5,010 matches
-
să vină urgent un ajutor șef de post și a grăbit pasul cât a putut de repede. La câțiva pași de gard s-a oprit încremenit. Porțile erau lăsate ușor peste drum și între ele și mașină un om se zbătea în ghearele morții, strivit. Cu ultimele puteri, urla de durere. Viorel a parcurs și acei câțiva pași, încet și temător, privind fix la acel om chinuit, cu maxilarele strânse. L-a recunoscut. Într-o clipită a fost lângă el strigând
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > FĂRĂ CER Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1735 din 01 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Te-ai zbătut mereu să îți afli cerul și nu l-ai găsit încă niciodată. I-ai simțit în gând și-n suflet misterul, splendoarea-i toată. Fără firmament lumea ta-i pustie, n-ai niciun reper, nicio perspectivă. Nu poți să te-
FÃRÃ CER de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381846_a_383175]
-
rătăcit, mareea asta cerne iluzii ascunse în nisip tihnit, eu, smintit, mă scald cu tine în fiecare dimineață, am sentimentul că mai ești în astă tristă-mi viață, cai roșii aleargă pe cerul care arde în noapte, sânii tăi se zbat în frământările cuvintelor în șoapte, tu ești femeia mea iubită, indiferent de anotimpuri, ești armonia valsurilor vieneze peste timpuri, și pleci în valuri fără mine, năluca mea marină, eu, marele nebun, mai, cred c-o să mai vină... Mai bine părăsit
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
rătăcit,mareea asta cerne iluzii ascunse în nisip tihnit,eu, smintit, mă scald cu tine în fiecare dimineață,am sentimentul că mai ești în astă tristă-mi viață,cai roșii aleargă pe cerul care arde în noapte,sânii tăi se zbat în frământările cuvintelor în șoapte,tu ești femeia mea iubită, indiferent de anotimpuri,ești armonia valsurilor vieneze peste timpuri,și pleci în valuri fără mine, năluca mea marină,eu, marele nebun, mai, cred c-o să mai vină...Mai bine părăsit
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
Poezie > Afectiune > IN RITM..... Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului În ritm.... În ritm de furtună timpul merge grăbit, Doar pasul meu pierdut în loc s-a oprit. Cu gândul încleștat mă zbat în labirint, Încerc să-ți spun :Mi-e bine, dar singură mă mint . În ritm de viață visez o noapte ce-o ating, În dor nebun tresar, suspin ș-apoi mă sting, Imaginea ta săpată-n mine , ...o ating. Din
IN RITM..... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381925_a_383254]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > CA UN FLUTURE PE LAMPĂ Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Când și când tot simt așa, ca un fluture pe lampă ce se zbate ușurel, ca și cum parc-ar visa, ca și când l-ar întrista coloritul dintr-o stampa când el și-ar dori, cumva, să mai poată iar zbura. Stă cuminte papillonul zile întregi, chiar nemișcat, cănd deodată, mânios, iar își mai aduce aminte c-
CA UN FLUTURE PE LAMPĂ de DORA PASCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381934_a_383263]
-
Își fremătau coroanele într-un zâmbet înțelegător și exaltau fiecare susupin al îngemănărilor noastre . Dragostea este esența mișcării, îmi spuneai! Iar eu te îmbrățișam așa de suav. Iar tu îți însoțeai toate păcatele gândurilor în jurul trupului meu și așa te zbăteai să nu cazi pradă mirării până toată supunerea te- a învăluit într-un mister atât de incandescent încât frigea pământul sub noi de atâtea idei deslănțuite . Păcatul se lăsase ademenit de promisiunile unei chemări ancestrale și înverzit de frunzele sub
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
nevăzut ajutându-i pe cei ce nu își despart speranțele de dorință, păcatul de gând și întinderea mâinilor de la unul spre altul, să rămână cuprinși în forma incipientă a cunoașterii. Sărută-mi aripa de lângă mâna stângă, mi ai zis. Se zbate necontrolat derutându-mi mșcările firii și nu îi mai pot stăpâni apetitul de zbor înspre tine. Riști să nu mai poți zbura delicat, mi ai răspuns. În zona aceea este lăcașul de unde izvorăsc ideile amestecate cu păcate. Dacă vrei să
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
înece în frumețea amăgitoarei deșertăciuni. O altă clipă am încercat să o învăț să urce pe stâncă. Aceasta din urmă și cea mai importantă clipă, clipa desăvârșirii mele se împiedică prin colțuri de piatră ... Redefinire e numele clipei ce se zbate între stâncă și eternitate. Când își va găsi liniștea libertății o să-și cunoască chipul. CAPITOLUL II AȘTEPTĂRI Pentru Dariana totul începea toamna. S-a născut la începutul lui septembrie, în ziua a noua, în comuna Glimboca, o comună frumoasă din
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
mata din gură! Nu-l mai ațâța, nu te uiți la el cât îi de mare și mata, cât ești de mică? Dacă-ți dă una, popa-ți cântă! - Dă-te la o parte, dă-te! striga căpitanul și se zbătea din răsputeri să se elibereze de Sile care îl ținea strâns. Dar în momentul acela, Cățelușul și vreo doi câini alergară lătrând spre cei trei, lăsându-i pe ceilalți lângă zid, agitându-se. Dorina, văzând câinii furioși, alergând spre ei
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]
-
colaps, învățământul în criză, individualitatea României pe plan internațional, dispărută. Criza economică nu a făcut decât să agraveze relele care au precedat-o. Incompetenți, guvernanții nu au știut să atenueze șocul crizei ce ne-a lovit. Dacă România profundă se zbate în dificultăți și deznădejde, clasa politica prosperă. Case peste case (oameni politici cu patru, cinci, șase locuințe; te întrebi ce vor fi făcând în ele), vile în țară și străinătate, mașini de lux etc. s-au strâns în proprietatea clasei
DESPRE REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989, DESPRE REVOLUŢIONARI ŞI CLASA POLITICĂ DE ASTĂZI, ÎNTR-UN DIALOG CU DOMNUL ACADEMICIAN FLORIN CONSTANTINIU… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2 [Corola-blog/BlogPost/382078_a_383407]
-
îți porți pașii pe un drum ce duce spre cumplita suferință. Te văd cum stai alături de măslin și îl blestemi pentru că n-are roadă și mă-nspăimânt că-aș putea să devin un nou măslin ce sub blestem să cadă. Mă zbat să fiu tot timpul pregătit să-ntâmpin,Doamne,-oricând a ta venire cu trup curat,cu sufletul gătit în straie luminoase de iubire. Dar până-atunci mă întristez și plâng știind ce rost pe acest drum Te-aduce și parcă
RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380341_a_381670]
-
dragostea îți cânt? Ecou plutind în zare Pe aripi mari șoptind. Și mă mai vezi tu oare Pe drumuri rătăcind Și-n palida-nserare Lacrimi de dor strângând? Când raze-n geamuri bat Și înfloresc salcâmii, În mine lung se zbat Tristețile lumii. Când liniști curg din bolți Și stele-n cer se sting, Prin asprele singurătăți Auzi cum te chem și te plâng? Când frunza cântă-n ramuri, Pădurea-n deal visând, Mă vezi tu în amurguri Prin gânduri pribegind
MĂ MAI AUZI MĂ MAI VEZI? de NINA DRAGU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380382_a_381711]
-
se prăpădeau de râs. Natașa îl mângâia pe unchiul Gică pe spate, să-i treacă durerea, probabil. Bunica adormise de mult. Numai Kim nu avea somn. Stătea în brațele mele și se răsfăța privindu-i nedumerită pe cei care se zbăteau atata de răs și de voie bună. Referință Bibliografică: legile de la Igești 1 / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2135, Anul VI, 04 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
pot trăi ca și cum nu m-aș sufoca cu tâmpla lipită de fiecare năzuire peste care ți-ai întins firele nu ți-aș vedea absența din fiecare cuvânt nu ți-aș simți spinii frământarea de umbră și lumină în care te zbați să-ți construiești plecarea aștept să palești din fiecare detaliu ca să pot trăii ca și cum nu ai fi( fost) decât o elegie Referință Bibliografică: Atâta doar o elegie / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2257, Anul VII, 06 martie
ATÂTA DOAR O ELEGIE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380549_a_381878]
-
respiri și ți-am închis ușor ochii cu mâna, atunci te-ai ridicat puțin cu o ultimă forțare și ai scos un geamăt. Geamătul ăsta, tată, parcă purta în el cuvintele.... -Să nu mă uiți, tată! De atunci cuvintele se zbat în mintea mea în întrebari. -Cum să nu te uit, tată!? - Cum să te uit, tată!? Atât de puțin te-am cunoscut, atât de multe aș fi vrut să-ți spun și nu am făcut-o. Dacă aș fi avut
DACĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380552_a_381881]
-
de zâne pân' la grinde au fost cândva - în vremuri pline icoane și grădini de rai: eroi ai spadelor cu grai arhangheli - împărțeau lumine au fost cândva - în vremuri sfinte - dar cine-și mai aduce-aminte ? acum e crivăț și pustie zbătut neam în nemernicie au fost cândva - în vremuri pline - azi - dintre păsări - corbul vine și din moșia necuprinsă a mai rămas o vatră stinsă a fost cândva - cine s-o știe când bate vântul de robie... lungi șiruri - umbre fără
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
pe Pământ, /împovărat cu vise...”(întâlnirea sferelor fără de colțuri...) provocând, incitând atât poetul cât și starea cititorului care nu poate rămâne indiferent în fața unui tablou, - redat cu toate mijloacele stilistice, cu emoție tumultoasă și rafinament - , tablou în care viața se zbate, căutând înălțarea pe verticală, căutând salvarea în transcedent, în necunoscutul impalpabil. Lumina interioară a eului este dată de clipele de revelație, „migrând printre/Constelații”... de încrederea poetului în magia cuvântului - considerat un sol loial al întregului său zbucium existențial. Discursul
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
și inspirația unui scriitor. Marin Preda în Imposibila întoarcere Primejdia în care se află un bărbat care iubește total o femeie seamănă cu aceea a unui om care a atins un fir de înaltă tensiune și care dacă nu se zbate, dacă instinctul nu l-a ajutat să se smulgă în chiar clipa când a fost zgâlțâit, moare agățat acolo fără scăpare. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 1 (1980) Te desparți de mai multe ori până te
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
trist, Zăvor să pui pe suflet și ultimul sărut Îngroapă-l în cenușă, nu-ți sunt și nu exist! Îți plec din vis tiptil așa cum am venit, Miresme n-au să-ți lase nici macii stacojii, De fluturi se vor zbate în gândul ostenit Strivește-i sau alungă-i, eu nu voi reveni! De umbre fără vină vor adia din mine, Învăța să le-ngheți în iernile tăcerii! Ce sens ar mai avea să ațipească-n în tine? Crini de-amintiri
SUB ARC DE CLIPE MUTE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379405_a_380734]
-
Acasa > Versuri > Visare > SONET NOSTALGIC Autor: Elena Negulescu Publicat în: Ediția nr. 2173 din 12 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Suspinul ploii ce s-așterne lin, Nostalgic, în sonetul meu se zbate Legând în taină-a mea singurătate, De ceea ce a fost al meu destin. Supuse tristei toamne pe deplin, Sub arbori gri zac frunzele uscate, Pe sub rafala ploii înghețate Și sub răsuflul vântului meschin. Aleargă fără țel , în rătăcire, Frunzișul mort
SONET NOSTALGIC de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379459_a_380788]
-
din cer,stau pitite margarete, Fluturii mi le săruta,că-s gingașe și cochete Și iubirea lor o fură și-o ascund după un nor, Zboara-apoi în flori albastre,lăsând dor în urma lor. Iar izvorul plange-n cale Și se zbate peste pietre,iar în vale Se opreste-ntr-o bulboana,stă la sfat Cu trei brazi și se socoate imediat Ca să meargă în poiana, Unde sună clopoței și sunt bulgari de lumină. Brazii îi răspund șoptit și-l îndruma Să
VRAJA MUNTELUI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379452_a_380781]
-
încearcă să zboare din nou dar rana-i cumplit sângerează, iar țipătu-i e un ecou al Lunii, ce-n noapte-l veghează. E trist bietul condor că nu poate să zboare din nou spre înalt, pe piscul golaș el se zbate, strivindu-și aripa de negrul bazalt. Durerea-i inundă ființa, glasul îi piere încet, blestemându-și tăcut neputința, se-aruncă în gol...e perfect! Condorul cu aripa frântă, nu știe ...sau poate știa? că cine spre cer se avântă se
CONDORUL CU ARIPA FRÂNTĂ de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379487_a_380816]
-
Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În grabă, despletită, vine toamna Cu-alaiul ruginiu, înflăcărat, Privește-nspre păduri și înspre mine, Că sufletu-i pustiu, îndurerat. Azi asfințitul mă sfâșie-ntruna Ca o hienă nesătulă, rea; Se zbate-n mine-un dor flămând, isteric Și o povară mă apasă, grea. O, toamnă, mă subjugi cu-a ta aramă, Cu lacrimile sfintelor păduri, M-adăpostesc în ploaia aurie Și în izvorul munților tăi suri. Mă strângi în chinga ta
TOAMNĂ DESPLETITĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379543_a_380872]
-
Iarna, când îmi este dorTare-aș vrea ca să mai zbor.De bătaia inimii, bolnavă,... V. SONET NOSTALGIC, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 2173 din 12 decembrie 2016. Suspinul ploii ce s-așterne lin, Nostalgic, în sonetul meu se zbate Legând în taină-a mea singurătate, De ceea ce a fost al meu destin. Supuse tristei toamne pe deplin, Sub arbori gri zac frunzele uscate, Pe sub rafala ploii înghețate Și sub răsuflul vântului meschin. Aleargă fără țel , în rătăcire, Frunzișul mort
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]