4,194 matches
-
frunză arămie sau pe o răsuflare de vânt cât de toamnă îmi este mie că rostirea mi-e fără cuvânt să-ți scriu pe o rază de lună când nopții îi alungă abisul și tu nu mai vii ca o zână doar coșmarul îmi bântuie visul să-ți scriu pe clipa ce bate cât ne-am irosit noi amândoi să le uit apoi pe toate nescrise ramână teancuri de foi poete mă risipesc în cercul care se strânge se tot strânge
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
milă spre domnița cea balaie: „Oh! ils sont bien sales, les pauvres gens!“. —Ce zice? ce-a spus?... șopteau oamenii întorcând nasurile unul spre altul. Strângându-se în blănile lucitoare, boierii trecură mai departe. Se opriră și priviră spre bordeie. Zâna cea balaie începu a râde: „Tiens! qu-est ce que c’est que ça?“ șopti ea cu glas dulce. Și privind cu ochii frumoși spre Avrămeanu, urmă tot franțuzește: — A! sunt locuinți!... Cât sunt de ciudate!... În adevăr, aici suntem departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
parale, și gata! Faliboga râdea, privind spre săniuța de scânduri nevopsite, care grăbea ca un pui după mândra sanie boierească. — Măi Niță, mai zise el. Tare ai mai rămas tu cu gura căscată... ca și ieri... Parc-ai văzut o zână din poveste... Pune-ți, măi Niță, căciula în cap... Zurgălăii cu dulce sunet se stânseră în depărtare; curtea și bordeiele rămaseră tăcute, mai triste parcă, în liniștea iernii. Vătaful porni la trebile lui, Niță se întoarse la vite cu Sărmanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a venit primăvara. Însă vei putea face altul iarna viitoare! Dar mai este multă vreme până atunci! am spus eu suspinând. Nu este adevărat! Timpul va trece foarte repede, dacă te vei bucura de frumusețea fiecărui anotimp! m-a asigurat Zâna. Bine, dacă așa spui tu, așa o să fac! După ce ne-am luat rămas bun, omul de zăpadă și Zâna-Primăvară s-au întors în cer, însă, înainte să plece, Zâna mi-a dăruit singurul ghiocel din coroana ei fermecată, ca amintire
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
dacă te vei bucura de frumusețea fiecărui anotimp! m-a asigurat Zâna. Bine, dacă așa spui tu, așa o să fac! După ce ne-am luat rămas bun, omul de zăpadă și Zâna-Primăvară s-au întors în cer, însă, înainte să plece, Zâna mi-a dăruit singurul ghiocel din coroana ei fermecată, ca amintire. Atunci am început să văd toate frumusețile acestui anotimp plin de iubire: iarba și floricelele care, cu greu, răsăreau din pământul înghețat, mugurașii, care se nășteau pe crengile goale
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
mi-a arătat totul, până și cum se produce ciri pitul păsărelelor și cum ies fluturii din crisalide și încep să umple pământul de veselie. Totul era frumos și magic, până când, deodată, în "fabrică" a apărut sora cea mare a Zânei, care era vrăji toare și era foarte rea, atât de rea încât a adus ploaia și furtuna cea puternică peste „fabrică” și peste munca Zânei. Acea furtună a fost atât de puternică, încât m-am trezit în lumea cea reală
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
Totul era frumos și magic, până când, deodată, în "fabrică" a apărut sora cea mare a Zânei, care era vrăji toare și era foarte rea, atât de rea încât a adus ploaia și furtuna cea puternică peste „fabrică” și peste munca Zânei. Acea furtună a fost atât de puternică, încât m-am trezit în lumea cea reală și am fugit către casă, pentru a mă adăposti de ploaie. După un timp, am observat că ploaia s-a oprit și că totul era
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
am observat că ploaia s-a oprit și că totul era exact ca înainte: calm, liniștit și frumos. Așa am aflat cum se produce basmul verii. Și, ca în orice basm, există un personaj negativ, aici fiind reprezentat de sora zânei, și un personaj bun, generos, drăguț, aici fiind reprezentat de Zâna-Vară. Deși răul pune câteodată bețe în roate binelui, tot binele învinge. Se zice că iarna este o gravură, primăvara o acuarelă, vara o pictură în ulei, iar toamna un
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
seara aia am simțit că aș putea deveni cât se poate de scârbos. În timp ce Selina traversa camera (în cea mai groasă cămașă de noapte a ei de data asta), am simțit impulsul unui eroic atac final asupra ei. Din fericire, zâna mea bună m-a îndemnat să consider ziua încheiată - să renunț onorabil, cât mai sunt încă în viață. Am avut o noapte agitată, zvârcolindu-mă pe pielea fierbinte și tare (mi se părea că cearșafurile mă leagă, mă înfășoară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
asemenea. Dar, în afară de istorie, literatură, filosofie, poezie și artă, nu mai era nimic! Am răsfoit copertele LP-urilor căutând muzică punk sau ceva de inimă albastră. Și, peste ce dau? Peste un teanc de peisaje daneze, stilizări de animale și zâne și o mulțime de vechituri metalice cu sprâncene de morsă și nări inteligent umflate. Doamne, dar ce fel de casă mai e și asta? Un timp am mai râmat și prin apartamentul de sus și am dat peste un album
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a lui treaptă,/ Toamna-și scutură veșmântul”; Plânge copacul de lângă fântână,/ Adâncul de ape se rupe și el...”; O, tu, toamnă, doamna mea,/ Spune-i vântului să stea,/ Oprește-i dezlănțuirea/ Și alungă-i rătăcirea!”. Este ca și când poeta, asemenea unei zâne cu bagheta sa fermecată, însuflețește tot ce atinge. Este acel ceva care mă îndreptățește să afirm că pastelul este cheia de boltă a liricii poetei. Vera Crăciun adulmecă, simte plurisenzorial și rezultatul acestor senzații se transpune în percepții și reprezentări
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
fel de întâmplări, fără nici o coerență a faptelor din ele, înveliș melodios doar de cuvinte susurate, menite să-l ducă ușor, ca într-o plutire, în somn. Am să-ți spun acum povestea despre Femeia de demult. — Dar nu era zână! Să nu fie zână! Știam că nu-i plac zânele. Mi-a spus odată că nu crede în ele, chiar dacă poveștile cu zâne sunt frumoase. Dar sunt povești care nu pot exista. Mult mai ușor îl adormeam născocind întâmplări cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nici o coerență a faptelor din ele, înveliș melodios doar de cuvinte susurate, menite să-l ducă ușor, ca într-o plutire, în somn. Am să-ți spun acum povestea despre Femeia de demult. — Dar nu era zână! Să nu fie zână! Știam că nu-i plac zânele. Mi-a spus odată că nu crede în ele, chiar dacă poveștile cu zâne sunt frumoase. Dar sunt povești care nu pot exista. Mult mai ușor îl adormeam născocind întâmplări cu persoane cunoscute de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înveliș melodios doar de cuvinte susurate, menite să-l ducă ușor, ca într-o plutire, în somn. Am să-ți spun acum povestea despre Femeia de demult. — Dar nu era zână! Să nu fie zână! Știam că nu-i plac zânele. Mi-a spus odată că nu crede în ele, chiar dacă poveștile cu zâne sunt frumoase. Dar sunt povești care nu pot exista. Mult mai ușor îl adormeam născocind întâmplări cu persoane cunoscute de el, cu animale de lângă el, cu florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o plutire, în somn. Am să-ți spun acum povestea despre Femeia de demult. — Dar nu era zână! Să nu fie zână! Știam că nu-i plac zânele. Mi-a spus odată că nu crede în ele, chiar dacă poveștile cu zâne sunt frumoase. Dar sunt povești care nu pot exista. Mult mai ușor îl adormeam născocind întâmplări cu persoane cunoscute de el, cu animale de lângă el, cu florile de pe balconul lor. Îi plăcea să se piardă dus de mine într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Râcâitul creionului pe scândură dădea niște gemete scrâșnite care, în imaginația noastră întristată, erau pe măsura necuprinsei depărtări în care aveau să se piardă nu peste mult timp acele nespus de frumoase fete. Erau anii când toate fetele erau mici zâne, fermecătoare și misterioase, cu atât mai frumoase și pline de gingășii cu cât știam că nu le voi mai vedea în curând. Mi-era greu să înțeleg ce înseamnă niciodată. Amăgirea lui niciodată o închideam și în zelul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru binele lui personal. PÎnă la urmă, toți preoții cu stofă de sfînt sînt trimiși În misiuni, doar-doar i-or mînca țînțarii sau peștii piranha. N-o mai fi chiar așa. — Binecuvîntată inocență mai ai, Daniel. Crezi pînă și În ZÎna Măseluță. Iar de nu, iacătă un exemplu: baliverna asta despre Miquel Moliner pe care ți-a debitat-o Nuria Monfort. Mi se pare mie că lihnita aia ți-a turnat mai multe gogoși decît L’Osservatore Romano. Acuma reiese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Ideea de a-l minți pe tata În mod sistematic Începea să mă apese, ceea ce i-am și comunicat lui Fermín de Îndată ce tata plecă să ducă un comision. — Daniel, relația patern-filială se Întemeiază pe mii de minciuni binevoitoare: Moș Crăciun, ZÎna Măseluță, capeți ceea ce meriți și așa mai departe. Asta e una dintre ele. Să nu te simți vinovat. CÎnd veni momentul, am mințit din nou și m-am Îndreptat spre domiciliul Nuriei Monfort, căreia Îi păstrasem atingerea și mirosul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Dar povești, zise-o fetiță, Codrul verde ți-a mai spus? - Da, mi-a spus prin poieniță După mure când m-am dus. - Cum de poți, bunică, spune, Să ne fii așa de bună? - Mi-a dat stea de-nțelepciune Zâna cea cu strai de lună. - Cum de faci tu treaba toată Așa bine și cu spor? - Mi-a dat apă fermecată Un pitic de vrăjitor. Craiul soare se întoarce După muntele cu creste, Din fuior de raze toarce Lin bunica
CASA CU POVEŞTI. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_722]
-
teama medievalului, îl reprezintă metamorfoza. Aceasta traduce riscul ce-l pândește pe om de a-și pierde, momentan sau definitiv, natura umană în schimbul naturii animalice, diabolice. De aceea lumea miraculosului este locuită deopotrivă de ființe umane și antropomorfe: uriași, pitici, zâne, oameni cu particularități fizice și diformități ce trimit la o urâțenie morală. De aici se ajunge la monștrii umani: oameni cu picioarele întoarse la spate, oameni fără cap, cu ochii pe umeri, etc. Urmează ființele jumătate om, jumătate animal, fermecătoare
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Așa-s copiii care nu ascultă ... Voi luați aminte, nu faceți ca el ! Tocmai de-aceea spunem noi povestea Să nu vă luați după un prichindel ! V-o spune și Collodi-autorul, Dar v-o repetă și prezentatorul ! Scena reprezintă camera Zânei: canapea, scaune, oglindă, fereastră. În scenă se află Zâna cu părul albăstrui, purtând o diademă pe cap și o baghetă în mână. Zâna bate de trei ori din palme. Apare un copil-șoim, fâlfâindu-și brațele. Are un cioc de pasăre
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
nu faceți ca el ! Tocmai de-aceea spunem noi povestea Să nu vă luați după un prichindel ! V-o spune și Collodi-autorul, Dar v-o repetă și prezentatorul ! Scena reprezintă camera Zânei: canapea, scaune, oglindă, fereastră. În scenă se află Zâna cu părul albăstrui, purtând o diademă pe cap și o baghetă în mână. Zâna bate de trei ori din palme. Apare un copil-șoim, fâlfâindu-și brațele. Are un cioc de pasăre de pradă. Șoimul rostește cu o plecăciune: Șoimul: Care
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
după un prichindel ! V-o spune și Collodi-autorul, Dar v-o repetă și prezentatorul ! Scena reprezintă camera Zânei: canapea, scaune, oglindă, fereastră. În scenă se află Zâna cu părul albăstrui, purtând o diademă pe cap și o baghetă în mână. Zâna bate de trei ori din palme. Apare un copil-șoim, fâlfâindu-și brațele. Are un cioc de pasăre de pradă. Șoimul rostește cu o plecăciune: Șoimul: Care-i porunca, Zână prea frumoasă ? Zâna: Vezi tu prichindelul de colo, aninat de creanga
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
albăstrui, purtând o diademă pe cap și o baghetă în mână. Zâna bate de trei ori din palme. Apare un copil-șoim, fâlfâindu-și brațele. Are un cioc de pasăre de pradă. Șoimul rostește cu o plecăciune: Șoimul: Care-i porunca, Zână prea frumoasă ? Zâna: Vezi tu prichindelul de colo, aninat de creanga Marelui stejar ? Șoimul: Îl văd. Zâna: Prea bine ! Atunci zboară repede într-acolo ! Rupe cu pliscul tău cel puternic nodul care-l ține atârnat în aer și așterne-l
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
diademă pe cap și o baghetă în mână. Zâna bate de trei ori din palme. Apare un copil-șoim, fâlfâindu-și brațele. Are un cioc de pasăre de pradă. Șoimul rostește cu o plecăciune: Șoimul: Care-i porunca, Zână prea frumoasă ? Zâna: Vezi tu prichindelul de colo, aninat de creanga Marelui stejar ? Șoimul: Îl văd. Zâna: Prea bine ! Atunci zboară repede într-acolo ! Rupe cu pliscul tău cel puternic nodul care-l ține atârnat în aer și așterne-l ușurel pe iarbă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]