3,145 matches
-
altfel, la construcția fiecărei clădiri, fie că era de interes public sau de locuințe, la toate, materialul de construcție de bază erau piatra, cărămida crudă și lemnul. Acoperișul era predominat din șindrilă, mai târziu din țiglă și tablă care era vopsită de proprietari în culori diferite. În partea opusă, e o vale unde se distingeau ultimul grup de case ale membrilor comunității Steierdorf, loc numit Jumanca de unde drumul se despărțea în două. De acolo, drumul din dreapta ducea spre platoul Marila
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Erick Wagner am mers după coajă de pin mai groasă decât se găsea la pinii din grădina vilei Dora, rămasă în ruină după incendiul din toamna anului 1953. Din această coajă eu am cioplit corăbii și vapoare pe care le vopseam în culori de ulei industrial ca și piesele prelucrate din traforaj. La începutul acelui an am umplut o pagină din carnetul de note numai cu note de 3 și 4. Am ascuns bine carnetul, în coperta cărții de geografie, doar
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
arătau cum ni le propun siluetele de pe friza Parthenonului; marmura a păstrat chipuri de o nobilă simplitate, În vreme ce, În realitate, se pare că atenienele nu disprețuiau deloc, dimpotrivă, un gen de cochetărie mai puțin adecvată imaginii noastre despre gustul elin, vopsindu-și părul În galben și colorîndu-și obrajii În roșu. Însă n-are sens să neg ceea ce Îmi propune marea, În numele faptului că Afrodita n-a existat. În timpul lui Fidias, tipul artistic al zeiței Nemesis era Încă puțin fixat; o statuie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
toate acestea, pentru că nu erau călugări, nu se cădea ca toți să poarte aceeași îmbrăcăminte. Prin urmare, le spuse că ar fi bine, dar le și porunci ca doi dintre ei - arătându-i pe Pelerin și pe Arteaga - să-și vopsească hainele în negru, alți doi, Calixto și Cáceres, în maro deschis, iar Juanico, un tânăr francez, putea rămâne așa. 59. Pelerinul spuse că se vor supune. - Nu știu, adăugă el, la ce slujesc aceste cercetări. Zilele trecute un preot a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mie mi-a făcut greutăți. Am vrea să știm dacă au găsit la noi vreo erezie. - Nu, răspunse Figueroa, căci dacă ar găsi, v-ar arde. - Și pe dumneavoastră v-ar arde, spuse Pelerinul, dacă v-ar afla eretic. Își vopsiră veșmintele după cum li se poruncise. După vreo cincisprezece sau douăzeci de zile, Figueroa îi porunci Pelerinului să nu mai umble desculț, ci să poarte încălțări. El se supuse liniștit, așa cum făcea în toate lucrurile de acest fel care îi erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se aflau deja în oraș de câteva zile. Ea l-a întrebat cum îl cheamă și l-a condus la ei. Când li se poruncise la Alcalá să se îmbrace ca studenții, Pelerinul răspunse: „Când ne-ați poruncit să ne vopsim hainele, am făcut-o; dar acum, nu putem face ceea ce ne cereți pentru că nu avem cu ce să ne cumpărăm altele”. Atunci vicarul însuși le-a dat îmbrăcăminte, berete și toate cele necesare studenților. Plecaseră din Alcalá îmbrăcați astfel. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
produse artistice, ci doar, eventual, ca pe niște documente (nu documentare) și încă prefer cărțile care sunt, cred, mai puțin manipulatoare. Altfel, ce e realist, în accepțiunea pe care bănuiesc că ai dat-o cuvântului, în filmele lui Antonioni ? Iarba vopsită din Deșertul roșu ? Cam la fel mă gândesc și la teatru. Nu mă interesează teatrul angajat, care atacă probleme contemporane, nu mă interesează teatrul care-mi pune în față ”felii de viață” decât în măsura în care îmi mai spune ceva, în măsura în care reușește
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
gen mult mai rar, dar foarte necesar (filmul-anchetă), cum a fost Omul zilei, al lui Dan Pița. însă Magnatul (regia : “erban Marinescu, scenariul : Bogdan Ficeac) nu e Omul zilei ; e mai mult Omul, frate cu gardul, ca în Afară-i vopsit gardul : la prima vedere, ceva cu afaceri, intrigi, dezvăluiri, mașinațiuni politice și tot tacâmul ; la a doua, odată intrat în meniu, o poveste plicticoasă despre un patron de presă strâns cu ușa să cedeze, să facă jocul Filmul dă impresia
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Așa cum am spus de nenumărate ori că voi face, m-am întors la catedră și tocmai de aceea am tot dreptul de a critica ceea ce se întâmplă astăzi în educație. În fața omului de la catedră, nu poate fi credibil nici politrucul vopsit în sindicalist și nici cel al carui șezut nu mai suportă decât fotoliile călduțe ale unor sinecuri. Sunt omul de la catedră. E ceea ce nu am încetat vreodată să fiu indiferent de funcția pe care am ocupat-o efemer”. „Nu se
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
iar la culcare voi lua un luminal să nu am coșmaruri. Vă place cum lucește? mă întreabă mecanicul Valeriu, ieșit de sub niște conducte, cu o găleată cu vopsea galbenă într-o mînă și cu o pensulă în cealaltă. L-am vopsit vernil, apoi l-am dat cu lac, se mîndrește el arătînd spre tabloul de comandă. Lucește mai ceva ca la Cape Kennedy! Chemăm și Televiziunea, nu-i așa, dom' inginer? Să ne filmeze... Tu de unde-ai răsărit?! se miră maistrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dat cu lac, se mîndrește el arătînd spre tabloul de comandă. Lucește mai ceva ca la Cape Kennedy! Chemăm și Televiziunea, nu-i așa, dom' inginer? Să ne filmeze... Tu de unde-ai răsărit?! se miră maistrul. N-ai terminat de vopsit conductele de azot? Acuși, tov' maistru, acuși, că nu pornim azi. Valeriu vîntură furios pensula și găleata, băgîndu-se înapoi sub conducte, să-și termine munca. Mai durează pînă facem legăturile cu traseele centrale? mă întreabă Cornea. Zilele astea. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un surîs de primăvară și-și scutură părul scurt, buclat, cu mai bine de jumătate din fire albe, capul ei parcă ar fi coroana unui măr în floare. Știe că-i stă foarte bine așa, de-aceea nici nu-și vopsește părul. Ne privim și ne surîdem. Bună! Bună! Mai coboară două trepte, oprindu-se în fața mea: Am avut treabă pe-aici. Am încercat și ușa de la biroul tău, credeam că stai pe-acasă... Dimineața, cînd mă mai privești din autobuz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o dată. Da, așa mai merge! mă bucur eu. Te-ai schimbat, nu glumă! Într-adevăr, Lidia e de nerecunoscut. Are părul scurt, tăiat pînă deasupra umerilor, ondulat, pieptănat într-o parte, dîndu-i un aer tineresc, primăvăratec. Sprîncenele ei, subțiri, sînt vopsite în negru. Cea dreaptă este puțin curbată, în timp ce stînga, la mijloc, se arcuiește brusc în sus, spre locul gol din frunte, unde se separă buclele părului, sugerînd o cărare. Privirea, chiar și cînd ochii îi sînt liniștiți și fața relaxată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mers calm și o ținută dreaptă, cu capul lăsat pe spate, atît cît buclele părului ei castaniu să-i atingă gulerul pardesiului bej, dintr-o stofuliță fină, strîns de cordon pe talie; la gît poartă o eșarfă de mătase naturală, vopsită în cîteva nuanțe de verde crud, cumpărată de la Fondul plastic; pantofii, geanta și mănușile îi sînt maro amănunte care doar azi, pentru prima oară, mi-au atras atenția. Deschide din mers geanta, arătîndu-i-o portăriței; o închide la loc printr-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ea e. E Alicia. Simt că înțepenesc. — Mai întâi, nu găsim loc la Plaza! După care, tortul e un fiasco! Și știți ce am mai auzit? — Ce anume? spune Robyn cu glas temător. Că domnișoara mea de onoare s-a vopsit roșcată! Și o să facă notă discordantă cu celelalte! Toți sunt nesimțiți și egoiști... Ușa e dată în lături violent și Alicia iese nervoasă, iar tocurile ei cui răsună pe parchet asemenea unei rafale de mitralieră. În clipa în care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
întrebarea ta? Îmi zâmbește cu căldură. — Nu, zic iute, nu mai contează. — Nu, te rog. Întreabă-mă orice dorești. Toți ochii se fixează asupra mea. — Păi, spun, cu obrajii în flăcări. Tocmai voiam să vă întreb... aveți voie să vă vopsiți halatele altă culoare? OK, poate că până la urmă n-am să ajung doctoriță. Deși chiar nu știu ce-au găsit atâta de râs. Pun pariu că mulți dintre ei ar fi vrut în adâncul sufletului să afle răspunsul la întrebare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Vechiul tapet din hol a dispărut. Vechea mochetă a dispărut și ea. Totul a fost refăcut în culori deschise și proaspete, cu parchet nou de sisal și spoturi luminoase. Privirea îmi urcă șocată pe scări, unde un bărbat în salopetă vopsește balustradele; pe palier sunt încă doi, pe o scară, care fixează un candelabru. Peste tot, numai miros de vopsea și de nou. Și de bani cheltuiți. Ați aranjat toată casa, zic cu glas stins. Pentru nuntă! spune mami, radioasă. — Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu-mi place deloc cum arăți, spune mami. Cred că ești obosită după zbor. Hai să bem o cafea. Intrăm în bucătărie și simt că nu mai am aer. — Ați schimbat complet și bucătăria? — A, nu! spune mami amuzată. Am vopsit doar mobila. Arată bine, nu? Așa. Uite, ia un croissant. Sunt de la brutăria cea nouă. Îmi bagă în față un coș cu croissante, dar nu pot să mănânc nimic. Mi-e rău. Habar n-am avut că aici are loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tot pe umerii mei, și pare să nu aibă nici cea mai mică intenție de a și le retrage, așa că fac un pas brusc în spate, sub pretextul că îi arăt ceva în direcția casei, unde un bărbat în salopetă vopsește tocurile unei ferestre. — Ai văzut ce-au făcut ai mei aici? E incredibil. — Este. S-au ambalat tare de tot. Am auzit c-o să aveți și artificii. Cred că ești foarte încântată. — Adevărul e că abia aștept, zic automat. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Și cu asta, basta! „Jidanul” „Vălăretului” de la Bogdănița, fusese descris astfel: „Poartă un trenci sau un raglan lung pînă la genunchi, rufos și zdrențăros. Pe cap are o pălărie Înaltă. Pe față Își trage o mască cu coarne de drac, vopsită În negru, cu nas roșu ascuțit, cu mustăți mici, zburlite și Încîlcite. În mîini duce o cîrjă și un coș rotund În care are o cioară moartă și ouă clocite”. Neavând timp și răbdare pentru text Înlocuitor, Andrei a ras
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
15 Km de orașul Santo Domingo, undeva între Quito și coasta ecuadoriană. De ce? Locuitorii aparțin tribului Tsachilla, oameni roșii (Colorado) numiți astfel deoarece își bărbieresc capul pe părți, apoi adună părul rămas ca într-un fel de coif și îl vopsesc în roșu cu un fruct, achiote”. Aparent din întâmplare, Ingrid Cozma poposește la familia lui Alfonso Aguavil, șaman din tată n fiu, premisă necesară și suficientă pentru intrarea în spirala unei adevărate aventuri spirituale. După intrarea în cabinetul șamanului, suita
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
km de orașul Santo Domingo, între Quito și coasta ecuadoriană. De ce? Locuitorii din Chiguilpe aparțin tribului Tsachilla, oameni roșii (Colorado) numiți astfel deoarece își bărbieresc capul pe părți, apoi aduna părul rămas ca într-un fel de coif și îl vopsesc în roșu cu semințele unui fruct, achiote Din spusele lui Maximiliano, majoritatea triburilor care își păstrează tradițiile în viața de zi cu zi sunt războinice sau închise lumii vestice; tribul Tsachilla este una din puținele excepții. Ideea că voi petrece
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
prea bun nici la mașini. Acestea vin de pe planeta Cybertron, pot lua forma oricărui vehicul și se împart în două tabere : autoboții cei buni și decepticonii cei răi. Poți să-i deosebești unii de alții după faptul că autoboții sînt vopsiți în culori vii, iar decepticonii în culori sumbre, dar ce faci ca să-i deosebești pe autoboți între ei sau pe decepticoni între ei ? Cîtă vreme stau deghizați în mașini, mai sînt cum mai sînt ; de exemplu, Camaro-ul băiatului (în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
erau niște fâșii de material textil din haine și rochii vechi, uzate, și în gospodăriile țărănești se folosesc la țesut lăicere mai urâte, dar bune de pus pe jos, ca să nu se folosească lăicerele frumoase, țesute din fir de lână vopsită în culori diferite și cu modele. Cei mici așezați pe preș se jucau cu niște cuburi de lemn, aduse de frații mai mari iar surorile lor mai mari trebuia să le poarte de grijă, supraveghind în acelaș timp și cloștele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
locuit, care întreceau chiar cele mai optimiste vise ale mele... Ieșeam dintr-o casă igrasioasă - un adevărat mormânt - și intram într-o casă nouă, luminoasă, confortabilă, care, deși rău datoare, vorba sorei mele, acum era casa noastră. La interval scurt vopsesc de două ori toată partea lemnoasă și-mi instalez și mobilez casa cu ce aveam. Toți colegii și prietenii ne felicitau și ne fericeau pentru „casa noastră”. Eram fericiți într-o casă „rău datoare”, dar mai fericiți pot fi aceia
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]