3,889 matches
-
sacul, mai rămăseseră ceva daruri. Cel puțin un an, pînă la sărbătorile viitoare, ar fi fost ferită de o seamă de boli și de sarcini nedorite. Moș Crăciun, deconspirat, nu mai făcea doi bani; Thomas și-a dat jos și veșmîntul, pornind, În civil, singur, spre Christiania. Cizmele roșii Îi mai făceau pe cîte unii să Întoarcă, amuzați, capul, dar se fereau să rîdă ori să facă glume, nu era bine să ai de-a face c-un nebun care privea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
viață. La un moment dat a început să bată vîntul și am început să adun de pe balcon tot felul de cearceafuri fine și de cămăși albe... soția mea mai pusese la uscat tot felul de perdele din in precum și alte veșminte albe și vaporoase. adunîndu-le simțeam cum toate freamătă între mîinile mele, am simțit chiar nevoia să-mi scufund fața în mormanul de pînze și texturi, uscate de vînt și parfumate... eram încîntat de acest apartament, iar din încîntarea mea deduceam
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
stele dădea trecătorului bănuiala că mari vârfuri de arbori se mișcau pe cer. Tânărul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutând, acolo unde lumina slabă a felinarelor îngăduia, numerele caselor. Uniforma neagră îi era strânsă bine pe talie, ca un veșmânt militar, iar gulerul tare și foarte înalt și șapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc și elegant. Fața îi era însă juvenilă și prelungă, aproape feminină din pricina șuvițelor mari de păr ce-i cădeau de sub șapcă, dar coloarea măslinie a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
peste drum de ea, o casă cu ferestre înalte era încă luminată. În fața ei staționa o trăsură luxoasă cu doi cai albi, înăuntrul căreia dormea, cu capul în piept și cu hățurile în mână, un birjar gros, înfășurat în tipicul veșmânt lung și încrețit de catifea. Tânărul ajunsese cu greaua lui valiză în chip de balercă în dreptul ei și, după oarecare examen, se opri lăsând o clipă jos povara. Casa avea un singur cat, așezat pe un parter scund, ale cărui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
într-adevăr mai în vârstă decât Felix, cu câțiva ani. O ușoară mustață și bărbia despicată în două, în care câteva tuleie mai lungi schițau barbișonul lui Simion, îi dădeau un aer matur, care făcea din uniforma școlară un adevărat veșmânt militar. Era un tânăr blând și cu înfățișare modestă, care plăcu numaidecât lui Felix, gata să pună la îndoială temeinicia judecății Otiliei. Titi, foarte respectuos față de Felix, cu toată deosebirea de vârstă, îi arătă culorile pe care le cumpărase, îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu ele? asta-ți place s-auzi? Când ieșeam din infirmerie, aveam capul atât de bandajat și umflat, încît îi impresionam și pe cei cu care, bătîndu-mă, mi-l 149 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cu o nervură a veșmântului răsucită și aninată pe un antebraț, apariția de fum ocoli măsuța și veni până înaintea caietului cu însemnări zilnice. - Bună dimineața, domnule taximetrist. Mi-ați îngădui să vă consult cu privire la etimologia cuvântului ebraic rúach și a cuvântului grecesc pneúma, însemnînd
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
neliniștitoare avioane, ieșite, de-a bușilea, din ciorba organică a începutului de veac și tîrîndu-se către el. Naive, tremurătoare, neajutorate. Deși nelipsite de o anumită eleganță. O pală de vânt, de la o singură elice, le ridica părul cărunt, le înfoia veșmintele de dantelă și dădea vorbelor lor o importanță exagerată. Da, nu le menajă Pinky. Și cu fuselajul căzut. - Domnule Floyd, se foi Cocondy, iertați-mă că vă întreb. Poate aveți alte gusturi. În Orient așa se obișnuia. Pentru început, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să se plaseze exact în compartimentul a cărui cheie o primeau de la Robin. Doi: să nu producă cel mai firav zgomot. Trei: să-l aștepte pe Robin într-o ținută convenabilă ungerii, vîrîndu-și deja (pentru a fi purificate) absolut toate veșmintele în interiorul unor cufărașe, ale căror ușițe (constatau ele, mai apoi, cu disperare) se blocau automat după prima întrebuințare. După aceste instrucțiuni, Robin s-a așezat la masa de joc și nu s-a mai clintit de acolo două ore bune
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o săptămână încheiată, seară de seară, la "Cafeneaua Veche". Și angajîndu-se că, dacă blaturile li se vor părea că pică normale, se vor învoi ei de la unele 294 DANIEL BĂNULESCU - În conștiința acelorași meșteri anonimi, ctitorii și ctitorițele apar în veșminte fastuoase, ample, lungi și într-atît de străvezii... încît meșterul anonim, pentru a le sugera, cât mai subtil, finețea și transparența, uită să le mai deseneze. - Cafeaua dumneavoastră. Coniacele. Doriți și Pepsi? - Cine, mă, Sonia? Vrei să vii cu Sonia pe la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un al cincelea lob. Și abia atunci când ultimul bănuț de carne călători până la locul lui, străinul făcu un nou nod și își repuse în ordine trenciul și trebuiră să se scurgă destule secunde. Și mai trebui ca umerii stângi ai veșmintelor victimelor împietrite să le mai fie îmbibați cu destui picuri de sânge. Până când, celor patru membri (cu vechimi diferite) ai trupei IF-ului să li se permită să-și vină, încet-încet, în fire, să se cațere, ca pe marginea unei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prinț. În sala împăraților Persiei am fost primit cu cea mai aleasă pompă, am fost poftit în puful lojilor pentru invitații cei mai de vază, am fost examinat în tăcere. Au șoșotit între ei... O puturoșenie de spirit, cu manșetele veșmintelor tivite cu vapori de pucioasă, cu sceptru de trestie și coroană împletită din gheare de pasăre, m-a fulgerat din scurt: "Prea vrednicule Alcibiade! Ești la curent că nevastă-ta dezvăluiește din formulele sacre și din incantațiile secrete, derbe- 367
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
le întrezărească jur-împrejur. De unde intuise șmecheria băiatul ăsta? Era o erezie. De jos, n-ai fi zis totuși c-o să semene. Din vreme în vreme, un puișor neastâmpărat de vânt i se strecura, ca printr-o ușă întredeschisă, pe sub cupa veșmântului, umflîndu-i-l, răsturnîndu-i-l peste cap, dezvăluindu-i un trup nici de viitor culturist, dar nici vulgar, ci doar parcă tăvălit prin solzii unui peștișor argintiu. Pe platforma zgrumțuroasă a Foișorului de Foc se opri un sfert dintr-un minut să-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
furnicile sânt servitori, căci aduc saci albi cu miere și făină, ba țin câte o iarbă în gură, cu care să apere de razele soarelui capul miresei. Clopoțeii albaștri a florilor sună de liturghie, albinele cântă ca lăutari, bondarul în veșmânt de catifea murmură pe nas ca un popă bătrân, {EminescuOpVII 322} fluturii, don juanii grădinelor, vin în cârduri la nuntă - ci ceea ce nimeni n-aude a auzit miniaturistul meu, o nuntă în taina firei. Dacă se uită la icoană, zice
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
explică succesul de care s-a bucurat. E cu adevărat oul lui Columb, acela pe care fiecare își dorește să îl fi spart măcar o dată în viață. De ce imităm? De ce ne grăbim chiar să copiem o idee, un personaj, un veșmînt? Se poate spune că se întîmplă astfel din două motive: o tendință instinctivă și o economisire a efortului. Sau, mai vulgar spus, din atavism și din lene. Tendința instinctivă corespunde faptului că imitația este o figură a repetiției universale, exprimă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cadourile care au fost încărcate în vagoane ce au străbătut mai apoi toată suprafața Franței, cu destinația Moscova. Așa a fost celebrat cel pe care Barbusse îl descria drept "omul cu cap de savant, cu chip de muncitor și cu veșminte de simplu soldat". Cînd a murit, oamenii au ieșit în stradă și l-au plîns. În inimi închideau disperare și priveau cu neliniște un viitor în care, în absența lui, urmau să rămînă ai nimănui, asemenea unor orfani de tată
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de posesiune amoroasă, își schimbă tactica. Băiețelul (sau fetița) încearcă să-și seducă părinții. În scrierile erotice din Orient, imitația se numără printre mijloacele de atracție. În textele sanscrite, de exemplu, ocupă un loc important jocul prin care femeia copiază veșmintele, expresia, cuvintele iubitului său. Acest gen de mimodramă îi este recomandat amantei care, "neputînd să se împreuneze cu iubitul, îl imită pentru a-și împrăștia gîndurile". Și copilul, datorită artificiilor constînd în imitarea atitudinilor, veșmintelor etc., încearcă să-și seducă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
jocul prin care femeia copiază veșmintele, expresia, cuvintele iubitului său. Acest gen de mimodramă îi este recomandat amantei care, "neputînd să se împreuneze cu iubitul, îl imită pentru a-și împrăștia gîndurile". Și copilul, datorită artificiilor constînd în imitarea atitudinilor, veșmintelor etc., încearcă să-și seducă, într-o intenție magică, tatăl sau mama și "să-și împrăștie gîndurile". Identificarea înseamnă în același timp că renunți și nu renunți la satisfacerea dorințelor amoroase. Este o amăgire prin care copilul vrea să-și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ierburile sălbatice, turmele de dobitoace, turnurile copleșitoare prin simbolistica lor istorică, mușchiul verde ce crește pe zidurile umede, filomela, dintre păsări, calul, cîinele și oaia, dintre animalele domestice, cetățile În ruine și cetățile ideale (Santa Cetate), interioarele de casă și veșmintele (Mihaida), pietrele exotice (Santa Cetate)... Se află, mai ales, În număr impresionant, ceea ce poetul Însuși numește „ființele aeriene”, fabricate de fantezia terestrului, Întreprinzătorului poligraf. Privind acest tablou, constatăm că: 1. Heliade nu se fixează Într-un spațiu și n-are
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
are o simpatie specială pentru o zonă a realității. 2. Elementele materiale intră În poem după ce au trecut, Întîi, prin alte poeme. „Objectele” sînt deja obosite de literatură și efortul retoricii heliadești este să le dea o nouă semeție, un veșmînt proaspăt și solemn. Regimul temporal În care trăiește acest univers inconsistent, literaturizat, este oscilant: Heliade are, ca toți preromanticii, predilecție pentru vălurile nopții, iar, dintre ceasurile zilei, momentul cel mai favorabil contemplației este acela al Înserării, cum arată cunoscutul pasaj
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Tristan Însurat. Heliade și-l imaginează, Îndrăgostitul său stă nerăbdător la porțile templului familial. Simțul datoriei primează În raport cu simțul erotic. Pasiunea n-are pentru Heliade nici o justificare dacă nu duce spre altar (cămin). Odată instalată În celula familiei, pasiunea Îmbracă veșmintele datoriei. Pentru spiritul romantic asta ar echivala cu un detestabil eșec. Pentru Heliade este o Împlinire sacră. El Înnobilează, astfel, conjugalilatea și face din ea figura dominantă a vieții afective. Mitul poeziei lui nu este Don Juan, nu este, pînă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
zmeu...”) și senzația de Înălțare: „cosița se ridică”, „eu parcă-mi aud scrisul pe sus cu vîntu-n zbor”. În fine, zburătorul apare În timpul unei insomnii grele și al unei „nemișcări pline” a universului: „E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei Veșmîntul său cel negru, de stele semănat, Destins cuprinde lumea, ce-n brațele somniei Visează cîte-aievea deșteaptă n-a visat...”. Starea onirică facilitează pătrunderea mitului erotic, iar mitul erotic ia, la Heliade și la un lung șir de poeți, forma unei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Împresurarea nopții a devenit, acum, mai puternică, Întunericul se Întinde, se adună (imagini ale orizontalității!), spațiul dispare În timp ce muzica valurilor se Întărește: „Dar a nopței neagră mantă peste dealuri se lățește, La apus se adun norii, se Întind ca un veșmînt; Peste unde și-n tărie Întunericul domnește; Tot e groază și tăcere... umbra intră În mormînt. Lumea e În așteptare... turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc Și-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de care, ce tropot surd de vite...” Tehnica antitezei duce la un fel de maniheism liric. De o parte: ambiția neînfrîntă a lui Albert, trufia militară a leșilor, armurile strălucitoare, orgia, dorința de expansiune, de cealaltă parte: mînie reținută, simplitate, veșminte modeste, dialog În șoaptă... Acolo (În tabăra română): „misterul și tăcerea” pădurii, „flăcări triste”, lucirea, din cînd În cînd, a săbiilor, străfulgerarea ochilor mînioși, jurăminte („dor crunt de răzbunare”), un umor discret În dialog, „hieroglife sfinte” brăzdate pe brațele și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a două autorități: autoritatea divină și puterea pămîntească. Ostașii lui Ștefan dau năvală În tabăra leșească strigînd: „Din cer ne vede Domnul, și Ștefan ne privește.” Conceptul moral de eroism este Întrupat de Ștefan și pentru Înfățișarea lui poetul Îmbracă veșmintele festive ale retoricii. Apariția lui Ștefan În tabără este salutată ca o lumină izbucnită din zece mesteceni În flăcări. Intervin, apoi, comparațiile luate din seria simbolurilor alpine: „Ca muntele Ceahlăul din munții din Carpați...” Ștefan Întrunește o „triplă majestate”: faima
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
smintesc simțurile. Farmecul lor (unul dintre...) vine din albețea lor. Din sin izvorăsc nurii, blindera și dulceața, trei din componentele pasiunii erotice. Aerul ce aburește I Dintr-un sîn... zice În chip tulburător poetul. Mai departe, Conachi, totuși, nu merge. Veșmintele retoricii sale poetice acoperă bine restul corpului. Restul se dezvăluie În iatac, dar poezia n-are acces acolo. Senzualitatea rămîne În anticamera iatacului. Conachi jură, uneori, și pe obrazul femeii. Căutîndu-i un corespondent cosmic, Îi află numaidecît cerul cu stelele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]