9,695 matches
-
el, Ilie Borziac, aparținea Republicii Sovietice Moldovene, relațiile directe fiind interzise între românii de la vest de Prut și cei de la est de acest râu. Atunci, la Nitra, Ilie Borziac mia spus că ar merge pe jos până la Putna, la mormântul Voievodului întregii Moldove, Ștefan cel Mare. După numai câteva luni, a avut această posibilitate, în cadrul primului Colocviu pe care Institutul de Arheologie Iași al Academiei Române l-a organizat pentru ca arheologii de Iași să se cunoască cu arheologii de la Chișinău. Au trecut
OMAGIU BUNULUI PRIETEN ŞI COLEG. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
al României, p. 25-38. </ref>. Se cuvine a fi admisă acea accepțiune indicativă de faptul că, peste orice „mofturi partidice”, cerința „prințului străin” răspundea stingerii „suferinței recunoașterii externe de titlu princiar”, nu neapărat după normele occidentale ale „preseanței”, În cazul voievozilor Moldovei și Valahiei. Ion Ghica, el Însuși Încercat de ambiții de domnie, semnala inadecvențele titlului de „principe”, nespunându-ne Însă și care titlu, după el, ar fi fost „de preferat”, pentru voievozi ori domni, inconveniente ce le excludea doar În dreptul
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
neapărat după normele occidentale ale „preseanței”, În cazul voievozilor Moldovei și Valahiei. Ion Ghica, el Însuși Încercat de ambiții de domnie, semnala inadecvențele titlului de „principe”, nespunându-ne Însă și care titlu, după el, ar fi fost „de preferat”, pentru voievozi ori domni, inconveniente ce le excludea doar În dreptul primirilor de „titluri de la imperiali”, le vedea mai puțin discutabile În cazul domnilor fanarioți, dar apăsat valabile În privința domnilor „pământeni”, „regulamentari” și chiar În cea a lui Cuza („De unde și până unde
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
ales rușii „domnilor moldo-valahi”, ca și căutările revoluționarilor de la 1848, Într-o mixtură de conotații princiare și republicane, precum În Proclamația de la Islaz, trădau realele „suferințe” ale titlurilor domnitorilor de la Iași și București. Iar În consecința „insuficiențelor suverane” din titlurile voievozilor ori domnilor s-a putut menține mereu Îngroșat „șirul pretendenților” la tronurile Moldovei și Valahiei, de unde și cronica „instabilitate politică internă a celor două mici entități statale, la cheremul ingerințelor străine”. Oportună sau constructivă rămânea, de aceea, considerarea „cerinței prințului
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
întrebă: De unde ești măi creștine? Ia, din sat de la noi, răspunse Păcală.” (Ioan Slavici Păcală în satul lui) 2. Transcrie propoziția care exprimă o întrebare. 3. Câte cuvinte are ? 4. Găsește cuvinte cu înțeles asemănător pentru cuvintele: drumeț, țară, etate, voievod 5. Analizează gramatical următoarele cuvinte: sate, se odihnea, el 6. Completează cu sau/s-au următoarele enunțuri: Nu știu dacă s-au dus în pădure sau la ștrand. Copiii s-au întâlnit cu pădurarul. Corina se gândește dacă să culeagă
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
eternă, Glasul latinității, și se oferă o serie de informații despre Centrul Român de Cercetări de la Paris, ulterior în sumar intră colaborările lui Alexandru Gregorian (poema Basilica San Marco), Basil Munteanu (Patria românească văzută de Michelet), Dimitrie Găzdaru (Atitudinea unor voievozi români în chestiunea unirii Bisericilor) și din nou Aron Cotruș (Cântec lui Ramon Lull). În cel de-al treilea an de apariție al S.r. se disting eseul Reîntâlnirea cu Dumnezeu al lui Vintilă Horia, articolele Aron Cotruș, poet al
SUFLETUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290017_a_291346]
-
lunar, de la 15 iulie până în decembrie 1935. Fondator: G. Georgescu, prim-redactor: Lidia C. Andreescu. În numărul 3, în articolul-program Vouă, tinerelor generații, se preconizează orientarea neexclusivistă a publicației. Poetul cultivat este Radu Gyr, din ale cărui versuri se tipăresc Voievod, Țigara, Domnul de rouă, Moartea poetului. Alături stau G. Bacovia (Undeva, Noapte de vară), dar și Agatha Grigorescu-Bacovia (Poemă fără zâmbet), Al. T. Stamatiad (Peisagiu sentimental), S.r. părând, până la un punct, o revistă de difuzare a poeziei simboliste. În ciuda
SUFLET ROMANESC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290014_a_291343]
-
punct de pornire pentru a reveni la preocupările sale privind captivitatea, limitele, marja de libertate îngăduită insului în „prestabilit”. Pe aceeași linie cu evadările spectaculoase, paradoxale, din celelalte piese, este tragerea în țeapă - în același timp și înălțare simbolică - a voievodului Țepeș, prizonier al timpului istoric vitreg. În 1988 scriitorul începe să publice în „Ramuri”, „Convorbiri literare” ș.a. trei piese care s-ar putea numi „recapitulative”: Luptătorul pe două fronturi, Casa Evantai sau Divina tragedie pentru bibliofili și Vărul Shakespeare. Cercurile
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
te destramă în fulguirea viselor terestre” -, scrisul lui V. se asimilează credinței ortodoxe cu o vizibilă coloratură gândiristă: „Dumnezeu a coborât în România/ Și-n Țara asta și-a făcut ogradă” (Țara veche); Sfântul Gheorghe apare ca un „Făt-Frumos, un voievod al sfintei libertăți”, martir al lui Hristos; în fine, Închinare Sfintei Fecioare Maria se intonează ca un imn dedicat suferinței, jertfei, visului și minunii, smereniei omului care tentează atingerea „Celui ce-n totul este,/ Și-n totul pretutindeni se ascunde
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
lui Constantin Brâncoveanu (în Ardeal, pe lângă generalul austriac Heissler), a fost clucer de arie între 1692 și 1696. Spirit neliniștit și inamic al Cantacuzinilor și al lui Brâncoveanu prin tradiții de familie, ia parte în 1700 la o uneltire contra voievodului și poposește pentru scurt timp în temniță. Sub Brâncoveanu nu va mai deține decât demnități mărunte (ispravnic pentru haraciul din județul Vâlcea în 1701, ispravnic al Ocnelor Mari de la Râmnic în 1703, mare vornic de Târgoviște în 1712), în stare
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
a unui larg curent de opinie asupra lui Vlad Țepeș, înregistrat în epocă, creând o imagine favorabilă acestuia în aria Țării Românești și în sudul Dunării și una deformată, negativă, în spațiul din nordul Carpaților până la Buda. Povestire despre Dracula voievod are, în general, în numeroasele variante din germană și rusă, titlurile Geschichte Dracole Waide și Skazanie o Drakule voevode. Versiunea germană, având la bază textul original, scris în intervalul august - noiembrie 1462 de un sas, probabil din Brașov, creează domnitorului
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
de realitatea istorică decât versiunea germană (ce i-a putut servi ca izvor numai prin informațiile legate de relațiile și expedițiile lui Vlad Țepeș în mediul negustorilor sași), povestirea slavonă, nu lipsită de unele accente acuzatoare cu privire la cruzimea excesivă a voievodului, îi compune acestuia un portret ale cărui dominante sunt vitejia, înțelepciunea, mândria, orgoliul de „mare stăpânitor”, trăsătură preluată din tradiția bizantină. Sunt scoase în evidență latura antiotomană a acțiunilor voievodului, lupta cu boierimea pentru centralizarea statului, măsurile sale de o
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
nu lipsită de unele accente acuzatoare cu privire la cruzimea excesivă a voievodului, îi compune acestuia un portret ale cărui dominante sunt vitejia, înțelepciunea, mândria, orgoliul de „mare stăpânitor”, trăsătură preluată din tradiția bizantină. Sunt scoase în evidență latura antiotomană a acțiunilor voievodului, lupta cu boierimea pentru centralizarea statului, măsurile sale de o extremă severitate fiind menite să îndrepte neajunsuri social-morale frecvente în epocă: hoția, trândăvia, ignoranța, trufia celor puternici, necinstea ș. a. Solilor turci care nu se descoperă, motivând că păstrează obiceiul
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
oferă motive de inspirație pentru Țiganiada, epopeea lui Ion Budai-Deleanu. Povestirile sunt prelucrate de Petre Ispirescu în Viața și faptele lui Vlad-Vodă Țepeș, una dintre anecdote servește drept punct de plecare în piesa Praznicul calicilor de Mihail Sorbul, după cum imaginea voievodului este evocată după alte câteva decenii în „tragedia populară” A treia țeapă de Marin Sorescu. Vlad Țepeș din povestirea germană devine în romanul Contele Dracula (1897) al irlandezului Bram Stoker prototipul, de largă circulație, al literaturii de groază, legenda astfel
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
Vlad Țepeș din povestirea germană devine în romanul Contele Dracula (1897) al irlandezului Bram Stoker prototipul, de largă circulație, al literaturii de groază, legenda astfel modificată fiind menținută în atenție prin dramatizări și prin numeroase ecranizări. Ediții: Povestire despre Dracula Voievod, în I. Bogdan, Vlad Țepeș și narațiunile germane și rusești asupra lui, București, 1896; reed. în Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, publicate de Ion Bogdan, îngr. P.P. Panaitescu, București, 1959, 200-214; [Povestiri despre Dracula Voievod], în Pandele Olteanu, Limba povestirilor
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
ecranizări. Ediții: Povestire despre Dracula Voievod, în I. Bogdan, Vlad Țepeș și narațiunile germane și rusești asupra lui, București, 1896; reed. în Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, publicate de Ion Bogdan, îngr. P.P. Panaitescu, București, 1959, 200-214; [Povestiri despre Dracula Voievod], în Pandele Olteanu, Limba povestirilor slave despre Vlad Țepeș, București, 1961; [Povestiri despre Dracula Voievod], în Ion Stăvăruș, Povestiri medievale despre Vlad Țepeș-Draculea, București, 1978. Repere bibliografice: I. Bogdan, Vlad Țepeș și narațiunile germane și rusești asupra lui, București, 1896
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
rusești asupra lui, București, 1896; reed. în Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, publicate de Ion Bogdan, îngr. P.P. Panaitescu, București, 1959, 200-214; [Povestiri despre Dracula Voievod], în Pandele Olteanu, Limba povestirilor slave despre Vlad Țepeș, București, 1961; [Povestiri despre Dracula Voievod], în Ion Stăvăruș, Povestiri medievale despre Vlad Țepeș-Draculea, București, 1978. Repere bibliografice: I. Bogdan, Vlad Țepeș și narațiunile germane și rusești asupra lui, București, 1896; Grigore C. Conduratu, Michael Beheims „Gedicht über den Woiwoden Wlad II - Drakul”, București, 1903; N.
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
Iași, 1939; N. Iorga, Contribuții la legăturile românești cu rușii și ungurii. I. Ceva nou despre „Povestea rusească a isprăvilor lui Vlad Țepeș”, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXI, 1939; P. P. Panaitescu, Viața lui Vlad Țepeș. Povestire despre Dracula Voievod. Introducere, în Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, publicate de Ion Bogdan, București, 1959, 197-200; Pandele Olteanu, Limba povestirilor slave despre Vlad Țepeș, București, 1961; Piru, Ist. lit., I, 24-26; Anton Balotă, Pandele Olteanu, „Limba povestirilor slave despre Vlad Țepeș”, SCL
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
CRC, 1986, 34; Ion Cristofor, „Planete de melancolie”, ST, 1986, 11; Constantin Cubleșan, „Poeme-nserate”, „Mesagerul transilvan”, 1990, 16; Mircea Țicudean, Poezie „pură” românească, APF, 1990, 3-4; Cornel Regman, „Poeme-nserate”, JL, 1990, 44; Iuliu Pârvu, „Poeme-nserate”, ST, 1990, 11-12; Adrian Țion, „Voievodul melancoliei” din Munții Apuseni, TR, 1995, 46-47; Ulici, Lit. rom., I, 304-305; Poantă, Dicț. poeți, 173-175; Dicț. scriit. rom., IV, 28-29; Iuliana Alexa, A fi sau a nu fi original, RL, 2003, 13. Ct.C.
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
introd. trad., pref. Șerban Cioculescu, București, 1967; Tristan și Iseut, reînnoire de Joseph Bédier, pref. Gaston Paris, București, 1970; Antologie lirică. II. Pleiada, partea I-II, București, 1975-1976. Repere bibliografice: A. Bădăuță, „Studente”, G, 1925, 11; P. Bănescu, „Studente”, „Țara voievozilor”, 1925, 6-7; B. Vr. [Bogdan Varvara], „Studente”, LUT, 1925, 975; Lovinescu, Sburătorul, I, passim; Al.A.Ph. [Al.A. Philippide], „Bibliographie franco-roumaine”, ALA, 1930, 495; Șerban Cioculescu, „Bibliographie franco-roumaine”, ADV, 1930, 14267; Mihai Ralea, „Bibliographie franco-roumaine”, VR, 1930, 9-10; Perpessicius
RALLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
o atmosferă propice reveriei. În suflet i „s-adună cerul lin,/ pădurile, [...] și cerbii” și „cântă-nsingurarea clipelor ce curg”, „precum o doină-n maiestos amurg”. Toate aceste întruchipări ale văzduhului și pământului coexistă în memoria sa afectivă cu domnițele și voievozii „din legendă și cronici”, alcătuind „țara” lui de vis, întotdeauna protectoare. Printr-o severă transformare estetică, elementele ei generice devin entități și simboluri prin care se face, în fapt, simțită „nostalgia cântecului pur”, apt a strălumina o „poveste”. Poetul iese
MOLDOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
fi din nou, peste scurtă vreme, în Muntenia, pentru a primi de la Grigore I Ghica, în 1661, funcția de capuchehaie la Înalta Poartă. În anul 1664 Nicolae Milescu părăsea în grabă Stambulul, un oraș ce devenise primejdios pentru el, căci voievodul său fusese scos din scaun pentru simpatiile față de austrieci. Se va alătura, la Stettin, micii suite a pribeagului Gheorghe Ștefan, care pierduse și el tronul Moldovei și peregrina prin Apus în căutare de sprijin politic. În slujba fostului domn, M.
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
făcut câteva călătorii: întâi în 1666, la Stockholm, la regele Suediei, unde a rămas vreo câteva luni, și apoi, prin 1667, în Franța la regele Ludovic al XIV-lea. În amândouă capitalele a purtat, fără succes, mesajele de ajutor ale voievodului fugar. În ianuarie 1668 Gheorghe Ștefan murea și M. își aduce aminte de Moldova, unde domnea Iliaș Alexandru și unde o încercare neizbutită de a deveni domn îi provoacă, probabil, aventura („însemnarea la nas”) pe care Neculce o va pune
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
, (c.1545 - 1590), cărturar umanist, poet. Este fiul domnitorului Pătrașcu cel Bun și a împărtășit soarta multor fii de voievozi români, fiind ținut ostatic la Înalta Poartă, garanție a credinței față de turci a tatălui său. După moartea domnitorului, în 1557, P.C. este surghiunit în insula Rhodos, apoi trimis într-o temniță din Siria și prin alte locuri. Evadează spectaculos în
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
della Moldavia, regno confinante. È parte mischia di latino, parte italiano, parte greca e parte schiavona”), savurează împreună cu ei poezia lui Ronsard și face ca această atmosferă să rimeze perfect - în înțelesul ei occidental - cu acel poem scris cândva de voievod și tipărit, sub titlul Capitolo del Prencipe di Valacchia, de Stefano Guazzo în cartea sa Dialoghi piacevoli (Veneția, 1586). Dat jos din scaun, P.C. fuge în Ardeal, dar înșelat, jefuit, trădat, va nimeri într-o închisoare maramureșeană (Hust). Scapă și
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]