5,438 matches
-
învățătura Domnului celor peste o sută de japonezi de pe această corabie în timpul călătoriei noastre. Solii sufereau cu toții de rău de mare. Nishi Kyūsuke și Matsuki Chūsaku n-au fost chiar atât de mult atinși, dar Tanaka Tarozaemon și samuraiul au zăcut ca niște morți câteva zile după ce au plecat din Tsukinoura ascultând doar scârțâitul trist al parâmelor și al catargelor. Nu știau unde se aflau acum și nici nu le păsa. Galionul se legăna neîncetat, scârțâitul searbăd și istovit al parâmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
niște statui întunecate. Prin ceață, răsună un șfichiuit de bici și se auzi un geamăt. Biciul plesni mai departe de câteva ori și când în cele din urmă ceața se mai risipi în bătaia vântului, omul care-și primise pedeapsa zăcea acum chircit pe punte ca o zdreanță. Toți se uitau, numai Velasco se repezi spre el, îl luă în brațe și îi șterse sângele cu propriile sale haine. Apoi, sprijinindu-i trupul, îl coborî în cală. Samuraiul simți o silă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
caute refugiu pe punte, dar fură numaidecât doborâți de șuvoiul de apă ce se năpustea în jos pe scări. După patru ore, corabia ieși în sfârșit din raza furtunii. Valurile erau agitate, dar nu mai treceau peste bord. Pe punte zăceau într-o vălmășeală de nedescurcat unelte marinărești zdrobite și rămășițele unui catarg doborât. Câțiva mateloți dispăruseră, iar în cală se scurgea de ici-colo câte un geamăt. Cabina cea mare nu mai putea fi folosită până când apa nu avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
inundată, apa se scursese imediat și cabina nu avusese chiar atât de mult de suferit. Slavă Domnului, scrisorile Stăpânului nu se udaseră. Samuraiul străbătu culoarul în care apa era încă până la glezne și coborî la etajul de dedesubt unde negustorii zăceau prăvăliți unii peste alții, de nu aveai loc să arunci un ac. Unii îl vedeau pe samurai, dar nu aveau puterea să se ridice și să-l salute cu o plecăciune. Unii dormeau buștean, alții se uitau pierduți într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și Puebla, și aici îi așteptau la intrarea în oraș doi călugări cu glugi pe cap și cu brațele încrucișate ca niște statui de bronz. Unul dintre soli avea piciorul rupt și abia putea sta călare, iar unul dintre însoțitori zăcea întins într-o căruță trasă de măgari. Pe drum, fuseseră atacați de indieni. De la fereastra mănăstirii unde ședeau se vedea oceanul zbuciumat arătându-și colții albi. Nu era același cu oceanul întins pe care-l traversaseră mai bine de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
perete se înfiripau două umbre, dar și eu, și Hasekura tăceam. Doar în încăperea din fund ardea o lumină. În fața ușii stăteau câțiva supuși împreună cu Nishi. Am pășit înăuntru. Pe un cearșaf plin de sânge se vedea trupul lui Tanaka zăcând cu capul într-o parte, iar la căpătâi stăteau rânduite cu grijă teaca și sabia scurtă pe care o folosise ca să-și ia viața. Cei doi supuși ai lui Tanaka stăteau lângă sfeșnic așezați cuviincios și se uitau la chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ishida care îl înștiință pe samurai că urma să vină poruncă de la Sfatul Bătrânilor, așa că trebuia să rămână pe loc și să aștepte. Toate poruncile de la castel nu veneau direct la ostași, ci erau transmise prin seniorii acestora. Unchiul, care zăcea bolnav încă de la sfârșitul toamnei, repeta ca de obicei că s-ar putea să fie vorba despre pământurile de la Kurokawa. Sau trimitea întruna supuși să întrebe dacă nu cumva Stăpânul voia să-i mulțumească samuraiului pentru strădaniile sale din timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se aflau copaci cu coroanele turtite. O briză ușoară le sufla În față și ierburile unduiau leneș În adierea vântului. Se uită la băiat și văzu că și acesta era Înspăimântat. La vreo treișcinci de metri, Între ierburi, marele leu zăcea lipit de pământ. Își ținea urechile ciulite, stătea nemișcat și numai coada lungă, terminată-ntrun smoc de păr negru, zvâcnea ușor În sus și-n jos. Se pusese la pândă de cum ajunsese la adăpost, dar rana din stomac Îi făcea greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gură. — Ei, na acum, zise el, Înroșindu-se și mai tare. — Domnul Robert Wilson, spuse ea. Frumosul domn Robert Wilson cu fața sa cea roșie. Apoi se așeză din nou lângă Macomber, privind pe malul celălalt al râului, unde leul zăcea cu greabănul jupuit, cu tendoanele mușchilor albi vizibile și cu burta umflată și tot mai albă, pe măsură ce negrii Îi jupuiau pielea. Într-un final, aduseră pielea umedă și grea, o făcură sul, se urcară cu ea În spate și mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu al doilea bivol, zise Wilson. Îi zic șoferului să tragă mașina la umbră. Unde mergeți? Îl Întrebă Margaret Macomber. — Să vedem ce-i cu bivolul, răspunse Wilson. — Vin și eu. Hai și tu. Porniră toți trei spre locul unde zăcea cu capul În iarbă al doilea bivol, imens și negru, cu coarne puternice desfăcute larg. — E un trofeu remarcabil, spuse Wilson. Deschiderea coarnelor e de aproape un metru. Macomber Îl privea Încântat. — Arată groaznic, spuse Margot. Nu vreți să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În bivol cu Mannlicher-ul de 6,5 când i se păruse că animalul e gata să-l străpungă cu coarnele pe Macomber, și așa Își nimerise bărbatul cu vreo două degete mai sus de baza craniului, În lateral. Francis Macomber zăcea acum cu fața-n jos, la mai puțin de doi pași de locul În care bivolul căzuse Într-o parte, și soția sa Îngenunche lângă el. Wilson era lângă ea. — Eu nu l-aș Întoarce dacă aș fi În locul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
patul ei, Întinsă pe spate, cu perna-ntre picioare - era mare, grasă, cinstită, curată, de treabă, foarte credincioasă și nu Încetase o clipă să se roage pentru soțul ei mort de douăzeci de ani. Singur În camera sa, matadorul bolnav zăcea În pat, cu fața-n jos, și-și ținea o batistă la gură. În sufrageria pustie, Enrique făcu ultimul nod la șervetul cu care prinsese al doilea cuțit de piciorul scaunului și ridică scaunul În aer. Îndreptă picioarele de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-l scot!“ Și Paco se prăbuși și mai mult peste scaun, ținând Încă șorțul În mâini, iar Enrique trăgea de scaun, În timp ce cuțitul se răsuci de două ori În el, În el, În Paco. Acum cuțitul fusese scos și el zăcea pe podea Într-o băltoacă fierbinte de sânge care se tot lățea. — Pune-ți șervetul peste rană și ține-l strâns. Eu mă duc după doctor. Trebuie să-ți oprești hemoragia. Ne-ar trebui o ventuză de cauciuc. Văzuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
e? — Sigur. Dar Îmi pare nespus de rău pentru miros, să știi. Cred că te supără. Termină! Te rog să termini! — Ia uite la ele, zise el. Dar ce le-o atrage, priveliștea sau mirosul? Patul de campanie pe care zăcea lungit bărbatul era așezat la umbra unei bonsai, și cum se uita peste marginea umbrei În lumina orbitoare a câmpiei, zări cele trei păsări mari, ghemuite obscen, În timp ce alte douăsprezece zburau În văzduh, aruncând În trecere umbre care lunecau rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
obicei nici nu le bagi În seamă. Nu mori dacă nu te dai tu bătut. Unde-ai mai citit asta? Doamne, ești așa de proastă. — Poate te gândești la altcineva. — Dumnezeule mare, zise el. Păi asta am făcut mereu. Apoi zăcu o vreme liniștit, privind la aerul care vibra de a căldură deasupra tufișurilor din câmpie. Câteva gazele se profilau micuțe și albe În lumina galbenă și departe de tot se zărea o turmă de zebre, contururi albe pe fondul verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o cărare, și acolo culegea el mure. Apoi casa arsese, și toate armele care stăteau pe rastelurile făcute din picioare de căpriooară de deasupra șemineului areseră și ele, și după aceea țevile cu plumbul din rezerve topit și paturile arse zăceau În mormanul de cenușă folosită la facerea leșiei pentru cazanele mari În care se fierbea săpunul, și-l Întrebai pe bunicul dacă poți să le iei tu ca să te joci cu ele, și el zicea că nu. Vezi tu, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În vitrina căreia atârnau carcasele aurii și roșcate, și cooperativa vopsită-n verde de unde-și cumpărau vinul - un vin bun și ieftin. În rest nu se vedeau decât zidurile tencuite și ferestrele vecinilor. Vecini care, În nopțile În care cineva zăcea beat În stradă, gemând și mormăind, pradă acelei ivresse franțuzești despre care propaganda Încerca să te convingă că nu există, deschideau ferestrele și Începeau să murmure: Unde-i sergentul? Când n-ai nevoie de el e mereu pe aici, javra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
răbdare până să-l vadă și i se părea că totul va fi bine când el va ajunge. Căruța s-a oprit sub ulmul mare și Liz a ieșit Împreună cu doamna Smith. Tuturor bărbaților le crescuseră bărbile, și În spatele căruței zăceau trei căprioare, cu picioarele subțiri atârnând În afară. Doamna Smith Îl sărută pe D.J. și el o Îmbrățișă. Jim spuse „Bună, Liz“ și Îi zâmbi larg. Liz nu știa ce-o să se-ntâmple când o să se-ntoarcă Jim, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trebuie să-i iei cu forța. Și ce zici de bătrâna aia, n-ai mai văzut așa ceva. I-am povestit tot unui doctor și mi-a zis că mint. Îi evacuam de pe chei, trebuia să evacuăm morții, și bătrâna asta zăcea pe un fel de targă. „Vreți să vă uitați puțin, domnule?“, mi-au zis. Așa că m-am dus să mă uit și exact atunci a murit, a Înțepenit deodată. I se-ntinseră picioarele și trupul Îi Înțepeni cu totul. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
indienii tăietori de lemne. Mai mulți câini se repeziră la ei. Indienii Îi goniră. La fereastra primei colibe de pe marginea drumului strălucea o lumină. O bătrână stătea-n ușă, ținând o lampă În mână. Înăuntru, pe o laviță de lemn, zăcea o indiancă tânără. Se chinuia să nască de două zile. O ajutaseră toate bătrânele din rezervație. Bărbații ieșiseră-n drum și fumau, ca să n-o mai audă văitându-se. Țipă exact când Nick și indienii intrară, urmându-i pe tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să nască de două zile. O ajutaseră toate bătrânele din rezervație. Bărbații ieșiseră-n drum și fumau, ca să n-o mai audă văitându-se. Țipă exact când Nick și indienii intrară, urmându-i pe tatăl lui și pe unchiul George. Zăcea pe patul de jos și pătura se rotunjea peste burta ei. Își ținea capul Întors Într-o parte. Pe patul de deasupra era bărbatul ei. Își tăiase rău piciorul cu un topor, cu trei zie În urmă. Trăgea dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să recunosc că a fost destul de calm. Dădu la o parte pătura de pe capul indianului. Când Își trase mâna Înapoi, era umedă. Se urcă pe marginea patului de jos, cu lampa-n mână, ca să vadă ce s-a Întâmplat. Indianul zăcea cu fața la perete. Își tăiase beregata dintr-o parte-n cealaltă. Sângele se strânsese Într-o băltoacă, acolo unde greutatea trupului său Îndoise scândurile patului. Capul i se odihnea pe brațul stâng. Briciul deschis căzuse pe pătură. — George, scoate-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui Nick. În timpul acesta, negrul, care se ținuse după el de când se ridicase de la foc, Își potrivi poziția și-l lovi la baza craniului. Bărbatul căzu cu fața Înainte și Bugs zvârli-n iarbă bâta mică, Învelită-n pânză. Omulețul zăcea cu fața-n iarbă. Negrul Îl ridică-n brațe, cu capul atârnându-i, și-l duse lângă foc. Ad arăta groaznic, cu ochii holbați. Bugs Îl lăsă jos cu blândețe. — Mi-aduci, te rog, niște apă din găleata aia, domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deja. Negrul zâmbi. — Da’ chiar dumneata l-ai lovit. — Eu știu cum să-l lovesc. N-o să-și mai amintească nimic. Tre’ să-l lovesc când Îl apucă nebunia, ca să-l potolesc. Nick Îl privea În continuare pe bărbatul care zăcea cu ochii Închiși lângă foc. N-aveți de ce să vă-ngrijorați, domnu’ Adams. L-am văzut așa de-o grămadă de ori. — Da’ de ce-a Înnebunit? — O, sunt atâtea la mijloc, Îi răspunse negrul, de lângă foc. Nu vreți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
c-a câștigat mulți bani. — Te cred. Da’ i-a cheltuit pe toți. Sau i s-au luat. Ea-i trimite bani. Ațâță focul. E o femeie tare de treabă. Parcă sunt gemeni. Negrul Îl privi pe bărbatul micuț, care zăcea respirând greu. Părul blond Îi căzuse pe frunte. Fața lui multilată avea un aer copilăros atunci când dormea. — Păi, de-acum l-aș putea trezi, domnu’ Adams. Dacă nu vă supărați, acum ar fi bine, cum să vă zic, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]