50,154 matches
-
900, unde vor fi înfrânți de Uzi (turci și ei) în secolul XI. Vor fi apucat să se creștineze, ca atâtea neamuri în jurul lor? Toate întrebările asupra lor pot fi lăsate fără răspuns: la Bolintineanu, Pecenegii nu sunt decât flatus voci - o vagă identitate sonoră ce fixează reveria. Precizarea temporală, "o oară și mai bine", nu e deloc gratuită. Poetul semnalează astfel că tot ce se întâmplă se situează în timp profan, iar nu în vremea suspendată, în non-timpul inițiatic: amiază
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
un paradox. Dar tocmai dependența de alt tipar lingvistic, delimitîndu-mi spațiul de mișcare, îmi dă o libertate adaptată posibilităților pe care le stăpînesc. Atunci cuvintele nu mă posedă, mi se supun. Nu mai am senzația miracolului, nu mai aud acea voce secretă vorbind în mine uneori cu o repeziciune care nu-mi lasă timp s-o înregistrez. Vedeți deci cît de greu îmi e să răspund la întrebarea, dacă scriitorul e prizonierul sau stăpînul propriei limbi. Eu cred că este și
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
trecut, eroic doar când stăm de vorbă între noi și când n-are cine să ne spună, verde-n față, cum au stat lucrurile în realitate, cu un prezent în care confuzia etică și incultura cea mai crasă sunt singurele voci ascultate, vom rătăci la nesfârșit în smârcurile tranziției. în gura omului public român, chiar cuvintele și conceptele cele mai simple capătă dimensiuni comice. Un fost, prezent și viitor șef de partid, precum Cerveni, după ce-l confundă pe Vadim cu Clinton
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
prin poeziile concentrate, hieroglife poate, și sincronizat cu tendințele unui postmodernism "hard", Daniel Pișcu, care a debutat la cenaclul "lunediștilor" condus de Nicolae Manolescu, își surprinde publicul în recenta sa publicație Mă chemau păsările (Editura Augusta, Timișoara, 1999) cu o voce simetric opusă nonconformismului din scrierile anterioare. Îndreptându-și interesul asupra prozei, Daniel Pișcu își pune masca unui adolescent, Ciprian, care-și scrie "Povestea de iubire" (cum ne anunță și subtitlul cărții) și încearcă să creeze iluzia naivității și prospețimii unei
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
livezi, foc de tabără și fotbal până noaptea. Cititorul este fermecat în mai multe pasaje de naratorul în plină "vârstă" a inocenței, și a cărui naivitate este semnalată, paradoxal, de proeminența realității romanești, pasaje în care recunoaștem, de altfel, inflexiunile vocii poetului: "Și după ce Vadu Alb se îndreptase încet spre hamacul de iubire cu stelele, ajunsese ca să se sărute cu întunericul. Și oamenii Vadului Alb acolo se duceau după ce se întorceau de la muncă, se duceau la Morfeu care le da odihnă
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
animale și dacă nu vorbim ne înstrăinăm complet de semenii noștri. Nu trebuie să mai insist asupra acestui adevăr: un străin stîrnește ură în jurul lui. În romanul, despre care vorbim, consecința tăcerii eroinei este moartea. Prima mea carte este romanul vocii care tace. Virtuosul este romanul vocii care cîntă, iar a treia carte - culegerea de proze scurte Așadar visez... este cartea vocii care povestește. În toate cele 15 povestiri este vorba despre literatură, care deține un rol dominant atunci cînd se
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
înstrăinăm complet de semenii noștri. Nu trebuie să mai insist asupra acestui adevăr: un străin stîrnește ură în jurul lui. În romanul, despre care vorbim, consecința tăcerii eroinei este moartea. Prima mea carte este romanul vocii care tace. Virtuosul este romanul vocii care cîntă, iar a treia carte - culegerea de proze scurte Așadar visez... este cartea vocii care povestește. În toate cele 15 povestiri este vorba despre literatură, care deține un rol dominant atunci cînd se raportează la realitate, lucru despre care
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
stîrnește ură în jurul lui. În romanul, despre care vorbim, consecința tăcerii eroinei este moartea. Prima mea carte este romanul vocii care tace. Virtuosul este romanul vocii care cîntă, iar a treia carte - culegerea de proze scurte Așadar visez... este cartea vocii care povestește. În toate cele 15 povestiri este vorba despre literatură, care deține un rol dominant atunci cînd se raportează la realitate, lucru despre care am vorbit deja. R.B.: De ce scriitorii olandezi sunt acum atît de populari în Germania? M.M.
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
a cinematografiei socialiste, sub inducția conceptelor și practicilor aduse de la Moscova în primii ani '50. Semnalarea anomaliei - perpetuată de Legea autohtonă nu demult promulgată - este una dintre zadarnicele "idei fixe" ale criticii noastre de specialitate - astfel taxate și repudiate prin vocea președintelui Uniunii Cineaștilor, la ultima întrunire a Consiliului UCIN. Deloc dezinteresatul repudiator al "ideilor fixe" ale criticii tocmai și-a editat pilduitor, pe spezele Uniunii pe care o prezidează cu un al patrulea sau al cincilea mandat - asta da, fixație
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
Nu am așa ceva în casă! Să nu vă bată Dumnezeu! Fraților! Te-ai pus bine cu diavolul, nu cu Dumnezeu părinte! Dați-i foc! Foc, foc! Din spatele casei, de-acolo, din groapa cu gunoi ies monștrii ăștia, s-auzi o voce din hărmălaie. Ați auzit! Ați auzit! Să mergem acolo! strigă și popa-ngrozit îndreptându-se spre partea aceea. Să mergem ! Să mergem ! strigară cu glasurile arse de groază și nerăbdare oamenii, pornind în fugă către grădină. Din groapa de gunoi
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
o răsturnare á la roumaine, principalii vinovați să scape basma curată, iar paguba să rămână în întregime a celor care, dintr-o prostească înțelegere a "alternanței la putere", au tolerat abuzurile, hoțiile și crimele uriașei găști pedeseriste. Spun asta pentru că voci specializate în diversiune tind să mute discuția de pe terenul infracțiunilor reale ale iliescienilor spre cel al prostiei păguboase a oamenilor lui Emil Constantinescu. Culpa actualului președinte a început în clipa în care a crezut că va ști să-i determine
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
într-o veritabilă permanență a actului său violonistic. Conferă vigoare interioară acestei comunicări artistice riguros structurate și elocvent comunicate. Evident, momentul de special interes al întregului program, l-a constituit prezența pe podium a baritonului Eduard Tumageanian, una dintre marile voci de bariton ale sfârșitului de secol. A prezentat pentru prima dată în versiune proprie integrală Ciclul celor "Șapte cântece pe versuri de Clement Marot", în versiune orchestrală acreditată de orchestrația maestrului Theodor Grigoriu și cu participarea Orchestrei Naționale Radio, conduse
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
retrase în afara vieții literare. Pare o Emily Dickinson care, deși trăiește în și prin poezie, nu se preocupă de însemnătatea ei pentru alții. Și dacă va mai publica noi volume, soarta poeziei lui Judith Mészáros va rămîne, probabil, aceeași: o voce ingenuă și singură, cîntînd dumnezeiește într-o chilie ca o călugăriță". S-ar prea putea ca, din izolarea și singurătatea ei, poeta să ajungă în istoria literaturii române din sec. XXI. * CURIERUL ROMÂNESC - Revistă a românilor de pretutindeni, editat de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17081_a_18406]
-
lui Sebastian Reichmann. Experiența poetică a "Contelui Sebastian" (așa îl numește Gellu Naum) apare, grație acestei ediții, în toată complexitatea ei. Și, cum spune Constantin Abăluță în postfață, "De acum înainte nu se va mai putea trece așa ușor peste vocea lui Sebastian Reichmann. Evident, dacă nu te numești "Dl Toată-Lumea, proprietar fără complexe" al ierarhiilor literare imuabile acum și-n vecii vecilor". Sebastian Reichmann, Audiență captivă, Editura Eminescu, colecția "Poeți români contemporani", București, 1999, 190 p., f.p.
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
tipărite de-a lungul anilor dovedesc că, în ciuda aparențelor, nu suntem niște barbari interesați doar să ne umplem burdihanurile, doar niște violatori de găini și niște criminali în serie. Toate acele cărți dovedesc oricui că ne merităm locul în Europa. Voci tulburate de contactul cu aerul tare al unui pro-occidentalism formal și inconsistent s-au trezit din picoteală și-au dat cu pumnul în masă: "Editura Minerva" trebuie să intre în libera concurență! întreb și eu: cu cine să intre în
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
Așa umblu și prin Disneyland și prin cartierul cinematografiei Hollywood unde musai să-ți pui tălpile, palmele, - urmele,/ peste tălpile, palmele rășchirate ale marilor vedete. La Humphrey Bogart, barmanul din Casablanca amorezat de turista suedeză (Ingrid Bergman), mă gîndesc la vocea răgușită a actorului în timp ce pun talpa peste talpa lui imprimată în cimentul moale. La Disneyland dau mîna cam un minut și ceva, nemaiterminînd, cu Michimaus, cum îi ziceam în copilărie, crezînd că este român. El îmi strigă ceva cu glasul
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
unui climat de claustrare silită, de retranșare într-un spațiu securizant, pe care l-au cunoscut destui intelectuali, fără ca nici unul să aibă energia trebuitoare unei atît de cuprinzătoare și de complexe mărturii. Nu e un strigăt de luptă, ci o voce potolită a rezistenței, a supraviețuirii senine, olimpice, în mijlocul ruinelor. "Apolitism"? În nici un caz. Deși temele politice sînt de obicei ocolite ("Asupra oamenilor de astăzi, politicieni la putere, mă rog, sînt perfect lămurit. Nu voi avea nimic a face cu ei
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
biată femeie cu păr roșu, bluză albă și fustă mov, aplecată asupra pianului, cu mîini care ies mereu, inutile, din masa sonoră ca rădăcinile unui copac din pămînt. Un quintet, ușor lugubru, în felul Schubert. Splendidă tînără blondă cu o voce venind parcă din adîncul puternicului ei corp. Peste umărul unei doamne din fața mea citesc pe program: Lola Gălățanu". Frecvent personajul pus în scenă e cîte un scriitor din cercul afinilor, bunăoară Tudor Țopa: "Săptămîna trecută, miercuri, l-am găsit pe
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
afară în două scaune de paie mi-a citit unul din ele - care e o Didactică, identic cărții mele pînă și în frazare, pînă și în unele expresii, mai precipitat însă și mai necopt dar foarte grațios. Citea cu o voce extraordinar lansată și eu din clipă în clipă muream de uimire." Recitindu-și opera, diaristul se exteriorizează de asemenea, punînd-o în rînd cu lectura producției altcuiva, găsindu-i, narcisiac, însușiri și dorlotîndu-se el însuși în calitate de personaj, nescutit de tribulații, spre
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
Sequoia... A doua zi, vizitam Alcatrazul. Am stat în el cîteva ceasuri. Un ghid ne făcuse să intrăm într-o celulă mai largă. Ne înghesuisem în ea vreo 30 de inși. Peste nici un minut, lumina se stinse. Toată lumea vocifera. O voce diabolică, în beznă, ne captă numaidecît atenția. "Doamnelor, domnilor, - spunea vocea ce se recomandase a fi a directorului închisorii, - vă aflați în celula lui Al. Capone. Veți locui cu amintirea lui 5 minute, adio!" O luasem ca pe o glumă
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
ceasuri. Un ghid ne făcuse să intrăm într-o celulă mai largă. Ne înghesuisem în ea vreo 30 de inși. Peste nici un minut, lumina se stinse. Toată lumea vocifera. O voce diabolică, în beznă, ne captă numaidecît atenția. "Doamnelor, domnilor, - spunea vocea ce se recomandase a fi a directorului închisorii, - vă aflați în celula lui Al. Capone. Veți locui cu amintirea lui 5 minute, adio!" O luasem ca pe o glumă... Apoi, urmă isteria deținuților...
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
el însuși, se pare) scrie o proză ciudat de coerentă și dezorganizată totodată. Fraze care par să-și urmeze netulburate o logică aparte, lungi și abundente în adjective, glisînd ușor de la o perspectivă pronominală la alta, chiar și atunci cînd vocea rămîne a unuia și aceluiași personaj. Eroul este un oarecare Geoffrey Firmin, zis Consulul, prins la o răscruce a vieții sale, de unde își contemplă eșecul căsătoriei și își așteaptă moartea. Bețivi sînt și ceilalți bărbați din roman, precum doctorul Vigil
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
undeva în plan îndepărtat. Desfășurarea epică este stranie, ea ar putea lesne fi obositoare și enervantă dacă Lowry nu ar izbuti să exploateze resursele unei scriituri polimorfe: dialogurile dintre protagoniști au drept fundal, cel mai adesea, un pandemoniu de alte voci, ale celor din jur, ori din radiourile date tare în taverne. E de ca și cum nimeni, în carte, nu e niciodată singur, pentru că e înconjurat de o mare de voci fără chip, de cuvinte fără vorbitor și fără ascultător. Dar, totodată
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
protagoniști au drept fundal, cel mai adesea, un pandemoniu de alte voci, ale celor din jur, ori din radiourile date tare în taverne. E de ca și cum nimeni, în carte, nu e niciodată singur, pentru că e înconjurat de o mare de voci fără chip, de cuvinte fără vorbitor și fără ascultător. Dar, totodată, singurătatea este condiția esențială a personajelor: nimeni nu izbutește cu adevărat să comunice lucrurile cu adevărat esențiale despre sine. Tehnicile literare din Sub vulcan sînt moștenirea modernismului: fluxul conștiinței
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
articuleze nici un cuvânt... Îmi întinse telefonul mobil, tremurând ca varga. În zadar am încercat să aflu ceva de la ea deoarece nu făcea altceva decât să repete într-una să sun urgent la numărul aflat pe ecranul mobilului. Am sunat... O voce stinsă de femeie în vârstă mi-a răspuns politicos că se află la adresa căutată, recunoscândumă de altfel ca fiind colegul de cameră al soțului său, domnul Tudor Gherasim, dar care în urma unei insuficiențe respiratorii cronice complicate cu o septicemie a
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]