8,047 matches
-
ARIEȘANU, Ion (8.IX.1930, Ocna Mureș), prozator. Este fiu al Elenei (n. Popa) și al lui Iosif Arieșanu, lăcătuș mecanic. A absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din Turda în 1951, apoi Facultatea de Filologie din Cluj (1955). După o scurtă carieră didactică universitară (1955-1957) în același oraș, se dedică activității în presă, fiind redactor la „Drapelul roșu”, redactor-șef la revista „Orizont”. Colaborează cu proză și
ARIESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285451_a_286780]
-
Carlyle. Între nemăsurate elogii și valuri de dispreț, el a străbătut toate cercurile paradisului și infernului criticii. Prefața lui Mircea Mihăieș la cea de-a doua ediție a traducerii În română a lui Sartor resartus, intitulată inspirat Carlyle, croitorașul cel viteaz sau arta de a-ți da În petic 1, face un bilanț succint al receptării cărții, inaugurând suita contestatarilor acesteia prin Oscar Wilde. Nu e greu de Înțeles de ce pentru marele dandy al decadentismului englez parodia lui Carlyle este doar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În secolul XX - se Împleteau. Trecutul era idealizat cu ajutorul cercet...rilor antropologice, lingvistice și Îndeosebi istorice bine direcționate. În România, Ceaușescu era prezentat drept continuatorul lui Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei În secolul al XV-lea, și al lui Mihai Viteazul, primul care a unit țară, În secolul al XVI-lea. În mod similar, Todor Jivkov Încerca s... reuneasc... În spatele s...u poporul bulgar exaltînd trecutul național. Cu ocazia Împlinirii a 1300 de ani de la crearea statului bulgar, În 1981, propagandă
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
caracter este (problema moralei evitate) atotstăpânitoare. Nu ne implicăm și nu permitem ca cineva, în jurul nostru, să se implice. Acesta este un alt motiv de suferință. Atitudinea, mai exact lipsa de atitudine, ne doare. Ne-am dori cu toții să fim viteji, să fim eroi, dar ne copleșește comoditatea și lașitatea. Numai noi am putut să inventăm o zicală de care trebuie să ne fie rușine, "capul plecat, sabia nu-l taie". Sutele de ani de ocupație străină și de dependență străină
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Zburătorul, Crăciun, Luceafărul, Trif Nebunul), strămoși arhetipali (Moșii, Uriașii, Novacii, Moș Adam, Tinerețe fără bătrânețe), personificări calendaristico-meteorologice (Paparuda, Sântilie, Baba Dochia, Zorilă), zâne bune (Sânzienele, Ileana Cosânzeana, Iana Sânziana), zâne rele (Iele, Rusalii, Brehne, Piaza Rea), eroi arhetipali (Făt-Frumos, Agheran Viteazul, Aleodor-Împărat) personaje magice binevoitoare (Ageru Ochilor, Ageru Pământului), demoni (Cățelul pământului, Muma-Pădurii, Drăgaica, Joimărița, Pricolicii, Strigoii, Dracul), inițiați (Meșterul Manole, solomonarii), suflete sacralizate (Blajinii), monștrii (Balaur, Zmeu, Dulf, Ghionoaie, Sfarmă-Piatră, Ciuta Nevăzută), animale sapiențial-oraculare (oaia năzdrăvană, pasărea măiastră, ariciul, albina
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
autorul acestor rânduri posedă o cunoaștere superficială a domeniului clasificat: el pune figuri omogene În clase diferite (de exemplu, Sântoader și Sântilie) sau figuri eterogene În aceeași clasă (de exemplu, Tinerețe fără bătrânețe și Uriașii), dublează aceeași figură (Făt-Frumos, Agheran Viteazul), nu cunoaște frecvent nici ce reprezentare se ascunde sub o denumire folclorică (ceasornicul casei nu este un obiect!, iarba fiarelor nu este o plantă concretă din lumea reală!) și creează o listă redundantă de clase pentru același tip de fenomene
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
participării la acțiunile pentru înfăptuirea unității naționale, precum Pronunciamentul de la Blaj (1868), Serbarea de la Putna (1871), mișcarea memorandistă (1882, 1887-1895), asupra acțiunilor de valorificare a moștenirii clasice (prima ediție a operelor lui D. Cantemir, tipărirea Istoriei românilor supt Mihai Vodă Viteazul de Nicolae Bălcescu, a operelor complete ale lui Miron Costin). Scrisă de un cercetător care s-a aflat mulți ani în proximitatea arhivei Academiei Române, cartea a preluat direct de la sursă o multitudine de informații și documente, pe care le-a
DOBRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286797_a_288126]
-
și romanțioase sau fals meditative, în spiritul liricii minore de la sfârșitul secolului al XIX-lea, poeziile mimează, uneori până la pastișă, atitudini lirice pașoptiste (Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu) sau eminesciene. Legendele lui Bolintineanu sunt și modelul poemelor dramatice închinate lui Mihai Viteazul (Bătălia de la Călugăreni, 1892, și Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, 1908). Poemele, convenționale, notabile totuși pentru fluiditatea monoloagelor versificate, cu unele scene nu lipsite de dramatism, eșuează în cele din urmă în stridente exaltări patriotice. Ușurința de a versifica este
DRAGHICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, poeziile mimează, uneori până la pastișă, atitudini lirice pașoptiste (Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu) sau eminesciene. Legendele lui Bolintineanu sunt și modelul poemelor dramatice închinate lui Mihai Viteazul (Bătălia de la Călugăreni, 1892, și Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, 1908). Poemele, convenționale, notabile totuși pentru fluiditatea monoloagelor versificate, cu unele scene nu lipsite de dramatism, eșuează în cele din urmă în stridente exaltări patriotice. Ușurința de a versifica este vizibilă și în traducerea, în cadențe cam săltărețe, a tragediei
DRAGHICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
final, consacrat istoriei literaturii române (cu date foarte sumare), este însoțit de o selecție de texte din proza și poezia românească. SCRIERI: Flori singuratice, București, 1887; Tratat de literatură, București, 1887; Bătălia de la Călugăreni, București 1892; Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, București, 1908; Flori veștejite, București, 1908. Traduceri: Corneille, Cidul, București, 1883; Lamartine, Hugo, [Versuri], în Flori veștejite, București, 1908. Repere bibliografice: Sasu, Retorica, 173-180; Dicț. lit. 1900, 303. L.V.
DRAGHICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
-lea, pe vremea lui Attila, și al VI-lea. În acel moment, romanicii erau pe malul stâng (nordic) al Dunării, sub stăpânirea trecătoare a unor elemente germane (gepizii). Cronicarul bizantin Suidas, citat de Iorga, elogiază pe Chilbudios, apărător al Dunării, viteaz și dezinteresat, strateg al Traciei, care a oprit pe barbari la hotar-după căderea generalului roman, el notează că "Istrul poate fi trecut în voie de barbari". Suidas menționează "limba latinilor", care nu poate fi decât dialectul romanic nord-dunărean. În această
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prag, coș, sobă; unelte agricole: plug, coasă, greblă, hârleț, fierăstrău, lopată, sită, dârmon, bardă, topor, clește, pilă, osie, daltă, suveică, vârtelniță, blid, răboj, tigae, desagă, rogojină, toiag, nicovală, cumpănă, lanț, sanie, laviță, drojdie, țuică, covrig, colac. Cuvinte și relații ostășești: viteaz, voinic, ceată, tabără, șatră (cort), steag, prapur, iscoadă, oblânc, prieten, vrăjmaș-dușman (turanic), primejdie, pagubă, strajă, pază, chivără, sabie, surlă, trâmbiță, bucium; agricultură: ogor, lan, hat, toloacă, pârloagă, brazdă, loviște, prăjină, potcoavă, cramă, streșină, stâlp. Alte cuvinte slave: vadră, găleată, câblă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu centrul la Târnovo, care atingea apogeul sub Ioan Asan II (1218-1241). La începutul secolului al XIII-lea, asupra teritoriilor extra-carpatice se exercita dominația regatului catolic al Ungariei. Astfel, începând de la particiuparea trupelor ungurești la atacarea Kievului de către Boleslav cel Viteaz până la preluarea, în 1206, a titlului de "Galiciae et Lodomeriae rex" (rege al Haliciului și Vladimirului) de către Andrei II (1205-1235), implicarea Ungariei a fost tot mai pronunțată. Ea s-a amestecat tot mai mult în problemele interne ale țărilor (cnezatelor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cf. lui Skylitzes. În același timp, pecenegii s-au manifestat activ și în teritoriile răsăritene din apropierea Moldovei atacurile lor asupra Rusiei kievene s-au succedat continuu, de pildă, în vremea lui Vladimir cel Sfânt, (978-1015), iar regele Poloniei, Boleslaw cel Viteaz, s-a aliat cu ei în luptele cu rușii din 1013 și 1018. Apoi, în conflictul din 1018-1019, pecenegii și vlahii au luptat alături de cneazul Sviatopolk în luptele pentru tronul Kievului. În același an, 1036, alte triburi pecenege au asediat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Aceste formațiuni au avut drept liant elementele românești din Maramureș. Între nord-vestul Moldovei și Maramureș au existat legături încă din evul mediu timpuriu, astfel, pe măsura adâncirii feudalizării, se conturau instituții similare pe cele două laturi ale Carpaților, precum instituția "vitejilor". Izvoarele menționează contribuția "vitejilor", a păturii conducătoare din Maramureș la identitatea statului românesc de la est de Carpați. Apariția unui stat românesc în regiunile est-carpatice era rezultatul unui îndelungat proces de dezvoltare social-economică, în condițiile dominației populațiilor migratoare, de stepă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
drept liant elementele românești din Maramureș. Între nord-vestul Moldovei și Maramureș au existat legături încă din evul mediu timpuriu, astfel, pe măsura adâncirii feudalizării, se conturau instituții similare pe cele două laturi ale Carpaților, precum instituția "vitejilor". Izvoarele menționează contribuția "vitejilor", a păturii conducătoare din Maramureș la identitatea statului românesc de la est de Carpați. Apariția unui stat românesc în regiunile est-carpatice era rezultatul unui îndelungat proces de dezvoltare social-economică, în condițiile dominației populațiilor migratoare, de stepă, în special a cumanilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
episcopiile lor, Blaj, 1931. Georgescu V. Al., Bizanțul și instituțiile românești până la mijlocul secolului XVIII, București, 1975. Giurescu C., Despre rumâni, în Studii de istorie socială, București, 1943, p. 125-220. Idem, Vechimea rumâniei în Țara Românească și legătura lui Mihai Viteazul, în Studii de istorie socială, București, 1943. Giurescu C. C., Istoria Românilor, vol. I, București, 1935 (ed. Bicall, 2007). Idem, Mormântul german de la Chiojdu, în RIR, V-VI, 1935-1936, p. 333-347. Idem, Istoria pescuitului în România, București, 1964. Idem, Târguri sau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
I. Barnea, Dinogetia. I. Așezarea feudală timpurie de la Bisericuța-Garvăn, București, 1967. Ștefănescu Șt., "Întemeierea" Moldovei în istoriografia românească, în Studii 2, 1959, 6, p. 35-54. Idem, Bănia în Țara Românească, București, 1965. Idem, Țara Românească de la Basarab Întemeietorul la Mihai Viteazul, București, 1970. Idem, Întemeierea Țării Românești și Moldovei. Tradiția descălecatului din Transilvania, în SAI, XVII, 1972, p. 94 și urm. Idem, Tradiția daco-romană și formarea statului românesc de-sine-stătător, în vol. Constituirea statelor feudale românești, București, 1980. Tentiuc I., Populația din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Chelcea; se publică un chestionar și îndrumări referitoare la culegerea obiceiurilor de Crăciun și Anul Nou și răspunsuri la acest chestionar, privitoare la colindat, obiceiuri, credințe, colinde, turca, credințe despre iele și strigoi, primite din satele Mada (județul Hunedoara), Mihai Viteazul (județul Turda), Valea Anilor (județul Mehedinți) și Breaza (județul Prahova). M.Pp.
CULEGATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286568_a_287897]
-
ce ne pradă / A sufletului limpede comoară / Și cu sonoritatea lui ușoară, / O dă-n vileag în haină de paradă. // Sub uriașa gândului cascadă / Se-nvârte ca o fermecată moară; / E trandafir în zâmbet de fecioară / Și-n mână de viteaz se face spadă. Turnăm în spuma lui cea trecătoare / Tăria marmorei nepieitoare, / De-i toarcem rostul cu înțelepciune; De nu, ne prăbușim din zbor avântul. / În târâtoarea lui deșertăciune... / Acest demonic șarpe e Cuvântul” (Șarpele cu clopoței). Suferința este convertită
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
căreia îi aparține majoritatea comentatorilor prezenți în paginile revistei: Ion Biberi (Naționalismul și arta, Naționalismul, Antisemitismul), Al. Dima (Parlamentul literar), Cristian Iorgulescu (Gânduri despre viitorul culturii românești), Teodor Banu (Antisemitismul lui Eminescu), I. Istrate (Ștefan cel Mare, Eminescu și Mihai Viteazul), Nicolae Gr. Roșu (Patrie, națiune și conștiință națională). În numărul 2 din 1925, se publică o Întrevedere cu d-l D. Caracostea, semnată G. I. Cronici literare, note și recenzii se referă la volume de Lucian Blaga (Poemele luminii), Mihail
CONSTIINŢA NAŢIONALA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286384_a_287713]
-
CONSTANTINESCU, Vasile (18.XII.1943, Mitoc, j. Botoșani - 20.X.2004, Iași), poet, prozator și eseist. Este fiul Anicăi și al lui Dumitru Constantinescu. Urmează clasele primare în comuna natală (1949-1956), studiile liceale la „Mihai Viteazul” din Galați (1958-1960) și la Liceul Teoretic din Săveni (județul Botoșani) între 1960 și 1962. Studiază apoi la Facultatea de Filosofie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1965-1970). După absolvire, își începe îndelungata carieră publicistică: timp de trei decenii
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
anii ’70 creșteau și ele din parabola epică a morții, în care Al. Mirodan vedea o formă de masochism iudaic. Cântărețul din Femios suferă, spre pildă, că a fost cruțat de Ulise, deși el ar fi preferat o moarte de viteaz. Altă baladă, din Far West, reclamă aceeași moarte pentru cavalcadele prietenilor damnați, care nu ajung să-și rostească testamentul. Așadar, poezia a precedat viața, căci C. a murit fulgerător și paradoxal. Ciclul israelian din antologia Pădurea de aer, de formulă
COSTIN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286446_a_287775]
-
10.V.1946, București), critic literar. Este fiul Vasilicăi Constantinescu (n. Tatu) și al lui Ion Constantinescu, funcționar vamal. Face școala primară (1908-1912) și cursurile liceale la București (1912-1920): prima clasă de liceu ca elev în particular, celelalte la „Mihai Viteazul” și la Seminarul Pedagogic Universitar. Urmează apoi Facultatea de Litere și Filosofie din București (1920-1924); își susține licența la Mihail Dragomirescu, teza fiind Critica lui Titu Maiorescu și influența ei în literatura română. Funcționează ca profesor suplinitor (1925) la Colegiul
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
CORNEA, Paul (3.XI.1924, București), critic și istoric literar, teoretician literar și comparatist. Este fiul Goldei (n. Goldenberg) și al lui Leon Cohn Luca, tehnician în arte grafice. A început cursurile Liceului „Mihai Viteazul” din București, de unde în 1940 s-a văzut exclus în urma legilor rasiale și trecut la Liceul „Cultura B”. După absolvirea acestuia, studiază medicina la Colegiul pentru studenți evrei „M. Onescu”, abandonând-o după doi ani. Având o activitate antifascistă în
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]