3,591 matches
-
nu. Brigit a vorbit. Am încercat o veșnicie s-o facem să renunțe, a zis ea privind în poală. Părul îi ascundea fața. — Toată lumea a încercat. Toată lumea știa că are o problemă... Eram așa de încordată încât aproape începusem să vibrez. Nu ascult nimic, mi-am repetat ca și cum aș fi rostit o mantră. Nu ascult. Dar părți din acuzațiile ei mizerabile au ajuns până la mine, în ciuda eforturilor pe care le făceam ca să le opresc. —... foarte agresivă când am încercat să vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am gândit să scriu ceva poezii fiindcă mă simțeam foarte inspirată și originală. însă creierul nu mi se oprea din cursă. Prin urmare, am mai luat câteva pastile. îmi dispăruse toată euforia, și rămăsesem prinsă în capcana unui cap care vibra. Am simțit că mă cuprinde îngrijorarea. Când avea să se oprească oare? Și dacă nu se mai oprea niciodată? Groaza mi s-a risipit în mai multe direcții și am mai rămas doar cu gândul că a doua zi trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a primit de ziua lui. — N-am mai luat droguri și n-am mai băut nimic de un an și patru luni, m-am umflat eu în pene. —Cinste ție, Rachel, mi-a spus Luke zâmbind admirativ. Am simțit că vibrez de plăcere. — Și mă duc la u-ni-ver-si-ta-te, am silabisit pentru un maximum de efect. în octombrie. Chestia asta l-a făcut terci. — Chiar așa? s-a zgâit Luke la mine. Sigur, am rânjit eu. Mă apuc de psihologie. Fute-m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mă atât de jenant? — Bărbaților le place să fie provocați. Poate c-o să creadă că faci pe inabordabila și, în cazul ăsta, seara de ieri o să lucreze în folosul tău. Doamne, speram ca Bea să aibă dreptate. Telefonul mi-a vibrat în geantă. Număr necunoscut. — Răspunde. Poate e Randall, a gângurit Bea, cu un zâmbet nerăbdător pe față. Am răspuns. — Claire. Vivian. Observasem că lui Vivian nu-i plăcea să piardă timpul cu formulele de salut. În loc de asta, își declara numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și un salariu peste banii primiți pe carte? Nici o persoană care o cunoștea pe Vivian nu credea că mai scosese vreun un bănuț în plus. — O să te las să vorbești numai tu, am fost eu de acord. Telefonul mi-a vibrat în geantă - era numărul de la biroul lui Randall. Detestam să port discuții personale în apropierea lui Vivian, dar, cu toate astea, am răspuns, nerăbdătoare să-i aud vocea. A doua zi urma să mă mut în apartamentul lui Randall, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
reflecția în monitorul calculatorului: stăteam prăbușită, pe scaunul meu rotitor, părul îl aveam prins într-un coc neglijent, iar fața îmi era iluminată de lumina albastră a monitorului. și-apoi am mai văzut ceva: întregul Manhattan - sclipitor, plin de viață, vibrând de energie și freamăt - care se întindea afară, de partea cealaltă a ferestrei. Cinci luni, mi-am promis, cinci luni și după aceea o să revin, din nou, la viață. Capitolul șaisprezecetc "Capitolul Șaisprezece" Poveste despre două orașetc "Poveste despre două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cicatrice-rid, la capătul sprâncenelor. Un abia perceptibil semn, în care se citea ticul speței șmechere și degenerate: ticul făcutului cu ochiul. Adormise cândva, pierdut în stratosferele nopții. Avionul se leagănă lin, domnul se apleacă puțin în stânga, spre mica fereastră. Scaunele vibrează ușor, un scurt curent de alarmă frisonează pântecul de știucă metalică al avionului. Pasagerii privesc spre distinsul turist, ca și cum comportarea acestuia ar fi, de fapt, adevăratul test al zborului. Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Un interior curat, funcțional. Geometrie și luciu. Domnul se apleacă ușor spre stânga, spre pătratul ferestrei aburite. Ochi albaștri, rotunzi, mari, în care nu se citea nimic. Costum cu batistă albă la rever,cravată, gâtul lung, ridat, ochii holbați. Scaunele vibrează ușor, neliniștea trece, subțire, prin pasageri. Se întorc cu toții spre domnul elegant și occidental, să ghicească, pe importanta sa figură, primejdia. Turistul e calm, nici o grijă. Avionul se leagănă lin, domnul se apleacă spre stânga, spre mica fereastră. Scaunele vibrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vibrează ușor, neliniștea trece, subțire, prin pasageri. Se întorc cu toții spre domnul elegant și occidental, să ghicească, pe importanta sa figură, primejdia. Turistul e calm, nici o grijă. Avionul se leagănă lin, domnul se apleacă spre stânga, spre mica fereastră. Scaunele vibrează din nou, scurt curent de alarmă prin pântecul de știucă metalică al avionului. Pasagerii privesc iar spre distinsul pasager, ca și cum comportarea acestuia ar fi, de fapt, adevăratul test al zborului, ca și cum de el depinde soarta lor. Își consultă, agitați, ceasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sud-vest, continentale în nord-est. Zone turistice montane și marine. Monumente de artă feudală.“ Domnul cărunt întinde mâna spre măsuța din dreptul fotoliului, dar stewardesa e la post, se și aplecase, să-i ofere elixirul. O tavă de argint, pe care vibrează sticle brune, galbene, verzi. Coc de bucle blonde. Mâini lungi, albe. Rochie lungă, de voal. Goală, sub voalul transparent. Clientul parcă nici nu o vede. Carcasa se apleacă în stânga, pasagerii se crispează în fotolii. „Populația, odată cu civilizația bronzului. Valuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dimineață, aievea, da da. Pe scaun, pregătită costumația: ciorapi roșii, pulover alb, pantaloni de catifea albă. Întins, gol, pe canapea, ezita. Ferestrele zăngăne, a trecut autobuzul. Iată, realitatea există, a pornit din nou: autobuzul trece chiar prin dreptul ferestrei, geamurile vibrează îndelung, dom’ Dominic recepționează semnalul, grăbit să intre în zgomotele de rutină ale zilei. La ora zece fără douăsprezeceminute, locatarul Anatol Dominic Vancea Voinov părăsește imobilul. Se întoarce de două ori din drum, ca și cum ar vrea să inducă în eroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cum o cheamă pe a ta?“, întreba, în transă, femeia lui Tudor. Îl durea așteptarea, liniștea, șarpele întunericului îl durea, dar trebuia livrata parola, ca sa i se permita intrarea. „Irina“, șopti, învins, abia auzit, fără să se audă, rătăcitul. Zidurile vibrară și planșeul, ușor zăngănit al ferestrelor, parcă. Pereții și podeaua și plafonul în lentă vibrație, lentă, abia simțită. „Irina“, repetă preoteasa primindu-l. „Irina“, gemu femeia, „numele meu, chiar așa. Chiar numele meu“, șoptea, fericită, somnambula, relaxată, parcă, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clovnul, masca înlăcrimată pe sânii ei electrizați, capul învins pe pântecul cosmic, să prindă ecoul, confirmarea, și mai jos, să-și lipească, ultimă gratitudine, buzele mincinoase, de floarea canibală. Vindecat, muri, adormi somnul ultim. Avionul se apleca spre stânga, scaunele vibrară. Un frison de alarmă trecu prin pântecul metalic, stewardesa se afla în fața sa, să-l servească, goală, sub rochia lungă de voal. Tava de argint din mâinile ei lungi trepida, ca și carcasa avionului. Se aplecase, totuși, spre el, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de argint din mâinile ei lungi trepida, ca și carcasa avionului. Se aplecase, totuși, spre el, îi întinse sânii sticloși, cu bobul bec din mijloc. Ochi mari mari și goi, în care nu se putea citi nimic, nimic, dar buzele vibrau peste dinții mărunți, ascuțiți. Șoptea ceva. „Aici“, șoptea. „E voie, aici e voie“, șoptea nimfa. „Aici, în aer, putem. Nu ne mai pot interzice. Aici. Aici, în aer“, murmur, murmura stripteuza, murmur, torcea avionul, tensionat, zgâlțâit, dar șoaptele persistau. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trebuit s-o găsească, să se regăsească, să se recunoască, în sfârșit, după atâtea ocoluri, pereche. „Irina și Dominic, Irina și Dominic“, descânta preoteasa. Gura de jăratec peste torța de jăratec. Creștea iarăși, lent lent, incubația, vibrația, tremurul, cutremurul, ferestrele vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
leșinate strategii lirice și explodând, în cele din urmă, în senzualitate păgână și pioasă domesticitate? Toate păreau să anunțe plictisul contractului de proprietate, contractul de mariaj? Ce relaxare prelungită, în schimb, în refugiul adolescenței! Intre baieti! Încă în stare să vibreze, să se sperie, să se predea... Oricât ar părea de frivolă brambureala recepționerului Vancea, un fel de trivializare a bramburelii profesorului Vancea, era destul să urmărești în jur proliferarea înlocuitorilor, într-o lume de înlocuitori, ca să descoperi că Tolea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vadă rapid - neașteptându-se la nimic, pregătit pentru o dezamăgire - și a înțeles că ceea ce vedea era opera unui mare artist. Smith avea de toate. Îndrăzneală, culoare, energie și lumină. Siluete care se învârteau printre tușe de culoare sălbatice, tăioase, vibrând de un vuiet trepidant de emoție, un strigăt uman atât de profund, de adevărat, de pătimaș, încât părea să exprime în același timp și bucuria, și disperarea. Pânzele nu semănau cu nimic din ce mai văzuse Harry vreodată, iar efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
strigat: Tati (pe vremea aceea încă-mi mai spunea tati), am nevoie de-o mână de ajutor! Tati a sărit să ajute. Ce m-a amuzat cel mai tare în situația aceea complicată a fost faptul că aparatul continua să vibreze, bâzâind în apă. Scotea un sunet insistent și iritant, acompaniament sonor pervers la ceea ce era deja o încurcătură bizară, poate chiar fără precedent. Dacă adăugai și zgomotul, ea devenea nu numai bizară, ci și ilară. Am izbucnit în râs când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
câteva minute, cad pradă unei avalanșe de senzații schimbătoare. Iarba moale, îngrijită, sub picior. Bâzâitul unei muște verzi pe la ureche. Mirosul de iarbă. Mirosul tufelor de caprifoi și liliac. Lalelele de un roșu aprins, plantate de jur-împrejurul casei. Aerul începe să vibreze și, o clipă mai târziu, peste chip îmi trece un vânticel ușor. Înaintez alene împreună cu cei trei însoțitori și cu câinele, nutrind gânduri absurde. Stanley ne informează că proprietatea se întinde pe mai bine de o sută de acri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cafeaua lângè pachetul de țigèri, o trag mai aproape de mine, VI Am sunat-o în seara urmètoare, nici n-am crezut cè poate sè-ți rèmânè atât de viu imprimatè pe pereții lèuntrici ai pielii vocea cuiva din trecut și sè vibreze, încè de la primele inflexiuni sonore pe care le auzi, atât de puternic și profund, Alo! fèrè prezentèri, fèrè introduceri, Ce mai faci? Tu?! râsul ei la telefon în urechea mea, Matei! cum sè nu te îndrègostești de o femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
înger sau zeiță, perfectă întruchipare a unei triste iubiri și a muzicii. Chiar dacă instrumentiștii mai strecurară uneori și alte note sau modulații în acea arie din opera Orfeu și Euridice de Gluck, vocea cântăreței se ridică deasupra tuturor acestor neajunsuri, vibrând pe toate corzile nefericitei iubiri. Finalul se pierdu într-un delir general. Ovații, aplauze, lacrimi, în timp ce Nanone, cu ochii închiși, neclintită, cu fața încă udă, nu reușea să se mai desprindă de vraja muzicii, de ecoul ei dureros și sublim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
minților, pe ritmul unei melodii orientale, Nanone începu danțul egiptean, ultimul ei număr din acea seară, transformându-se sub privirile fermecate ale spectatorilor într-o femeie mai misterioasă, mai ademenitoare și unduitoare decât șarpele din Eden. Eșarfa ei tresărea, ezita, vibra, zbura, aluneca, se avânta ca o flacără verde, o flacără de vrajă, flacăra irezistibilă a păcatului. Pe ultimele acorduri, însuși Marele Komandir, în ținută de gală, cu toate decorațiile strălucind pe tunica lui brodată cu fir de aur, sări primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ușa de la sobă deschisă. Stăteau în pat. Copiii dormeau. Și slugile. Pale de lumină și căldură le mângâiau trupurile goale. Nu mai erau tineri, dar se simțeau încă tineri. Manuc ținea paharul în mână și privea umbra sângerie a vinului. Vibra peste sânul lui Mariam. Într-un fel îi reamintea de revelația din noaptea nunții. Prima lor noapte. Se oprise dinaintea ușii, conștient că nu simțea nici o atracție pentru cea care îl aștepta dincolo de ea. Fusese o căsătorie aranjată. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mi te-ai deconspirat... Sunt două lucruri contradictorii, după părerea mea. Să înțeleg că și ele au legătură tot cu Marioritza? Dante Negro merse spre fereastra deschisă și privi peste acoperișurile caselor din față, spre vaga luminozitate a cerului care vibra ușor înainte de lăsarea întunericului. ― Marioritza este... Da, este o femeie deosebită, după cum bănuiesc că ați remarcat deja. Vă mărturisesc că ne leagă o mai veche prietenie. Dar numai atât. Dacă ar fi fost posibil, desigur, aș fi dorit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
s-au alcătuit, făcut, apoi fixat din amintirile altora, povestite de aceia, adulții; sunt Însă altele: scene statice, scene-cheie, scene-sâmbure: momente, stări care, „atinse” mai apoi (chiar azi) cu doar suflarea gurii Înspre arama acelui clopot, prind să răspundă, să vibreze, să sune, declanșând o adevărată ținere-de-minte a mea: succesiune, coborâre din treaptă-n treaptă (sau: din piatră-n piatră), depășind, Încolo, Îndărăt, nu doar pragul vârstei de la care, cică, poți avea amintiri „directe”, ba chiar hotarul nașterii - sunt convins: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]