2,833 matches
-
prin procură. Cunosc mari artiști sau doar mici canalii, datorită unora care au avut ocazia să le strîngă mîna (ori, doar să-i observe direct). Prin intermediul acestui gen de amintiri & portrete, eu însumi încep să cred, în unele momente de visare impunibilă, că am stat cu-adevărat în preajma doamnelor Bulandra, Alice Voinescu, Maria Giurgea, ori a domnilor Manolescu, Storin, Vraca, Ciprian, Radu Aldulescu ș.a. Cu toate acestea, multe personaje ale volumului secund din Ghinionul a fost norocul meu îmi sînt chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cosmică. Natura terestră reprezintă un spațiu al iubirii (Dorința) sau un spațiu al morții (Mai am un singur dor). Natura cosmică, în general, participă la sentimentul iubirii (Floare albastră, Sara pe deal). Poezia erotică din perioada 1870-1880 exprimă starea de visare, aspirația spre fericire; după 1880, poetul devine sceptic, visul de iubire nu se împlinește, natura este tristă. În poeziile Luceafărul, Sara pe deal, Pe lângă plopii fără soț, poetul a exprimat cel mai bine aspirația geniului spre împlinirea iubirii absolute. b
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din șase catrene, dispuse în trei secvențe lirice, poezia Dorința surprinde relația viață-vis. Secvența I (prima strofă) cuprinde chemarea iubitei în mijlocul naturii umanizate, care amplifică sentimentul iubirii. E o natură ocrotitoare (codrul, izvorul, teiul) oferind un spațiu intim iubirii și visării. Dorința împlinirii sentimentului de dragoste este exprimată și de verbul la imperativ vino, de conjuncția copulativă și care face legătura între natură și iubire, de repetiție ("vom fi singuri-singurei"). În timp ce izvorul "tremură pe prund", natura cu sălbăticia și izolarea ei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
folclor și l-a prelucrat, între altele și mitul Zburătorului, pe care l-a versificat în poem, prin visul fetei de împărat, care-și imaginează întruparea tânărului în ipostază angelică și în ipostază demonică. Acest mit este un imbold pentru visare, aspirație, revelația idealului, care colaborează cu motivul Luceafărului (astru simbolizând spiritul pur) și se integrează marilor valori romantice. În poem, filosofia populară (credințe, practici magice, tradiții) se contopește cu viziunea mitică despre nașterea lumii și originea elementelor primare. Din substratul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și este nefericit. Portretul fizic: tânăr de o frumusețe demonică ("fața era de o dulceață vânătă-albă", "ochii triști în forma migdalei"), înzestrat cu o fire melancolică, tristețe, inocență, aspirații spre idealuri superioare. Dionis avea aproape 18 ani, se retrăgea în visare și singurătate, moștenea doar un portret de la tatăl său. Într-o zi ploioasă de toamnă, acest tânăr inteligent și sensibil, medita în spirit kantian: "nu există nici timp, nici spațiu, își spuse el, ele sunt numai în sufletul nostru". Dionis
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mării în poezia lui Eminescu, E.P.L., București, 1972. Dumitrescu-Bușulenga, Zoe, Ion Creangă, E.P.L., București, 1963. Dumitrescu-Bușulenga, Zoe, Eminescu și romantismul german, Editura Eminescu, București, 1986. Dumitrescu-Bușulenga, Zoe, Eminescu: viață, creație, cultură, Editura Eminescu, București, 1989. Dugneanu, Paul, Nichita Stănescu poetica visării, în Universuri imaginare, Editura Cartea Românească, București, 1981. Eliade, Mircea, Despre Eminescu și Hasdeu, Editura Junimea, Iași, 1987. Eliade, Mircea, Meșterul Manole, Editura Junimea, Iași, 1992. Eliade, Mircea, De la Zalmoxis la Gengis Han, Editura Humanitas, București, 1995. Eliade, Mircea, Meșterul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
greu de înțeles pentru cei doi protagoniști, în viața reală. Șansele erau împotriva acestei povești, si totusi ea a avut loc, totul fiind credibil exclusiv prin prisma misticismului ce răzbate din fiecare scenă a românului, din starea de beatitudine și visare pe care geniul lui Eliade știe să o creeze atât de firesc și de desăvârșit. Considerăm inadmisibil și că numele personajelor să fie modificat (cea mai flagrantă distonanta, din acest punct de vedere, fiind aceea că Maitreyi este prezentată sub
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
gânduri; viziunile sunt gândurile ei. În grajdul întunecat, meditează, visează, (pajiști verzi, concerte ale greierilor și ale păsărilor, fluturi în zbor, flori și, fără îndoială, iarbă grasă); e cu gândul în altă parte, adică are activitate mentală: vedem așadar că visarea nu e ceva specific omenesc. "Creața", cu pielea de culoare roșu închis, era cârlionțată pe spate. Și ea, o creatură de nădejde. Era tovarășa de atelaj a "Roșcovanei". O ușoară șchiopătură (urmarea unui panarițiu netratat la copita stângă din spate
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cu trăsături puternice tăiate în planuri mari și aspre, dincolo de care sălășluia însă - intr-un plăcut și surprinzător contrast - un om timid și modest, cu o sensibilitate genuină, cu o fire domoală de moldovean autentic, dedat întru totul contemplației și visării, dar nelipsit de voința și perseverența necesare obiectivării în actul complex și dificil al creației artistice. La data înscrierii sale, Școala de arte din Iași se mai afla încă sub influența academismului pe care Gheorghe Popovici, profesor de pictură și
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
siluete care apar, fantastice, într-un fel de negură a povestirilor sadoveniene. În asemenea plăsmuiri, natura pare cuprinsă de o somnolență molatică și visătoare, respirând calmă și adâncită în sine însăși sub privirile contemplative ale artistului, el însuși abandonându-se visărilor în prezența ei și într-o caldă comuniune cu ea. Mai ales peisajele estivale și autumnale - Livadă la Humărie, Peisaj la Repedea, Pe coasta Runcii, Dealul Humăriei, Peisaj de vară, Lunca Siretului, din colecția Pinacotecii ieșene,ca și altele din
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
de a le retrăi și transfigura în sine însuși, de a le converti frumusețile efemere în frumuseți nepieritoare, la incandescența celor mai autentice trăiri afective. De acolo, din resorturile tainice ale sufletului său de artist, de moldovean dedat contemplărilor și visărilor poetice, au pornit culorile calde și strălucitoare ale garoafelor și crizantemelor, ale anemonelor și trandafirilor, ale merelor și hulubițelor din tablourile sale; de acolo, din sufletul său îndrăgostit de pământul natal și de miraculoasele frumuseți ale naturii, au pornit acele
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
timp. Este evident imposibil să ne introspectăm lucid de-a lungul unei zile întregi. Dar, pentru a cîștiga energie și timp și pentru a pune capăt resentimentelor meditative cu ajutorul valorificărilor reconciliante, putem întotdeauna să ne trezim din starea semisubconștientă a visărilor diurne, a viselor cu ochii deschiși, în care ne hrănim cu energia noastră vanitățile vexate, în căutarea triumfului, și pierdem timpul vieții noastre prin reiterarea plîngerilor nedemne și prin elaborarea proiectelor de revanșă; în care ne vedem, sărman erou, învingător
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
caz Între 1-3 ani, apoi se atenuiază, dispărând Între 16-17 ani. Urmeză epoca sensibilă și pudică a Închiderii În sine. Adolescentul caută să-și cunoască propriul personaj transformat. 3. Perioada de exaltare și afirmare constituie o reacție Împotriva sterilelor lui visări de odinioră. Constrângerea este cu atât mai greu suportabilă , cu cât cel ce devine obiectul ei se crede de multă vreme egal cu sfătuitorii săi. Impulsivitatea, necenzurată Încă suficient de autoinhibițiile impuse de normele sociale, poate fi la originea fenomenelor
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
inclusiv portretul artistului la bătrânețe: "pe o terasă, la Roma, în asfințit, în a treia pătrime a zilei, în lumina de aur a soarelui târziu, în fericirea de a fi liber și în aceea de a trăi, între viu și visare". Autorul celor 24 de gravuri negre (cunoscute) refuzase culoarea din pricina mâniei-melancoliei ce-i marcase definitiv viața, desenele sale nefiind decât expresia incisivă a răului ce i s-a făcut, a deturnării propriei sorți. Se va sinucide prin refuzul mâncarii, în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
blînd) și un Întors mai mult sau mai puțin triumfal (Durand). ... Hyperion a trebuit să se scufunde În mare pentru a-și domoli și suspenda acel „pyrochronos”, era focului. Hyperion este el Însuși un inductor al stării de reverie, de visare, el induce somnul pentru ca astfel să o lege mai bine pe fata de Împărat de vraja sa Îi Închide geana dulce ... (geana este aici subtila poartă care face legătura Între realitate și oniric, Între social și fabulos). Numai În vis
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
voluntar: răni, cuie, ghilotină, eșafod, coroană (iar "peste coroană se vor găsi mulți care să scuipe"!), "îmbeznate lințolii" ș.a. Ardența totală a sacrificatului de voie apare justificată de faptul că poezia înseamnă disciplinarea haosului lumii ("poezia e haosul condamnat la visare" Weekend secret), conjugarea contrariilor într-o simbioză fericită ("Acolo departe în cărți/ ți-i negru seninul" Șapte septastihuri pentru bibliotecile fântâni), dar și, de ce nu, cel mai bun teren de exercitare a dreptului de a sfida normalitatea existențială ("Jupuiam lacrimi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Titlurile celebre Divină Comedie și La Comédie humaine ne reamintesc despre faptul că, în universul social, fiecare individ este în reprezentare 154. Principiile estetice ale culturii ludice au fost dezvoltate cu predilecție în timpurile moderne în tradiția germană, predispusa la visare, abstractizare, romantism, mai ales la Schiller, Wagner, Nietzsche, Hesse. Secolul XX face din ludic un principiu general al culturii. Pe la sfârșitul anilor '30 apar lucrări fundamentale în domeniu: cea a lui J.Huizinga, pentru care orice cultură are un aspect
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de toate zilele, iar prietenul meu vorbea despre el cu o admirație plină de patimă și melancolie. L-am revăzut acum cativa ani. Surâsul sau sardonic m-a înspăimântat: Leopardi? Acum sunt adeptul filozofiei pozitive și mă dezbar de leneșa visare și mă cuprinde o mare milă pentru acel creier bolnav.44 Realitatea din culisele acestei relatări romanțate nu invalidează nici recunoașterea, nici emulația de care s-a bucurat romanticul, a cărui opera a fost imitata în numeroase reelaborări și preluări
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ramul (Verdele fals și cel adevărat, trad. MB). O undă sonoră străbate frunze și cuvinte deopotrivă, de aceea uneori urlă copaci (Pământului meu). Ambele sunt ușoare, evanescente, precum sunetul sau precum lumină. Ambele sunt obiecte ale dorinței și protagoniste ale visării: vântul apoi aduse frunze (Cantul lui Apòllion).276 Acest mod de a privi versurile lui Quasimodo dezvăluie componentă dinamică a paginii sale contra fixității termenilor separați, izolați. Cititorul este invitat să identifice traseele semantice din culisele textului, bazate pe apropieri
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Catre Angelo Mai, În mine rătăcita fiece formă). Pornind de la această ultimă conotație, Quasimodo plasează adjectivul amintit în versuri ce abordează tema alienării, a exilului, a suferinței din prezent. Asemenea lui Leopardi, ermeticul detesta lumea contemporană (Îngeri), preferând trecutul și visarea, dorind să evadeze într-un alt timp și spațiu, care ce ar putea fi cel al morții dorite, invocate, așteptate și de romantic. În alte contexte încadrabile în aceeași tematica a prezentului detestat poetul din Modica trasează, utilizând adjectivul amintit
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
si, așa cum observase Oreste Macrì, în unele fragmente din epistolele trimise Mariei Cumani sau Sibillei Aleramo, ea are destul de puțin în comun cu femeia-înger din poezia aulica italiană. Dimpotrivă, pentru Leopardi aparițiile feminine sunt fantasme ce trăiesc departe, învăluite în visare, așa cum se poate citi în Visul, sau in Consalvo, sau in intreaga parte finală a cantului Stăpânitorul gând. Ficțiunea visului îi permite poetului să plăsmuiască siluete ideale: Tu, ce-mi inspiri iubire / din mult departe-ori tăinuindu-ți față / când nu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pendant quelques jours de rencontrer l'objet qui m'avais charmé dans un songe délicieux. Je savais que ce charme aurait été détruit en s'approchant de la réalité. Încercând să mențină neatinsă fascinația, poetul încearcă să păstreze distanță de protagonista visării pentru că imaginea diafana, înșelătoare a acesteia să nu se frângă la contactul cu realitatea: imaginea ei dragă / mi-ar fi de-ajuns, de viață mi te neagă. (Iubitei, vv. 43-44). În ciuda diferențelor firești dintre personajele feminine leopardiene și cele quasimodiene
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu vocabulele-concept iluzie illusione, înșelătorie inganno ultimele fiind rezonante ale temei amintirii: de când copilă încă / mă amăgeam cu vise. Bucuria / e cea dintâi, e prima care zboară (Ultimul cânt al lui Safo, vv. 64-65); Și ce imense gânduri, / ce dulci visări trezea în mine chipul / acelei mari și-acelor munți albaștri / pe care-n gând mă și vedeam trecându-i, / tainice lumi și bucurii de taină / sârmanei mele vieți imaginându-i (Amintirile, vv. 19-24).411 Pentru Leopardi amintirea vremurilor apuse, diferite
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
include omogeneizzandosi agli altri elemenți, Oreste Macrì, 1986, op. cît., p. 52. Închiderea universului înconjurător în limitele eului prin reducție reprezintă o constantă a tehnicii primului Quasimodo. Trezirea, întoarcerea la țărmul realității, cum o numește Macrì (p. 53), ieșirea din visare, este recurenta în versurile postbelice (începând cu volumul Zi după zi din 1946); tot atunci Quasimodo pierde din vedere și termenul destare a trezi, prezent în primele patru volume cu paisprezece ocurente, jumătate aflându-se în volumul Oboi scufundat. 384
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
societate care cenzura tot ce era frumos și bun. Sinceritățile zilei suspecte sunt falsele idealuri ale comuniștilor, falsele valori pe care le impunea regimul autocrat. Autoarea propune, drept soluție de evadare, pentru artiști, somnul, adică acea stare de reverie, de visare, singura care permite dezlănțuirea, eliberarea din lanțurile constrângerilor de toate tipurile. O soluție asemănătoare este propusă și în poeziile publicate în Amfiteatru, unde oamenii sunt plante, cărora le este interzis dreptul să se manifeste. Din păcate, poeta însăși, care inițial
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]