4,110 matches
-
târziu. Băiatul se unduia pe muzică și, pentru că nu avea încă solduri, în adevăratul sens al cuvântului, blugii lăbărțați i-au indus Jinei un sentiment de teamă. Femeia l-a bătut cu mâna pe umăr și, pentru că era încă sub vraja muzicii, fiul ei i-a răspuns cu un zâmbet. După doisprezece ani, două state și o treime din viață petrecută pe apă, văzând părul puștiului și zâmbetul ăla, Jina tot s-a simțit udă fleașcă și cuprinsă de frig. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de câteva ori, luptându-se cu săbii de jucărie, din lemn, și țipând. Deși familia Killum dispăruse demult. Zach nu vorbea niciodată despre lucrurile pe care le auzise - nu pentru că i-ar fi fost jenă, ci pentru că voia să păstreze vraja acelor momente. Nu se întâmpla des ca un puști din Idaho să se afle în centrul unor întâmplări extraordinare. Zach i-a aruncat o privire soției, care stătea în paralel cu râul și ținea vâsla așa de strâns încât încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
captiv în lumea de cenușă, Suspină-n cripta-mi arsă și tresare, Când șoapte bat din ușă-n ușă, Purtând regrete de dorinți amare. Moare-n mine gândul fără de cuvinte, Și rugi și lacrimi plutind fără puteri, Și-o dulce vrajă prinsă-n jurăminte, În soarta ta să fiu și n-am fost nicăieri. Mai izvorăsc imagini de poveste, Ca vii culori ce ard prin asfințit, Nu știu de a fost ce astăzi nu mai este, Un vis al anilor ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vis al anilor ce s-a risipit. Avântul meu... Avântul meu s-a frânt de întuneric, Și n-am să mă mai pot uita prin vise, Când dincolo de gânduri bat puternic, Uitări în timp cu ușile închise, Fără vise-n vraja nopții m-am retras, Și în sinea mea ca într-o cetate, Tăcerea în mine si-a făcut popas, Și-mbracă ceasul de singurătate Iar inima nicicând n-o să tresară, Și nici privirea limpede de apă, Când visul pur pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Înainte plin de un lichid vîscos apăsător... A Început să sune telefonul, sfărîmÎnd iluzia că acea cameră lămîiatică era o insulă solitară; lumea de afară pătrundea printr-un orificiu negru. Nu mă mai simțeam În largul meu pentru că se risipise vraja. Mă treceau fiori reci și mă simțeam Încordat de parcă era Îndreptată spre mine țeava unei puști prin orificiul despre care vă vorbeam. Pentru că nici la al treilea apel nu dădea semne c-ar veni să răspundă, am Întrebat automat: — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dintre mine și fereastra lămîiatică. În cele din urmă, de la colțul clădirii 3, aproximativ treizeci și doi de pași... mi-am ridicat privirile... șirul de lumini - ochi de sticlă ce nu mai știau nici măcar să clipească - se succedau ca niște vrăji, invitînd parcă la o zi festivă ce avea să nu mai vină. Lumina palidă dreptunghiulară de la fereastră părea să se fi consolat de mult cu gîndul acesta... O rafală de vînt mi-a izbit obrazul ca o cîrpă udă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
adevăr interesantă, fața-i lumina spre inteligență, iar trupul, nedepășind granița tinereții, părea melancolia unei mari întrebări. Se făcuse târziu, invitații începuseră să plece. Nu peste mult se golise casa. Noi continuarăm să rămânem pe cele două fotolii, secționați de vraja altei lumi. Alături, numai doamna Carolina Pavel, pe scaunul capitonat de lângă noi, privindu-ne și ascultându-ne, cu mica ei ceașcă cu cafea în față, în timp ce domnul Pavel dormea, încă de la plecarea ultimilor musafiri, pe canapeaua din camera mea. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în cer, veghindu-ne pierzania. Ceasul acela aș fi vrut să țină cât o viață, dar ea se lăsă în voia sfârșitului, căci peste noi începu o adiere ca de pe alte tărâmuri, nebănuite lumi exotice cerându-și îndreptățirea. Amețit de vrăjile orei mă luminam trupului ei gol și nimic nu ne-ar fi putut clinti mântuirii acelui ceas. Târziu, nici unul din noi n-ar fi putut spune la ce oră, oricum înainte de miezul nopții, poarta se auzi scârțâind, apoi închizându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a simțit și el pentru că expresia i s-a schimbat, devenind deodată serioasă. Ne-am privit pentru o clipă ce a părut fără sfârșit, apoi prietena ciudată a lui Nell i-a înfipt o furcă în fund lui Aidan și vraja s-a spulberat. Până atunci, ieșisem de vreo șapte sau opt ori cu Aidan și nici măcar o dată nu încercase să mă încalece. La fiecare întâlnire avusesem parte doar de un sărut. Evoluase de la rapid și ferm la mai domol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
proprietarii clădirilor cărora le zdruncinau temeliile prin săpături. Kannazin-ii sunt convinși că bogățiile abandonate de prinții din vremurile vechi au fost vrăjite ca să nu mai fie găsite; de unde și recurgerea la serviciile unui magician care are sarcina de a dezlega vraja. Nu poți schimba două vorbe cu un kannaz fără ca el să nu se jure că a văzut deja într-o subterană munți de aur și de argint, de care nu s-a putut atinge pentru că nu știuse incantațiile potrivite sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de semeț, nu putea proceda la fel. Fără îndoială că ar fi dat uitării trecutul dacă am fi sosit doar noi trei. Dar, dacă ar fi primit-o sub acoperișul său pe rumiyya despre care toată lumea zicea că-i făcuse vrăji cumnatului său, ar fi însemnat să devină batjocura pribegilor din Granada, care sunt vreo șase mii numai la Fès și care îl cunosc cu toții și îi poartă respect. În afară de mine, care eram copleșit cu atenții și visam deja la dulciuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ziua când plecase Warda, iar întoarcerea concubinei nu schimbase nimic. Ochii aceia absenți, vocea nefirească, atracția spre țara rumilor, obsesiile care-l făceau să acționeze fără brumă de înțelepciune, toate lăsau să se creadă că Mohamed era sub efectul unei vrăji. Ea ținea să-l descătușeze, chiar de avea să-i ia la rând pe toți prezicătorii din Fès pentru a le cere ajutorul. ANUL PREZICĂTORILOR 901 de la hegira (21 septembrie 1495 8 septembrie 1496) Femeile cinstite din Fès, când sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o recunosc, neliniștitoare. Cea dintâi vizită pe care am făcut-o a fost la o ghicitoare pe nume Um-Bassar. Se spunea că sultanul din Fès îi cerea sfatul de fiecare dată când era lună nouă și că ea îi făcuse vrăji unui emir care o amenința, lăsându-l orb. În ciuda renumelui, locuia într-o casă la fel de modestă ca a noastră, situată în suk-ul negustorilor de parfumuri, în fundul unei înguste galerii cu arcade. Era de ajuns să dai la o parte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stea acolo deoarece îi dăduse un leac împotriva inflamației ochilor. Se gândi la Velunda. Cât timp trecuse de când o ținuse în brațe, sub aceeași pătură? Sau în iarbă, vara... Velunda - sora regelui batavilor, preoteasă și vrăjitoare - cunoștea toate tainele și vrăjile, știa să devină o prezență perceptibilă ca să-l urmeze oriunde s-ar fi dus. Valerius o văzu alături de el, ca în atâtea alte nopți, goală, cu părul lung unduindu-se la cea mai mică mișcare și privirea profundă care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
profundă care îi aprinea dorința. Îi mângâie cu mâini înfrigurate trupul, sânii, șoldurile, chipul, îmbrățișând-o delicat, vrând parcă să se agațe de ea sau să o împiedice să dispară. O fericire intensă puse stăpânire pe el, până când ea rupse vraja și plecă. Vizitele Velundei erau prea scurte pentru a-i alina dorința sau nostalgia. Valerius își înfundă fața în pătura ce păstra încă parfumul ei. Se trezi brusc și ascultă cu atenție. Auzi doar rumegatul vacilor în fundul grajdului și plânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o provocaseră și acum, când era treaz, vorbele acelea ce-i tulburau somnul de luni de zile. Acum nu trebuia să fie cuprins de neliniște. Trebuia să-și folosească toată știința, toată ființa ca să învingă moartea. Nu se pricepea la vrăji, nu era Velunda și nici Proculus, maestrul lui în arta medicinei și un mag deosebit de puternic. Își făcea treaba în liniște, ajutat de fată. Curăță rănile cu vin amestecat cu ulei - primul pentru prevenirea infectării, iar al doilea, pentru ca pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să treci apa. După ce vei trece apa, mă vei vedea. Vitellius se ridică și, cu pași nesiguri, vru să treacă pârâul, care dintr-odată deveni foarte lat. Încercă să facă un salt înapoi, însă malul păru să se îndepărteze. Ce vrajă îl obliga acum să meargă înainte, cu apa înghețată ajungându-i până la genunchi, spre celălalt mal, care se depărta tot mai mult? — Numai când vei reuși să treci apa vei ajunge la mine, repetă glasul. Era glasul stăpânei absolute a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai mult? — Numai când vei reuși să treci apa vei ajunge la mine, repetă glasul. Era glasul stăpânei absolute a destinului și a acelui loc sacru, unde creșteau frasini și stejari, locul unor zeități necunoscute și puternice, capabile de asemenea vrăji. Dacă Rhenus și Danubius erau fluvii cu o lățime neînchipuită, torentul acela era mult mai mare decât ele acum, când parcă se transformase într-o mare sau într-un ocean de netrecut. — Ia-mă de aici! strigă Vitellius. Îți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-și încordeze mușchii gâtului ca să reziste loviturilor de trident. Valerius rămase așezat pe iarbă. Lângă el, coiful strălucea în soare. — Nu reușesc, zise în șoaptă. — Ai să reușești, răspunse Proculus, așezându-se în fața lui. — Ar trebui să faci una din vrăjile tale, ca să-mi dai putere să continui. Cu un gest imperios, Proculus le ceru celor patru rețiari să se îndepărteze, apoi îl împunse pe Valerius cu degetul în piept. — Puterea ta e aici, înăuntru... Îi atinse fruntea. — ...și aici. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apoi, rapid, sări și-și încleștă degetele în jurul gâtului rețiarului. Skorpius se clătină. Flamma se năpusti asupra lui Valerius, care, cu o lovitură de picior, îl făcu să se rostogolească sub masă. — Proculus îți dă putere să învingi mereu, cu vrăjile lui, zise Skorpius cu glas răgușit, când Valerius îl eliberă din strânsoare. Imediat, pumnul lui Valerius îl făcu să se dea câțiva pași înapoi și să se lovească de Flamma, care se ridicase între timp. Unii gladiatori erau indignați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
totul, până și cum se produce ciri pitul păsărelelor și cum ies fluturii din crisalide și încep să umple pământul de veselie. Totul era frumos și magic, până când, deodată, în "fabrică" a apărut sora cea mare a Zânei, care era vrăji toare și era foarte rea, atât de rea încât a adus ploaia și furtuna cea puternică peste „fabrică” și peste munca Zânei. Acea furtună a fost atât de puternică, încât m-am trezit în lumea cea reală și am fugit
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
fost gata, am mers la portal, dar am realizat că nu am nicio modalitate de a ajunge înapoi acasă, ceea ce m-a întristat profund. Dar la un moment dat, Regina, văzându-mi tristețea, mi-a spus că poate face o vrajă cu care să mă pot întoarce acasă. După ce ne-am luat rămas bun, Regina m-a trimis în lumea mea, unde toamna era deja așternută și frunzele ruginii dansau grațios în căderea lor din copacii înalți. Așa am aflat cum
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
și carcasele goale de insecte și toate bucățile de resturi uscate adunate în copac. Cădeau ca o ploaie peste el pe când se cățăra de-a dreptul până în vârf. Când își făcu loc printre frunze - chiar în clipa în care reușise - vraja spiritelor, cea care îl dusese atât de departe și care îl făcuse să urce atât de sus, se desprinse ca o pală de vânt ce apare din senin, trecu prin copaci și se topi în neant ca o stafie. Pasagerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
toți șarlatanii, spuse doamna Jyotsna, toți escrocii care pozează în șofran, toți acei guru la fel de corupți ca politicienii... — O, murmurau ei plini de satisfacție, Baba al lor nu era așa. Era o sursă neîntreruptă de mirare. Ba chiar își aruncase vraja asupra animalelor sălbatice din piață. — Hmmm, pufni spionul, care era, dacă e să spunem adevărul, puțin neliniștit de această nouă întâmplare. Fără-ndoială că e doar o interacțiune om-maimuță extrem de bine dezvoltată, spuse el. — Interacțiune om-maimuță, zise domnișoara Jyotsna, extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în după-amiaza aceea, când urcară din nou, în copacul lui Sampath, unde se obișnuiseră să i se alăture pentru o mică siestă în jur de ora 3, se simțiră incapabile să atingă starea generală de stupoare care cuprindea ca o vrajă livada exact la momentul acela al zilei. Sampath se întinse amețit în patul lui de sfoară. Își ținea palmele în sus astfel ca umbra lor să se reflecte pe trunchiul iluminat din fața sa și-și privea degetele mișcându-se, compunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]