuniei, o lumină stranie transfigurează spovedania misticului care știe, precum Vassilis Vitsakis, că "este una
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din Tecuci avea un motor/ dar nu i-a folosit la nimic". În mod evident însă, aceeași frază, atât de puțin lirică, a putut fi interpretată de comentatori zeloși drept sinteză a poeticii ursachiene altfel spus, ca text având simultan valențe poetico-testamentare, gnoseologice, ontologice, estetice ș.a.m.d. (a se vedea, bunăoară, măcar observațiile făcute de Ilie Constantin în "România literară", nr. 14/1997: "oricare dintre noi posedă o capacitate de a învăța și de a cugeta așa cum acel locuitor din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
grațioasa inerție a timpului, ci o ierarhie de valori întrutotul aplicabile, atât de bine stabilită încât își însușește noile limbaje ce converg în ea afirmă Alfonso Gatto, dovedind că poeții noii generații doreau să dialogheze cu trecutul, regasind și recuperând valențele etimologice ale cuvintelor, așa cum Leopardi o făcuse în Canturi, preluând ecouri ale vechilor scrieri latine și grecești.181 Au existat așadar mai multe încercări de a stabili data la care a luat naștere Ermetismul, dintre care cea mai plauzibilă pare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
frecvență termenul amintit: terra pământ (98), morte moarte (79), acqua apă (78), notte noapte (74), amore dragoste (73), cuore inima (73), tempo timp (73), giorno ziua (62), vită viața (56), albero copac (54), aria aer (53).347 Care sunt însă valențele pe care vântul le capătă în lirica lui Quasimodo, in ce măsură reprezintă acestea influențe leopardiene și în ce fel se distanțează de modelul maestrului? S-ar putea calcula, pornind de aici, anvergură deviației, adâncimea rupturii de model? Lectură atentă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nascono gli animali / al soffio dell'aria din plante pietre și ape / se nasc animalele / la suflul văzduhului. Aerul este suflu vital al nașterilor din matricea apei. Alăturarea culla d'aria (Terra) leagăn de aer (Pământ) confirmă observația. Referitor la valențele și semnificațiile celor patru elemente în poezia lui Quasimodo, precum și la prezența mai redusă a elementului foc, cfr. Oreste Macrì, 1986, op. cît. și Francesco Floră, "Scrittori italiani contemporanei: Salvatore Quasimodo", Letterature moderne, 2, martie-aprilie 1951. 339 Viene îl vento
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
aceea că nu tot ceea ce contează poate fi măsurat și nu tot ceea ce poate fi măsurat contează. Compexitatea organizată, cum definea Hayek ordinea socială, nu este apanajul unei imitații intelectuale cu pretenție de știință pozitivă, ci al unei teorii cu valențe de artă liberală. Iată de ce sensurile ascunse ale lumii, în general, și ale economicului, în special, așa cum le găsește Tiberiu, se relevă mai curînd cunoașterii poetice (în accepțiunea lui Aristotel) decît cunoașterii pur teoretice. Metaforele autorului au sens și rost
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
alerta pe vecinii sau pe amicii presupusului răposat. Sicriul a fost expus în 1843 în orașul New York" (p.19). Pe acest fond cultural, autorul aventurilor lui Arthur Gordon Pym își începe propria investigație estetică asupra morții. Grotescul capătă pentru el valențe burlești, iar morbiditatea dezvăluie, subtil, un umor subiacent, intuit (de Poe), înaintea multora dintre contemporanii săi, cu acuitate. Ediția de față a ficțiunii poești conține, pe lîngă alte texte importante, totalitatea capodoperelor epice redactate între 1826 și 1842: Morella, Berenice
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
simplu domestique. Pentru el nu există sentimente personale (își înăbușă dragostea față de Miss Kenton sau durerea pricinuită de moartea tatălui, printr-un masochism neverosimil, similar transpersonalizărilor din filozofia lui Emerson), urmărind numai servirea ireproșabilă a stăpînului care capătă, ca atare, valențe demiurgice. Faptul că majordomul lui Ishiguro refuză să-și elibereze eul din "chingile" supra-conștiinței i-a făcut pe mulți comentatori să vadă la el o "orbire" ontologică, o "alienare" insurmontabilă, un "defect" tragic ori o "abulie" existențială. Cu toate că, parțial, fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
el (Bret, personajul) nu se poate adapta la viața domestică și intră, treptat, în criză psihologică și biologică. Începe să fie urmărit de fantoma tatălui, cîndva autoritar, și de un Patrick Bateman (propriul lui erou din American Psycho) semi-real (cu valențe onirice, dar și cu reprezentare concretă, în final) care pune în scenă, cu adevărat, crimele din carte. Casa în care locuiește eroul-narator ajunge să fie bîntuită (aluzie la filmul Poltergeist), împingîndu-l pe Bret la disperare și la stări demențiale. El
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
presiuni psihologice și morale a crimei perfecte. Dacă la istoricul lui Belisarius "crima per fectă" deriva din domnia despotică (imposibil de demascat în mod nemijlocit) a unui împărat corupt și pervertit, la Donna Tartt, "crima perfectă" reprezintă un mister cu valențe aproape ontologice, păstrat cu formule inițiatice și ritualice. În amîndouă cazurile însă "crima" rămîne vulnerabilă, deși "perfectă" în intenționalitatea sa, tocmai prin presiunile etice pe care le exercită asupra celor impli cați. Procopiu scrie, în secret, despre adevărata față a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și în română, la Humanitas), intitulată Descartes' Error. Emotion, Reason, and the Human Brain/Eroarea lui Descartes. Emoția, rațiunea și creierul uman. Eroarea" lui Descartes trebuie spus de la bun început este dualismul ideologic și conceptual (nu rareori antinomic, cu mici valențe oximoronice chiar), practicat de filozof, dualism pe care se întemeiază o întreagă tradiție epistemologică (greu recognoscibilă, de altfel, astăzi, dato rită supralicitării, drept "carteziană"). Tradiția menționată a dus în psihologie și, prin iradiere, în neurologia de pionierat la convingerea că
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sa bazică și indivizibilă, numită odinioară, de către formaliști, literaritate. Ce este literaritatea? Prozatorul răspunde indirect prin jocul simbolic al alternanței lumilor din roman că ar fi tocmai abilitatea de a investi realul anodin cu semnificații transcendente, de a atribui "fizicului" valențe "metafizice", de a transfigura materialitatea brută cu ajutorul învăluirilor eterice, derivate din spiritualitatea genuină. Personajele din 1Q84 sînt absorbite în "gaura neagră" a ficțiunii și încep să-și trăiască propria existență ca pe o "texistență" de tip cărtărescian. "Texistența" oferă independență
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și cetățean elvețian în a doua parte a vieții) dezvăluie prin filiațiile subtile ale textelor sale o natură scindată între nevoia recluziunii creatoare și impulsul irepresibil al participării la tensiunile istoriei (însăși biografia lui Hesse stă sub semnul acestei ambi valențe: născut într-o familie de misionari creștini, crescut, o vreme, în India și interesat de serenitatea spirituală buddhistă, autorul luptă, ulterior, în primul război mondial, ca voluntar în armata imperială). Se pare că structura sa morală de adîncime a purtat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în postfață un comentariu subtil, foarte atent la interpretările din cartea Alinei-Iuliana Popescu, pe care o numește o monografie atipică în care corola textelor exprimă un crez propriu, pe care autoarea și-l asumă conștient. O triplă perspectivă își desfășoară valențele în carte, mergând de la generalul întemeiat pe viziunea deconstructivistă actuală, venind dinspre filosofie, istoria culturii, hermeneutică literară ș.a., trecând prin arcul temporal care unește modernitatea, cu neomodernismul și postmodernismul spre particularul unei experiențe poetice de o mare bogăție și rafinament
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care sunt adunate, de fapt, aceleași obsesii legate de condiția creatorului, de miracolul vieții, de raporturile omului cu propriul destin și cu istoria. O abordare interesantă a poeziei Anei Blandiana o oferă Luiza Bratu, în a sa teză de doctorat: Valențe stilistice în poezia Anei Blandiana, susținută la Sibiu, în 2009, fiind coordonată de prof. univ. dr., D.H.C. Victor Grecu și care, așa cum anunță și titlul conține o analiză stilistică a poeziei acestei mari autoare. Având ca premisă, ideea conform căreia
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
n-au purtat niciodată cătușe!// Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze și destrame-mă vântul,/ lubiți-mi liberul dans fluturat peste voi -/ Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,/ Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!//". (Dans în ploaie). Căpătând valențe metafizice de tip expresionist, iubirea Anei Blandiana este, adesea, asociată cu timpul, o altă constantă a liricii sale. Timpul ca întoarcere și timpul ca regăsire, care dezvoltă, pe parcurs, strigăte de neputință în obiectivele propuse. Vârsta originară a copilăriei, transpusă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-se de amplitudine cosmică (...) însetată de comuniunea cu elementele"50. De îndată, însă, suntem conduși direct către drumul de interpretare. Dedublarea trecut/prezent, dedublarea interior/exterior, încercarea neputincioasă de reconstruire a realității prezente, prin propagarea stării idilice a trecutului capătă valențe tragice. Distincția dintre trecutul idilic și realitatea degradantă a societății prezente apare transpusă în "metafora arcului de vișin, care capătă două conotații distincte. În prima parte este simbolul unei trăiri plenare, al unei vârste ce își ține în mâini, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
îndată: Poetul există și rămâne numai prin ceea ce reușește să nu trăiască și, netrăind, să creeze doar. Pentru că, după cum bine se știe, numai ceea ce nu există în planul vieții se realizează în planul artei""53. Permanenta dedublare poetică dedublare cu valențe tragice între a fi și a nu fi, arta fiind instrumentul, nu este decât o fugă pe un drum nebătătorit, cu numeroase bifurcații, cu numeroase poteci, fiecare ducând spre nicăieri. Totuși, în poezia tinereții această căutare este estompată, poeta neavând
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
zăpadă". Când mă voi trezi). În orice caz, somnul este binefăcător, având, întotdeauna, efecte constructive: "Adormi,/ Nu te speria,/ Pletele noastre vecine/ Răsfirate în iarbă/ Au început să prindă rădăcini". (Adorm, adormi) Amprentă a neomodernismului, cuvântul capătă la Ana Blandiana valențe speciale. Astfel, el este cel care ajută la deconstrucția ca reconstrucție, susținând premisa criticii deconstructiviste a textului. Căpătând semnificații doar în interiorul textului, scos din context el pierzându-și substanța, cuvântul, îmbărcat în primele volume într-o haină ca o umbră
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
al domeniului stilisticii, structura imediat următoare a analizei noastre va fi una de tip eseistic, subsumată modelului anterior. Obținerea unei sonorități aparte a cuvântului ține de câteva aspecte particulare, precum intonație, accent, timbru, durată, intensitate și înălțimea sunetelor, care capătă valențe stilistice, sugerând trăiri afective diferite 255. Cu alte cuvinte, "prin intrare în relația cu accentul dinamic al cuvântului, accentul muzical devine accent stilistic și, în acest fel, intonația interogativă, exclamativă sau neutră ascendentă sau egal distribuită se constituie în mărci
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe de altă parte, Întreprinderii În colectivitate, cu scopul unic de a potența eficiența și profitul. Etica ar putea să nu fie adesea decât o subtilă ideologie destinată maximizării profitului și a creșterii competitivității economice, prin evitarea conflictelor (ce au valențe perturbatoriiă. 3. În sfârșit, etica În afaceri riscă să devină În Întreprinderi un subtil instrument - de departe mai puțin costisitor - de „autoreglare perversă a comportamentelor, ce se substituie vechii autorități de control. Din considerente de adaptare, etica alunecă Peripatethice astfel
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]