2,342 matches
-
că el consideră închinarea la idoli și superstițiile ca păcate grave, enumerându-le înaintea omuciderii și a celorlalte păcate. În același timp, îi îndeamnă pe credincioși să nu se prezinte la mărturisire și la Botez, mai înainte de a renunța la „Vanitatea diavolească” și la „îndeletnicirile amare ale diavolului”. La sfârșitul comentariului făcut la Simbolul de credință, Sfântul Niceta indică credincioșilor săi următoarea formulă, împotriva ispitei diavolești, pe care s-o repete necontenit: „Am renunțat și voi renunța la tine, la faptele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
o adiere de primăvară înaintea înghețului", în Rusan, Romulus (ed.), Anii 1961-1972: Țările Europei de Est între speranțele reformei și realitatea stagnării, București, Fundația Academia Civică, pp. 511-517. Cioroianu, Adrian (2002), Focul ascuns în piatră. Despre istorie, memorie și alte vanități contemporane, Iași, Polirom. Cioroianu, Adrian (2005a), Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc, București, Editura Curtea Veche. Cioroianu, Adrian (2005b), Ce Ceaușescu qui hante les Roumains. Le mythe, les représentations et le culte du Dirigeant dans la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
i supunerea. Mul? i �? i b? teau joc de �Apostolomania� lui Iorga atunci c�nd cerea acceptarea ? efiei lui ? i consideră drept tr? dare orice nesupunere. Nu era modest ? i nu consideră c? ar avea motive s? fie. Celebru pentru vanitatea să, lingu? itorii lui erau la mare cinste, din p? cate, Iorga �i aprecia pe lingu? itori mai mult dec�ț pe prietenii s? i sinceri care aveau curajul s?? l contrazic?: de aici conflictele lui cu V. P�rvan, I. Chendi, Mircea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Samurca? ? i al? îi. Poate c? era at�ț de u? or influen? at de c? tre unii din apropia? îi lui din cauza unui idealism ? i a unei naivit?? i aproape copil? re? ti120. Era cu siguran?? lipsit de realism �n politic? , vanitatea, temperamentul ? i naivitatea să aproape garant�ndu? i e? ecurile �n acest domeniu. Pe l�ng? devo? iunea să fă?? de Rom�nia, Iorga era devotat ? i șo? iei ? i familiei sale. ?eicaru �? i aminte? te c? �n timpul unei discu? îi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
importante, ba chiar ? i pentru studiile �n str? în? tate159. �ndemna elită ? i pe �nv??? tori s? adopte na? ionalismul cultural rom�nesc ? i s? creeze o aristocra? ie merituoas? , care s? elimine �aristocra? ia mercantil? �160. Na? ionalismul, temperamentul ? i vanitatea lui l? au f? cut s? adopte distorsion? ri ? i s? lanseze lucr? ri lipsite de valoare deoarece se �nscriau pe linia na? ionalismului s? u cultural. Opiniile literare ale lui Iorga au cea mai mic? valoare din toate realiz
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ce ? tim despre Iorga, nu este deloc de mirare c? oricine �ndr? znea s? nu fie de acord cu el �n privin? a interpret? rîi istoriei rom�nilor, temelia na? ionalismului s? u cultural, intră inevitabil �n conflict cu ego? ul ? i vanitatea lui. Iorga nu avea deloc un caracter conciliant. Nu putea l? să f? r? r? spuns o tentativ? de uzurpare a monopolului s? u asupra interpret? rîi istoriei rom�nilor, astfel c? trebuia s? se declan? eze o �lupt? �. Cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
regulile câștigului și ale succesului sunt stabilite ad-hoc; nici de sentimentul de neputință generat de impredictibilitatea comporta mentului instituțiilor statului corupt; nici de obscenitatea scenei publice, care "sancționează premial" grosolănia și vulgaritatea, spiritul primar agresiv, impostura fudulă, aroganța ciocoiască și vanitățile fanariote renăscute; nici de neîncrederea și suspiciunea în legi și oamenii justiției câtă vreme "totul se poate aranja" altundeva și altcumva; nici, mai ales, de uimirea perplexă a oamenilor cinstiți că viața onestă, dusă în modestie și cumpătare după reguli
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
este DUMNEZEU, înseamnă a rodi pe calea frumosului, a credinței și a dragostei. Cel mai benefic și mai plăcut efort este efortul de a-ți învinge ignoranța. Menținerea liniștii în spatele sufletului iluminează cultivarea vieții. Suntem actorii și spectatorii propriei noastre vanități și stupidități. Prietenia adevărată îndoiește lucrurile minunate și înjumătățește necazurile. Adevărată bucurie vine din prisos de omenie. Cam la fel s-au desfășurat lucrurile și la colaborările din teatru sau la film. Îmi amintesc cu multă nostalgie de Învățătorul Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai sintetice, mai panoramice, mai dinamice, mai abrupte. 4. După ce artistul și-a exersat plenar valorile, simte, probabil, că următorul exercițiu în slujba lor trebuie să fie pedagogia. 5. Artistul e posibil să vadă, pe măsura inepuizabilei lui fecundități, inepuizabila vanitate de a mai continua (așa cum blestemă Hamlet spița omenească să nu mai aibă miri și să nu mai plodească). 6. Artistul nu și-a oprit nici o clipă căutarea, copilăria, neliniștea, vitalitatea elanului, dar printr-o decizie neraționabilă a ființei lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
bine, filmul românesc Înghițitorul de săbii (de Alexa Visarion), în care caracterul de coșmar întrece toate poveștile de amărăciune și nebunie, este făcut din fapte banale, curente, fapte în sine de o importanță moderată. Găsim câte puțin din toate: răutate, vanitate, poftă de a porunci, lichelism și servilism, meschinărie, nepăsare, pe ici pe colo câte un mort, dar morți nerespectuoși: tuberculoză sau accident de muncă. Găsim și mișcare sindicală, desigur, sinceră: un hamal din port moare înecat pentru că puntea era șubredă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o persoană, un Nimeni nu dorea ca acest dialog cultural să fie susținut. A început disputa tragic-comică cu un funcționar al Primăriei Capitalei care nu înțelege nici acum că rolul domniei sale este să sprijine ceea ce există, nu să distrugă din vanitate, din ambiția de a fi ctitor al instituțiilor culturale. Așa s-a ajuns la ideea comasării forțate de la TRA în proaspătul ne înființat încă Centru De Proiecte Culturale București. Ciudat e că, venind la conducerea țării, prin opțiunea majorității, Convenția
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mă interesează tinerii regizori. M-au interesat totdeauna și tinerii regizori din teatru, și plasticienii tineri, și compozitorii tineri. M-au interesat vocile noi, vocile distincte din generația tînără. Iar în privința cinematografiei românești actuale, probabil numai din orgoliu, dintr-o vanitate extremă, se poate să nu te intereseze această generație, să nu vrei să vezi, să nu-ți placă filmele ei reprezentative. Văzîndu-le, eu descopăr multe lucruri pe care le visam, ca regizor, în diferite perioade, lucruri pe care nu le-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Bineînțeles că pe filele scenariului au aparărut observații precum: "Atenție e vorba de o biserică" sau "Biserica??" Păstrez acele pagini. Eu inventasem câteva personaje și în acest scenariu Ziditorul un Vodă care nu înțelegea arderea lui Manole și își cultiva vanitatea și orgoliul. Voiam să-l joace George Constantin... În scenariul meu, povestea lui Manole se petrece într-un timp al ciumei ce a cuprins țara și al invaziei barbare din afară, timp al morții, al disperării... iar Vodă, gras și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
rilor de r]u, care întunec] mintea, precum și st]rile mentale s]n]toase, care lumineaz] mintea. Sutta menționeaz] mai multe vicii: pofta, l]comia, r]utatea, ura, ranchiuna, ipocrizia, disprețul, invidia, zgârcenia, tr]darea, inc]p]tanarea, mândria, aroganță, vanitatea și impetuozitatea. Cea mai cunoscut] și mai relevant] analiz] în acest sens o constituie ierarhia celor zece acțiuni negative, strâns legate de cele trei surse ale r]ului: uciderea, furtul, pl]cerile necuviincioase ale simțurilor, vorbirea mincinoas], calomnia, bârfa, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mondial de una singură. Și mai e ceva, foarte important și, într-un fel, avantajîndu-ne: geografic, strategic deci, între noi și fosta noastră mare prietenă de la răsărit se interpune acum o Ucraină, slavă și ea, slavă Domnului!, dar cu acea vanitate seculară, atît de ritos adresată, cîndva mocnit, acum fățiș, Moscovei. Și încă, încă ceva: se vede și cu ochiul liber că Rusia, în pierdere evidentă de prestigiu, fie el și spăimos-negativ, stă cu mîna-ntinsă, poate mai cade ceva de la masa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
șorț vechi și cu un maieu de corp găurit, acest spaniol infinit mai anarhist decît comunist nu și-ar fi imaginat niciodată că, într-o zi dincolo de pictura sa numele lui va deveni o mașină de făcut bani." "Disprețuia toate vanitățile pe care le aduce cu ea bogăția (și ce bogat era! n.n.). În veșmintele lui uzate, putea fi luat drept cerșetor." "La fel se întîmpla și cu femeile, care au avut privilegiul sau neșansa de a fi prinse în iubirea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de preocupat de pastile în prima zi, s-a înviorat subit. Ăsta era Geo Bogza din Jurnal de sex... Mă rog, nu am putut rata ocazia de a-l invita la sala Victoria, unde tocmai expuneam două lucrări în cadrul Salonului. Vanitate îndrituită... După aproape douăzeci de ani eram de-acum redactor pentru arte la editura "Junimea" și mă impusesem oarecum în pictură îmi luam inima-n dinți și-i scriam academicianului Geo Bogza, rugîndu-l să-mi susțină eventuala accedere la premiul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
desființare" a scenei) Ce naiba ți-o fi venit și ție cu trăsnaia asta...! Hm! Să-ți faci o scenă în cameră...! Gh. P. unu: ...Ușoare disperări de actor..., de actor la pensie... Gh. P. doi: Aiurea! Vrei să spui, melodrame..., vanități de actor... adică poate mori ep scenă... Vax! Gh. P. unu: Ei, uite, îți promit că am să mor în fotoliu..., sau în baie..., sau în tramvai... Gh. P. doi: (privind cu atenție scena, cu cortina trasă) Zău că are
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sanctificarea credincioșilor. Situația muzicală în sine era în sintonie cu trăsăturile „stilului baroc”, chiar dacă nu era compatibilă cu finalitatea liturgiei. Nu ne surprinde, așadar, afirmația următorului edict arhiepiscopal: „Templele au devenit piețe publice, chiar mai rău, scene unde sunt reprezentate vanități și obscenități scandaloase, locuri de distracție și teatre ale falsității”. Au existat și tentative de a împăca exigențele noului tip de muzică cu exigențele liturgiei, prin compunerea unor fragmente de dimensiuni mici, simple, deasupra unui text liturgic și cu un
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
să ne asociem microsociologiei, implicându-ne În cercetări-acțiune cu studii-pilot care pot aduce nuanțe rezolutive pentru diverse segmente ale spațiului social, În care avem anumite acumulări și o practică relevantă de cercetare. Să ne focalizăm, neechivoc, pe complementaritatea reușitelor noastre; vanitățile, orgoliile și ideosincraziile să le aruncăm la coșul de gunoi al istoriei. Acesta este adevăratul „șantier” de reconstrucție a sociologiei românești la cotele metodologice ale științelor sociale aplicate din lumea contemporană. Virgil Măgureanu: După 1989, deși cu oarecare ezitări, cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
active și cu asta cota sa de profesionalitate este atinsă, misiunea sa fiind Îndeplinită. Medicul nu face profeții, iar medicii sunt aliații noștri În lupta pentru un obiectiv comun: menținerea stării noastre de sănătate somatică și mintală. Din motive personale (vanitate, incultură medicală, orgolii difuze, dispreț etc.) putem neglija total diagnosticul medicului, dar ajungem mai repede la cimitir. În replică, nu sociologii trebuie să fie culpabilizați atunci când partidul X sau Y scade În sondaje; sociologii, ca și medicii, Înregistrează o stare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
în context de piață și social, context care are multe semnificații pentru atingerea satisfacției după importanța performanțelor tehnice a suportului material și a echipamentelor, după prestigiul sau raritatea care poate avea conotații de trebuințe obiective, dar și de snobism sau vanitate.<footnote V. Olteanu, Marketingul serviciilor, Editura Uranus, București, 2000. footnote> Dacă în domeniul bunurilor materiale, unde există posibilitatea unor măsurări certe asupra capacităților utile, cel puțin din punct de vedere tehnic, în cazul serviciilor prin specificul ofertei și al consumului
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
să-i irite pe sîrbi. Ea se manifestă prin multiplicarea instalațiilor industriale a că-ror capacitate de producție este dublă, triplă sau chiar mai mare decît nivelul la care sînt exploatate și a căror finalitate constă adesea doar în a flata vanitatea conducătorilor acestor micro-state în gestație. Însă, dacă acestă dispersare costisitoare la scara întregii federații nu creează nimic altceva decît niște vitri-ne factice în regimurile cel mai puțin avansate, ea permite Croației și Sloveniei să-și extindă dispozitivul economic. Adău-gîndu-se ranchiunelor
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
conflicte va imagina pozitivul, adică nu atât lucrurile nepermise, cât consecințele morale și sociale ale acestora. Oamenii nu se gândesc la consecințe, pe care nici nu le iau în atenție. Ei se gândesc să atace, să-și manifeste, total aiurea, vanitățile și carențele de comportament civic. Prin faptul că omul conștientizează o serie de efecte ale unor posibile fapte negative, el se va gândi mai mult asupra comiterii respectivelor fapte. Nu-mi spune ce nu trebuie să fac, ci spune-mi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cârnați, citește actul solemn al întemeierii Republicii"54. Teoria contrastului dintre pretenții și realitate care scoate în evidență ridicolul explică declanșarea comicului caragialian nu doar din dramaturgia, ci și din proza sa, în care falsitatea și corolarele ei demagogie, incultură, vanitate, obtuzitate, etc. sunt ținte permanente ale râsului său câteodată caustic, cel mai adesea ironic. Se verifică astfel și viziunea lui Tudor Vianu, pentru care comicul este o impostură demascată și făcută, o dată cu aceasta neprimejdioasă 55. Chiar și formula aristotelică a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]