6,587 matches
-
rochii dantelate rococo vântul leagănă zări sublunare cu miresme exotice de parfumuri ridicând perdeaua de pe un vis oamenii se trezesc în mascarale fără rușine terfelind steaua cu ochii de târfe poemele spun parcă-nceputuri de orizonturi infinite din sufletul unei viori se-aud nevralgice strunele trezite de un arcuș care a înnebunit într-o mână de muzician e bal mascat la bellagune brațe de constelații tremură-n unde spânzurate de dom numai sufletul meu e un fel de sahară bătută de
E BAL MASCAT LA BELLAGUNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345565_a_346894]
-
în lipsa gravitației spre un apus fluid nervos al gândurilor ce au săpat adânc în trecut șuvoaie fără chipuri săritură din cerc torente în picuri de rouă vibrații sonore în noapte umedul privirii retras după ploape în tăcerile mele umbrele sale viori acordează mă oglindesc în răsăritul tău printre sălcii plânse lumină iubire și noi suflete pereche. Referință Bibliografică: Pe vârful clipei / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 792, Anul III, 02 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe
PE VÂRFUL CLIPEI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345568_a_346897]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PACE ȚIE, ORBULE Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 841 din 20 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului străpunge munții inimă să treacă viorile spre asfințit orchestra a pierit într-un naufragiu de lumină păcat nici dirijorul n-o duce prea bine își scrie notele pe o ceată de nori și râde râde că a iubit pe la șase dimineața când ziua nu se dezmeticise
PACE ŢIE, ORBULE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 841 din 20 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345672_a_347001]
-
-și picatura. C-o undă de uimire, simțind, poate,-o răceală, Petalele surprinse de-o boare prin meandre Se-ntind ușor spre frunze, ca niște brațe tandre, Voind ca-mbrățișarea să fie ... ireală. O moleșeală dulce pe-o strună de vioară ... Când soarele căldura din raze-și curge, blândă Lalelele ghidușe se-ndeamnă să-mi surâdă Făcându-mi ziua cântec cu iz de scorțișoară. Mireasma grădiniței o să-mi încânte viața De zi cu zi plăcere (un pic cam vinovată!) La gât
POEZIA ŞI PENELUL ! de GETA ELIA VOICU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345650_a_346979]
-
miresme, plăcere, împlinire Culeg cu mâna stângă, din inimă, iubire Și verdele din iarbă mă face iar voioasă. Împletitura-i gata, și-atât de minunată... Mă-ndrept sfioasă-n grabă spre vechea oglinjoară Din rama ei sculptată - doar cântec de vioară Și-o dulce fetișcană zâmbește-mbujorată. Oare sunt eu aceea? Sublimă transformare! Am astrele-n privire să mă călăuzească Să fi mascat necazul cu un lăstar de floare? Și pașii-mi fug, sălbatic, spre-o dragoste cerească... DOR Trimite-mi, tată
POEZIA ŞI PENELUL ! de GETA ELIA VOICU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345650_a_346979]
-
casă, / Nu reușesc s-o părăsesc / Și nici ea nu mă lasă... // De-atâtea ori cu ea mă cert, / O dau pe ușă afară, / Golesc o cupă cu vin fiert / Dar fără ea, e-amară...” realizând cu tristețe că“Și viorile dor”: “Când viorile dor / e semn / de tăcută / tristețe, / de lacrimi, / suspine, / de gând / în trecut / călător... // Lasă arcușul / să lunece liber / pe coarda / gingașă, / ascunsă, / vibrantă, / cu sunete-nalte / pline de dor! // Atunci vei culege / ploaie / de zâmbet, / de
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
s-o părăsesc / Și nici ea nu mă lasă... // De-atâtea ori cu ea mă cert, / O dau pe ușă afară, / Golesc o cupă cu vin fiert / Dar fără ea, e-amară...” realizând cu tristețe că“Și viorile dor”: “Când viorile dor / e semn / de tăcută / tristețe, / de lacrimi, / suspine, / de gând / în trecut / călător... // Lasă arcușul / să lunece liber / pe coarda / gingașă, / ascunsă, / vibrantă, / cu sunete-nalte / pline de dor! // Atunci vei culege / ploaie / de zâmbet, / de ochi / luminoși, /și
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
pe-o coardă, într-un veșnic portativ. mă-ncălzesc într-un arpegiu; amețit, în piruete, alte corzi vin să mă-mbete și mă-nec într-un solfegiu. și iar mă trezesc că-s dus, să mă dau pe derdeluș; tu vioară, eu arcuș, când în jos și când în sus. între până și arcuș, nici poet, nici cântec nu-s; doar nisip, de vânt adus, la umbră unui țăruș. Referință Bibliografica: nici poet, nici cântec nu-s / George Safir : Confluente Literare
NICI POET, NICI CANTEC NU-S de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345731_a_347060]
-
fiica preotului Zevedei (Zacheiu) Mureșan din Sebeș, care, în afară de cântările bisericești, prețuia și cultiva cântările mirene. Apropierea de muzică a transmis-o și celor trei copii care cântau la instrumente diferite. La pian cânta băiatul cel mai mare - Octavian, la vioară Veturia, iar băiatul cel mai mic (Pompiliu - pare-se cel mai înzestrat), cânta la instrumentele de percuție, la cele de suflat sau cu coarde. Viața culturală era bogată în Ardeal. În 1903, la Sibiu, a debutat Veturia (încă Mureșan), cu
IUBIRILE SCRIITORILOR 2 de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345704_a_347033]
-
fiica preotului Zevedei (Zacheiu) Mureșan din Sebeș, care, în afară de cântările bisericești, prețuia și cultiva cântările mirene. Apropierea de muzică a transmis-o și celor trei copii care cântau la instrumente diferite. La pian cânta băiatul cel mai mare - Octavian, la vioară Veturia, iar băiatul cel mai mic (Pompiliu - pare-se cel mai înzestrat), cânta la instrumentele de percuție, la cele de suflat sau cu coarde. Viața culturală era bogată în Ardeal. În 1903, la Sibiu, a debutat Veturia (încă Mureșan), cu
OCTAVIAN SI VETURIA GOGA de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345718_a_347047]
-
-ntuneric, Prin care porți din lume ne-atrag în efemer... Din muzica-i măiastră iubirea-i glas demiurgic, Ce-ncântă chiar magia-n poeme de Homer. Din Ipotești Brâncușul ne-arată infinitul Ce Dunărea albastră îl poartă-n valuri mii, Vioara lui Enescu-n arcușu-i cântă mitul: Destin de Eminescu-n corola lumii vii. Referință Bibliografică: PRINTRE EMINESCU de DORU CIUTACU / Doru Ciutacu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1479, Anul V, 18 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Doru
PRINTRE EMINESCU DE DORU CIUTACU de DORU CIUTACU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352080_a_353409]
-
În Martie îți strâng din jur, Dorința și ardoarea mea. Și-a zilelor din șnur! Și vine iarăși clipa, ce calcă egal noaptea În Echinocțiul slobod. Îți mai citesc iar cartea - Zilelor poeme... E-un Mărțișor din soare, Iubirea ta - vioară! E ziua-n sărbătoare! Elisabeta IOSIF Referință Bibliografică: Elisabeta IOSIF MĂRȚIȘOR / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 790, Anul III, 28 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ELISABETA IOSIF MĂRŢIŞOR de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352089_a_353418]
-
Toate Articolele Autorului LA CÂRCIUMĂ Sunt clienți la cârciumă; Mare animație; Mai toți seara se-adună La strașnică beție. Vântul suflă tare-n horn, Pahare răsturnate, La câti inși pe mese dorm, Tot sunt vreo șase-șapte. În colț Jean cu vioara Tot țâțâie pe-o coardă; Își mușcă Mărioara Din colțul de broboadă. Pe un călcâi ea joacă Și din mijloc se frânge, Iar alții dând s-o-ntreacă, Se miră și-și fac cruce! Afară nu-i de glumă, Pe
LA CÂRCIUMĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352155_a_353484]
-
I. ARIPI DE RUBINE, de Doru Ciutacu , publicat în Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015. Îmi cresc aripi sculptând într-o vioară Și-mi prind sidef de numere în vise, Vegheat de școală- veselă fecioara, Primesc învățături demult trimise. Și părintește Tu mi-asculti doinirea, Ce sufletu-mi în clocote zidește. Ma-ndrumi și-mi dai curaj. Simt nemurirea Ce-mi scânteie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
-ntuneric, Prin care porți din lume ne-atrag în efemer... Din muzica-i măiastra iubirea-i glas demiurgic, Ce-ncântă chiar magia-n poeme de Homer. Din Ipotești Brâncușul ne-arată infinitul Ce Dunărea albastră îl poartă-n valuri mii, Vioară lui Enescu-n arcușu-i cântă mitul: Destin de Eminescu-n ... Citește mai mult PRINTRE EMINESCU de DORU CIUTACUMotto: „Nu-l pot cuprinde în a vremii panăPe cel ce-n versuri a pictat Cuvânt.” Rătăcitor e geniul prin sfere paralele,Cuvânt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
de-ntuneric,Prin care porți din lume ne-atrag în efemer...Din muzica-i măiastra iubirea-i glas demiurgic,Ce-ncântă chiar magia-n poeme de Homer.Din Ipotești Brâncușul ne-arată infinitulCe Dunărea albastră îl poartă-n valuri mii,Vioară lui Enescu-n arcușu-i cântă mitul:Destin de Eminescu-n ... VI. SUNT PREA PLIN, DE DORU CIUTACU, de Doru Ciutacu , publicat în Ediția nr. 824 din 03 aprilie 2013. Sunt prea plin de șoptirea vorbirii divine... Sunt prea plin de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
jazz, muzică ușoară, muzică populară - jazzologul și interpretul Mihai Berindei o numește o „cântăreață autentică de jazz, de clasă internațională”. S-a născut la București, din părinții Jana și Nelu Urziceanu. La numai patru, cinci ani a început studiul la vioară, cu tatălui ei, iar mai târziu va absolvi Școala Populară de Arte, secția Canto - muzică ușoară, clasa prof. Florica Orăscu. A debutat la Radiodifuziunea Română în 1959, cu piesa „Vreau să cânt și eu la televizor”, iar nu mult mai
AURA URZICEANU. ARTISTA PATIMILOR ŞI EXALTĂRILOR LĂUNTRICE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352195_a_353524]
-
Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Nemilos mai sună timpul Din arcușu-i prețios, Eu te văd, venind din nimburi, Lerui ler, de sus în jos. Și în țipătul zăpezii, Ce-n vioară se destramă, Eu te văd un rege-al iernii, Vii, parcă, purtându-ți pana. Arcușu-n scris se împreună Cu un strigăt diafan, Vioarele din stâncă se adună, În zăpezi se pierd cu-alean. Numai tu, chemând ferice, Zilele, din cer, le
LERUI LER, CÂT TE IUBESC de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352231_a_353560]
-
Eu te văd, venind din nimburi, Lerui ler, de sus în jos. Și în țipătul zăpezii, Ce-n vioară se destramă, Eu te văd un rege-al iernii, Vii, parcă, purtându-ți pana. Arcușu-n scris se împreună Cu un strigăt diafan, Vioarele din stâncă se adună, În zăpezi se pierd cu-alean. Numai tu, chemând ferice, Zilele, din cer, le scazi, Iar, din nopți, cu bolți ancestre, Un copil din cântec cazi- Printre gânduri ... parcă-ai plânge, Pana-ți e un dor
LERUI LER, CÂT TE IUBESC de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352231_a_353560]
-
Numai tu, chemând ferice, Zilele, din cer, le scazi, Iar, din nopți, cu bolți ancestre, Un copil din cântec cazi- Printre gânduri ... parcă-ai plânge, Pana-ți e un dor ionic, Nemilos e timpu-aice, Și lerul e fiorul aprioric. În vioară m-aș preface Și-ntr-o zi să-ți încălzesc Inima-ți ce-n suflet zace, Lerui-ler, cât te iubesc. LILIA MANOLE Referință Bibliografică: LERUI LER, CÂT TE IUBESC / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1466, Anul V
LERUI LER, CÂT TE IUBESC de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352231_a_353560]
-
ai binelui pentru a ne deschide canale energetice benefice cunoașterii și dezvoltării pe toate planurile existențiale. Maica Tereza spunea ” Nu mă chemați la o conferința anti razboi..mai bine la una pro pace!” Înțelepte cuvinte. Cuvântul este arcușul ce mângâie viorile din sufletele celor, care au ințeles mesajul extazului suprem al spiritualității nemuritoare. Să închidem ochii. Să simțim ritmul muzicii coordonat cu bătăile inimilor noastre. Să evadăm în lumea mirifică a undelor. Ele ne leagă ... ne anină de colțul stelelor ... ne
VIBRAŢIE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356304_a_357633]
-
spun! Ai 24 ore să dispari din oraș. Dacă te mai văd vreodată sau dacă mai aud că vorbești ceva despre mine, te omor! Jur că te omor. Înțelegi? Și două suflete care vibrează la unison. Aici este cîntecul de vioară al maestrului. Umanitatea trebuie să-și trăiască emoțiile în mod tandru, nepatologic, fără scrîșnete de genul Acum! Toată!!! Așa!! Malu Pilică o privi lung pe Anastasia: - Cam ce program ai... cum să spun... - Ca de obicei, mă duc pe străzi
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > FIEF Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 409 din 13 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Stabiliment Crucea de piatră Joc de genuflexiuni Iad cu pauze. Greier Zi însorită Zorele pe ponoare Lustruind viori Orb O pâlpâire... Vino în casă iubito Închide-mi pleoapa Iele Ușă batantă Cine trece prag uitând Să treacă umbra ? Fief Ocnaș în cuvânt În esențe lumina Se cuibărește Religie Taifas cu lutul- Iisus învârtind roata Și vestind Crucea Referință
FIEF de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356350_a_357679]
-
dânsul, nu mai vine nici pe ploaie, nici pe zloată, are inima-nghețată și tot tace și tot tace, gândul negru nu'ș ce-i face. Dorul și l-a priponit prin cuvântul ponosit și de sete e uscat că vioara i-a plecat. I-a luat-o un gagiu iubăreț și zurbagiu, a-ncântat-o cu momele, cu o salbă de mărgele. Și ea, proasta, a plecat, cânt de lebăd-a lăsat să străbată nopțile, pe la toate porțile. Hei, vioară, vino
CÂNTEC DE JALE de LEONID IACOB în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356342_a_357671]
-
că vioara i-a plecat. I-a luat-o un gagiu iubăreț și zurbagiu, a-ncântat-o cu momele, cu o salbă de mărgele. Și ea, proasta, a plecat, cânt de lebăd-a lăsat să străbată nopțile, pe la toate porțile. Hei, vioară, vino iar ca în luna lui florar, să-mi dai suflet și visare, să-mi dai cântec de izvoare, c-am rămas de tot pustiu, doru-mi strigă a morțiu colindând cărările, să-și afle cântările. Leonid IACOB Subsemnatul la vârsta
CÂNTEC DE JALE de LEONID IACOB în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356342_a_357671]