3,120 matches
-
vremurilor; acțiunile lui Nobuo, Însă, nu aveau alte origini decât emoțiile lui mărunte. Crimele din Castelul Nagashima ar fi putut să stîrnească valuri turbate, care să ducă la tulburări din toate părțile, Începând cu aceeași noapte. Dar asasinarea celor trei vasali superiori fusese comisă În secret și, chiar a doua zi, de la Nagashima fură trimiși soldați să atace toate castelele vasalilor. Nu era ilogic ca oameni să considere următoarea mare bătălie iminentă. Încă de anul trecut mocnea ceva, dar flacăra care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să stîrnească valuri turbate, care să ducă la tulburări din toate părțile, Începând cu aceeași noapte. Dar asasinarea celor trei vasali superiori fusese comisă În secret și, chiar a doua zi, de la Nagashima fură trimiși soldați să atace toate castelele vasalilor. Nu era ilogic ca oameni să considere următoarea mare bătălie iminentă. Încă de anul trecut mocnea ceva, dar flacăra care se Învăpăia aici putea fi aceea ce-avea să pârjolească, În cele din urmă, Întreaga lume. Nu mai erau pure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și mai mult situația, fiul său cel mare era ostatic În Ise, iar Shonyu simțea că nu-l putea lăsa pur și simplu pradă morții. Prin urmare, ori de câte ori primea scrisori de la Hideyoshi, Shonyu stătea În cumpănă. Când discuta problema cu vasalii săi, asculta sfaturile a două tabere, una punând accentul pe importanța justiției și recomandând abandonarea datoriei morale, iar cealaltă argumentând că acum era momentul când se puteau dobândi avantaje importante pentru prosperitatea clanului. Ce avea să facă? Pe măsură ce dilema Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Înțelese că fapta nu era decât o tactică puerilă de a forța cumpărarea bunăvoinței și un calcul politic cusut cu ață albă. — Am luat hotărârea. Într-un vis, Buddha mi-a spus să mă alătur armatei apusene, Își anunță el vasalii. În aceeași zi, Îi trimise lui Hideyoshi o scrisoare, declarându-se aliatul său. Desigur, mințea În legătură cu apariția lui Buddha În vis, dar, imediat după ce luă decizia, ambiția Înnăscută a generalului fu stârnită, pe neașteptate, de o conversație Întâmplătoare cu primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spada era cea purtată de Nakagawa Kanemon, comandantul Castelului Inuyama. Blazonul familiei era Înscris cu lac pe teacă. Vă mulțumesc pentru mărinimie, stăpâne, spuse Sanzo și dădu să se retragă, dar Shonyu Îi ceru să aștepte. Chemând, Încă o dată, un vasal, puse ca În fața lui Sanzo să fie aduși atât de mulți bani, Încât ar fi trebuit să-i ducă În spinarea unui cal. Un funcționar și ajutorul personal Împachetară monedele În baloți de rogojini, pe când Sanzo se uita cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și fiul care luau micul dejun Împreună, În intimitate, după o lungă despărțire, se adânciseră de fapt, Într-o discuție secretă. Voi porni imediat spre Gifu, spuse, În cele din urmă, Yukisuke. Când ieși din ceainărie, Yukisuke le ordonă grăbit vasalilor să-i pregătească imediat calul. Plănuise să se Întoarcă, fără Întârziere, la castelul său din Gifu, dar acum aceste planuri erau amânate pentru două-trei zile. — Să nu faci vreo greșeală, mâine noapte, Îl preveni Shonyu, cu glas scăzut. Yukisuke dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
următoare - a treisprezecea din lună - toată lumea din Castelul Ogaki află ce gânduri avea Shonyu și de ce Îl trimisese pe Yukisuke la Gifu În ajun. Dintr-o dată, sosi un ordin de mobilizare. Anunțul Îi surprinse enorm pe toți, chiar și pe vasalii lui Shonyu. În toiul Întregii nedumeriri, un comandant intră În camera războinicilor tineri, unde mai mulți samurai forfoteau de emoție. Legându-și, cu multă ceremonie, șireturile de piele ale mănușilor, Îi privi pe luptători cu un chip pământiu și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu se vedeau decât lucirile slabe ale lămpilor de pe țărmul opus. — Descălecați! Ikeda Shonyu coborî primul de pe cal și-și instală scăunelul de campanie, pe malul râului. — Seniorul Yukisuke a sosit la timp. Trupele lui sunt acolo, arătă unul dntre vasalii lui Shonyu. Shonyu se ridică În picioare, cătând spre amonte. — Cercetaș! Cercetaș! strigă el, neîntârziat. Unul dintre cercetași o luă la fugă Într-acolo, pentru a confirma raportul. Nu peste mult, o unitate de patru sau cinci sute de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
naturale de apărare atât de bune. Dar mai exista și un alt motiv: Shonyu fusese, cândva, comandantul Castelului Inuyama, iar orășenii, căpeteniile satelor Înconjurătoare și chiar și agricultorii Încă Îl mai țineau minte pe fostul lor stăpân. Deși Shonyu trimisese vasali să-i cumpere cu bani pe acei oameni chiar Înaintea atacului, succesul planului datora mult mai mult fostei sale poziții decât mitei. * * * Un om care aparține unei familii ilustre În declin tinde să atragă un grup complicat de personaje. Vizionarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și ei, la un moment dat. Singurii oameni rămași sunt de două feluri: aceia lipsiți de calități ieșite din comun, cu ajutorul cărora și-ar Întreține existența În alte părți dacă ar pleca, și acei oameni, cu adevărat credincioși, care rămân vasali până la capăt, Înfruntând sărăcia și decăderea, la bine și la rău, pe viață și pe moarte. Însă care sunt adevărații samurai? Cei ce trăiesc frugal sau aceia care rămân numai În virtutea oportunismului? Acest lucru nu este ușor de Înțeles, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să mai bea sake. Cel puțin, judecând după culoarea obrajilor. Dați-ne nouă ceașca. Dar Nobuo nu observase jenanta plictiseală a invitatului de onoare. Eforturile sale erau determinate de interpretarea greșită a expresiei somnoroase din ochii oaspetelui. Le șopti ceva vasalilor și ușile glisante de hârtie din capătul Încăperii fură trase rapid, dezvăluind o orchestră și dansatori. Pentru Ieyasu era ceva banal, dar, cu o privire răbdătoare, Își manifestă interesul În unele momente, râse, din când În când, și bătu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fură trase rapid, dezvăluind o orchestră și dansatori. Pentru Ieyasu era ceva banal, dar, cu o privire răbdătoare, Își manifestă interesul În unele momente, râse, din când În când, și bătu din palme la sfârșitul reprezentației. Profitând de această ocazie, vasalii Îl traseră pe Ieyasu de mânecă, dându-i discret de Înțeles că era ora de culcare, dar, În aceeași clipă, apăru un actor, Într-o Înfloritură de instrumente muzicale. — Pentru onorații oaspeți din această seară, vom prezenta acum un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
viola, flautele și tobele. A doua zi dimineață, Nobuo se trezi la o oră foarte matinală pentru el și se Îndreptă spre apartamentele lui Ieyasu. Acolo Îl găsi pe Ieyasu trezit, cu prospețimea zorilor pe chip, discutând niște probleme cu vasalii săi. — Unde e cu micul dejun al Seniorului Ieyasu? se interesă Nobuo. Când un vasal Îi spuse că micul dejun fusese servit deja, Nobuo păru cam Încurcat. În acel moment, un samurai de gardă În grădină și un soldat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
matinală pentru el și se Îndreptă spre apartamentele lui Ieyasu. Acolo Îl găsi pe Ieyasu trezit, cu prospețimea zorilor pe chip, discutând niște probleme cu vasalii săi. — Unde e cu micul dejun al Seniorului Ieyasu? se interesă Nobuo. Când un vasal Îi spuse că micul dejun fusese servit deja, Nobuo păru cam Încurcat. În acel moment, un samurai de gardă În grădină și un soldat din turnul de recunoaștere Începură să strige, unul la celălalt, În legătură cu ceva ce se Întâmpla În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
rapoarte despre moartea lui Nakagawa În urmă cu două zile, spuse: — Nu e Înspre Inuyama? Și, fără a aștepta răspunsul, Îi ordonă unuia dintre oamenii adunați În jurul lui: — Okudaira, du-te să arunci o privire. Okudaira fugi pe coridor, Împreună cu vasalii lui Nobuo, și se urcă În turnul de recunoaștere. Pașii oamenilor care coborau grăbiți din turn indicau clar că se produsese deja un dezastru. — Ar putea fi Haguro, Gakuden sau Inuyama, dar oricare dintre ele ar fi, se află, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Când fu informat că flăcările se aflau, cu certitudine, În direcția Castelului Inuyama, Ieyasu răcni: — Ne-am nenorocit! Și o luă din loc cu o grabă deloc caracteristică pentru el. Își Îndemnă calul la galop, pornind spre fumul de la nord-vest. Vasalii călăreau În stânga și-n dreapta lui, nedorind să rămână În urmă. De la Kiyosu până la Komaki nu era mare distanță, nici de la Komaki la Gakuden. De la Gakuden la Haguro mai era o leghe și, În sfârșit, Între Haguro și Inuyama, aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spuse Ieyasu. După cum se ridică flăcările acelea, nu Încape nici o Îndoială că Shonyu și fiul său s-au retras deja la Gifu. Dintr-o dată, Ieyasu Își Întoarse calul În loc și, În același moment, expresia de pe chipul lui reveni la normal. Vasalilor din jur le inspira un sentiment de Încredere; era convins că avea să compenseze cu vârf și Îndesat acea pierdere. În timp ce discutau cu vehemență despre ingratitudinea lui Shonyu, deplorau lașitatea atacului prin surprindere și amenințau să-i dea o lecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
plecase din Kiyosu mai târziu, În fruntea armatei sale. Nobuo Îl privi pe Ieyasu cu ochii mari, ca și cum revenirea lui ar fi fost complet neașteptată. — La Inuyama era totul bine? Întrebă el. Înainte ca Ieyasu să-i poată răspunde, printre vasalii din spatele lui se auziră glasuri și râsete. În timp ce-i explica situația lui Nobuo, Ieyasu fu curtenitor și plin de considerație. Nobuo era distrus. Ieyasu Își aduse calul lângă al său și-l consolă: — Nu-ți face griji. Dacă noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
blocată, astfel Komaki fiind un post excelent pentru strategii atât ofensive, cât și defensive. Nu era deloc timp să-i explice toate acestea lui Nobuo, așa că Ieyasu se răsuci și arătă cu degetul, vorbindu-le, de astă dată, propriilor lui vasali. Începeți imediat să construiți fortificații pe Muntele Komaki. De cum dădu ordinul, porni la trap, pe lângă Nobuo, conversând amiabil cu el până ajunseră Înapoi la Kiyosu. Pe atunci, toată lumea credea că Hideyoshi se afla În Castelul Osaka, dar acesta venise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-l alia pe Niwa, știind că, dacă-l Împingea În tabăra dușmană, Îl așteptau mari probleme. Pe lângă pierderea unei mari puteri militare, schimbarea poziției lui Niwa ar fi convins lumea că Nobuo și Ieyasu aveau dreptatea de partea lor. Printre vasalii lui Nobunaga, singurul superior lui fusese Katsuie, iar Niwa beneficia de un mare respect, fiind considerat un om de o rară amabilitate și sinceritate. Era sigur că Ieyasu și Nobuo Îi ofereau lui Niwa toate moticele pentru a li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pliant. Pe cele două panouri ale sale fusese pictată, cu auriu, o hartă a Japoniei. Privind harta, Hideyoshi Întrebă: — N-am primit nici o veste din Echizen? Ce se-aude cu mesagerul pe care l-am trimis la clanul Uesugi? În timp ce vasalii săi veneau cu scuze despre distanța dintre provincii, Hideyoshi numără pe degete. Trimisese mesaje În Kiso și Satake. Rețeaua sa diplomatică fusese Întinsă, cu grijă, În lungul și-n latul țării desenate pe paravan. Prin Însăși firea lui, Hideyoshi considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
flamuri, treizeci de războinici călări, treizeci de lăncieri, treizeci de pușcași, douăzeci de arcași și un batalion de pedestrași așteptau, În formație completă, cu uniformele strălucitoare foșnind În briza râului. — Du-te să afli cine sunt, Îi ordonă Hideyoshi unui vasal. Omul se Întoarse repede, cu răspunsul: — Este Ishida Sakichi. Hideyoshi Își lovi ușor șaua. — Sakichi? Ei, ei, altul nici nu putea să fie, spuse el cu glasul plin de bucurie, ca și cum tocmai i-ar fi venit o idee. Apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
plasa o piatră pe tablă, cu cea mai mare băgare de seamă. În seara celei de-a douăzeci și șasea zile, Ieyasu primi un raport confirmat, care-l Înștiința că Hideyoshi se afla În Gifu. Ieyasu, Sakakibara, Honda și alți vasali stăteau așezați Într-o cameră. Tocmai li se spunea că se terminase construcția fortificațiilor de pe Muntele Komaki. — Deci, Hideyoshi a venit, murmură Ieyasu. În timp ce el și ceilalți se uitau unii la alții, zâmbi, cu pielea de sub ochi Încrețindu-i-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
disprețuitor cu degetul și, pentru un om care trăise timp de patruzeci și opt de ani o viață de războinic, acea rușine trebuia să fi fost cel puțin neașteptată. — Yukisuke, vino-aici. Terumasa, vino și tu. Să se apropie și vasalii superiori. Așezându-se cu picioarele Încrucișate În sala fortăreței principale, Își chemase laolaltă fiii, Yukisuke și Terumasa, precum și pe vasalii superiori. — Vreau să vă aud părerile, fără rețineri. Mai Întâi, aruncați aici o privire, spuse el, scoțând o hartă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acea rușine trebuia să fi fost cel puțin neașteptată. — Yukisuke, vino-aici. Terumasa, vino și tu. Să se apropie și vasalii superiori. Așezându-se cu picioarele Încrucișate În sala fortăreței principale, Își chemase laolaltă fiii, Yukisuke și Terumasa, precum și pe vasalii superiori. — Vreau să vă aud părerile, fără rețineri. Mai Întâi, aruncați aici o privire, spuse el, scoțând o hartă din kimono. În timp ce-și treceau harta de la unul la altul, oamenii Își dădură seama ce anume sugera Shonyu. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]