3,039 matches
-
pictate la Neamț pe cele două șiruri de ocuite. Încă din 1968 și 1972, Dumitru Năstase, pornind de la urme ale unei picturi exterioare la biserica din Dobrovăț, considera că nu poate fi vorba decât de faptul că, mai înainte, fusese zugrăvită biserica de la Volovăț între anii 1500-1502. După cum o arată structura fațadelor bisericii din Volovăț, ele “au fost anume concepute pentru a fi în întregime acoperite cu pictură compozițională iconografică, ceea ce presupune preexistența a cel puțin unui ansamblu domnesc de pictură
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
spre voie. Prin ținuturi prin toate să văd a lui semne Mânăstiri și beserici ce-au fapt fără lene. Că numai prin sate și pre la orașe, Ce și prin munț și-n codrii lui Hristos sălașe Ce-au făcut zugrăvite de dau strălucoare, Să-i trăiască-n bun nume pomana supt soare. Marele cronicar Ion Neculce, însemna despre biserica de la Putna: “Și așe au fost făcut mânăstirea de frumoasă, tot cu aur poleită, zugrăvală, mai mult aur decât zugrăvală, și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și pre dinafară, ți acoperită cu plumbu.” Au fost și străini care menționau existența picturii exterioare. Solul rus, Frifon Korobeinicov, în 1593, considera că biserica domnească din Iași ”era mai măreață decât biserica lui Nicolae Gostunski [din Moscova] și este zugrăvită pe dinafară.” Solul polon Jerzy Krasinski nota și el, în 1696, că biserica Sfântul Nicolae este “foarte frumos zugrăvită atât pe dinafară cât și pe dinăuntru.” Paul de Alep, referindu-se la biserica din Vaslui, menționa că la intrarea în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Solul polon Jerzy Krasinski nota și el, în 1696, că biserica Sfântul Nicolae este “foarte frumos zugrăvită atât pe dinafară cât și pe dinăuntru.” Paul de Alep, referindu-se la biserica din Vaslui, menționa că la intrarea în biserică era zugrăvită o Judecată de Apoi “în aur și lapislazuli”. Mărturiile solilor sau călătorilor străini nu sunt argumente peremptorii pentru datarea picturii exterioare în timpul domniei lui Ștefan, ele fiind făcute după domnia lui Petru Rareș. Reluând cercetarea în legătură cu pictura exterioară a bisericii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
limba lor: „Ștefan, Ștefan voievod, Ștefan, Ștefan voievod a bătut pe turci, a bătut pe tătari, a bătut pe unguri, pe ruși și pe poloni”. La curtea domnului Țării Românești a văzut cum atârnă „pe peretele iatacului domnului, un chip zugrăvit pe lemn, după obiceiul vechi, arătându-l pe acest Ștefan, înalt la statură, șezând cu coroana regească pe cap... Din cauza nespusei lui vitejii îl socotesc sfânt”. Biserica Ortodoxă Română nu a făcut altceva decât să îl așeze pe domn acolo
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prin aceleași reprezentări, riturile funerare utilizând drumul, poteca, scările, arborele pentru a marca desprinderea de lume. Similitudinea se păstrează și la nivelul construcției poetice, atât în cântecele ritual ceremoniale, cât și în balade și descântece, apărând grupul de versuri ce zugrăvește atmosfera magică a incursiunii: „Pe roo, pe ceață,/ Cu ceața-n spinare,/ Cu roua-n picioare”. Cadrul instaurat de rouă dezvăluie noul statut, purificat, al protagonistului și reușita incursiunii sale, dat fiind că aceste picături de apă simbolizează binecuvântarea cerească
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o fiară, dar familiară totuși din basme: maternitatea îi conferă vulnerabilitate. Descendența din șarpele ce stă la baza creației face ca „Idolița” să aparțină paradigmei dragonului și prin aceasta se integrează faunei inițiatice. Haosul are numeroase întrupări zoomorfe, fiecare animal zugrăvind o mentalitate istorică și socială și în același timp fiind elementul hotărâtor al perechii totemice erou-vânat. „Legarea”, uciderea, alungarea, torturarea ființei emblemă, consumarea ei rituală și construirea universului cosmic din aceasta reprezintă gestul magic de neutralizare a forțelor malefice și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
slovă neagră,/ Ca să-i aduc/ Știucile/ Ca vacile,/ Morunii/ Ca biolii,/ Să-i aduc ca oile,/ Cu carnea nunta s-o nuntesc,/ Cu oase casa s-o zidesc,/ Cu coastele s-o-nlănțuiesc,/ Cu solzii s-o șindrilesc,/ Cu sânge s-o zugrăvesc”. În altă variantă este vorba despre un singur pește uriaș, adus de vidră de pe fundul apei; el e capabil să îndestuleze o nuntă și să formeze o casă cu căpriorii din oase. Același mit, al „creației prin uciderea unui Uriaș
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mura”; dincolo de conotația telurică, imaginea câștigă și o sugestie a vegetalului și a rodului. Cea de-a doua notă cromatică, mai puțin răspândită, exprimă statutul de neofit: „Numai Lina, fată dalbă” (Mada - Hunedoara), „Ea ședea și chindisea/ Cu mâini dalbe zugrăvea” (Porumbacude-Sus - Făgăraș). Așa cum s-a remarcat, epitetul „dalb”, atât de frecvent în colinde, se aplică și mortului (dalbul călător, dalbul de pribeag) și tărâmului de dincolo (lumea dalbă), albul reprezentând „atributul invizibilității și morții” folosit și în marcarea simbolică a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacrificat pentru nunta fetei, devenind o imagine in nuce a Cosmosului regenerat: „cu carnea de-a lui/ Nunta și-o nuntiră,/ Cu oasele lui/ Case-or mărtăciră/ Cu solzii de-ai lui/ Case-or șindriliră,/ Cu sângele lui/ Case-or zugrăviră” (Ciocănești - Ialomița). Agresiunile animalelor totemice au mai fost comparate cu ritualurile în cadrul cărora neofiții îmbrăcau pielea animală și atacau satele din jur, element al „consubstanțialității omului cu fiara”. Mai pregnant în ritualurile inițiatice pentru feciori, motivul metamorfozei pălește aici în fața
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cuplul se identifică cerbului cosmogonic: „- Lin, mai lin, cerbe tretin,/ Mai încet cu-alergătura/ C-ai să-mi tulburi cusătura”/ (...) Cerbule, cu carnea ta/ Mi-or ridica nuntiță;/ Cerbule cu oasele/ Mi-or dulgheri casele,/ Cerbule cu sângele/ Mi-or zugrăvi casele./ Cerbule cu pielea ta/ Mi-or înveli căsuța;/ Cerbule cu unghiile/ Mi-or face păhărele/ Și-or bea boierii cu ele” (OstrovTulcea). Esență a vitalității și forței, oasele și sângele protejează cuplul virtual prin magia unei „locuințe” constituite din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ștefan Celmare, considerat politruc atunci, însă mereu om de treabă, deferent și cu simțul umorului. Trucul neocomuniștilor actuali: interpretează dezuniversitarea mea de-atunci drept efectul unui conflict intercolegial, ca pentru a camufla presiunea Organelor Subventrale ale Partidului Hunic, foarte clar zugrăvită în opul scriitorilor Măgureanu și Pelin. Cine se învinge pre sine e mai tare decât o cetate", zice textul fondator al creștinismului. Mi-am reprimat ispita de a-i bate. Nu și pe aceea de a-i spune, de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
construcția ei au contribuit 12 țări. În dreapta, puțin mai departe de Sfântul Altar este o altă icoană, tot așa de mare doar puțin mai Îngustă. În această icoană se Înfățișează o mulțime cu făclii și obiecte de luptă și este zugrăvită pe chipul lor multă ură. Iar În fruntea și mijlocul lor este Iuda conducându-i. În fața lor, Mântuitorul blând Îi Întreabă pe cine caută. Iar pe peretele dinspre răsărit vezi o altă icoană tot așa mare și te Înspăimântă ce
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
situația politică din Franța și Italia, unde alegerile „dovediseră” că popoarele acestor țări aveau încredere în comuniști. Stalin rămânea singurul garant al unei păci trainice. Apărătorul sigur și consecvent al păcii in lume. Parcurgând câteva file, găsim un text care zugrăvește, de această dată, Raiul sovietic: măreția construcțiilor sovietice, efortul de a transforma natura prin construcția unor canale de irigații în zonele aride, păduri în deșert, hidrocentrale pe Volga. Oricât de ilare ar apărea aceste acțiuni sisifice, ele ilustrează câteva dintre
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
a dăruit zugravilor Nichita și Dobre două sate pe Drăslivița (Crăinicești și Leucușești), cărora li se arată hotarele. Acest uric este foarte important, deoarece în el erau menționate numele celor doi zugravi, care din porunca domnului Alexandru cel Bun au zugrăvit din nou biserica Sfânta Vineri (Paraschiva) din Roman. Documentul din 1415 (?) este valoros, pentru că atestă sate din zona Huși, chiar dacă nu și existența târgului la data respectivă: Crăinicești și Leucușești pe Drăslăvița, Fetoești, care nu mai există astăzi. Probabil, aceste
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
tânguirile pescărușilor... În această cameră și în această atmosferă a început să scrie aici în 1939 "Pentru cine bat clopotele". În peregrinările de sfârșit de săptămână cu soția prin Havana Veche, poposeam "obligatoriu" pe la "Ambos Mundos". Mă încântau zidurile bătrâne, zugrăvite în ton pastelat, holul răcoros, cu canapele confortabile de piele, barul vechi și sunetele pianului lui "Don Manuel". Devenisem "de-ai casei", pianistul știa deja ce ne place, barmanul asijderea și de pe perete Papa ne surâdea cu un zâmbet cald
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
starița precedentă, rudă cu Crețenii; de acolo, o demnitate în ținuta ei și maniere frumoase care fac un ciudat contrast cu ignoranța ei totală, în afară de cele bisericești. Când povestea era plină de haz și știa, cu câteva vorbe, să-ți zugrăvească pe cineva de-l vedeai cu ochii și nu-ți scăpa nici un [aspect] ridicol. Își menținea prestigiul în mănăstire cu multă autoritate, fără bunătate, nu permitea [nici] cea mai mică abatere rituală în slujbă și preotul care n-a încădelnițat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu au omorât pe nimeni, s-a dus și le-a chemat pe gaura podului, ele trăseseră scara în sus și nu mișcau, dar, auzind glasul maicei starițe, au răspuns. Ofițerul, furios, striga: „Acestea sunt urmările jurnalelor dvs. care ne zugrăvesc ca pe niște barbari“. A trimis soldatul după ele. „Maică, maică, nici scară nu i-a trebuit, a pus piciorul pe o ladă, s-a apucat cu mâinile de sus și a zburat în pod. Ele zbierau cât puteau când
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pentru a-și aplica programul feudal administrativ. Marghiloman mai pierduse din iluzii, cel puțin partizanii lui, ca Bărbulescu și alții, pretindeau că nu-i mai pot vedea. czernin Mama ne trimise și Cartea Roșie a lui Czernin, în care se zugrăvea caracterul lui violent până la extrem. Furia în contra regelui și a lui Ionel, exprimată în termeni așa de cruzi, arată îndestul că era convins de detronarea celui dintâi și, prin urmare, de dispariția celui de al doilea de pe scena politică. Nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Creangă mijloacele unui artist individual. „Poveștile și Amintirile” sunt ale unui artist, care a voit să fie țăran. Prin el ne vorbește un om al poporului, dar nu un exemplar impersonal și anonim. Mulțimea expresiilor tipice în scrisul lui Creangă zugrăvește o natură rustica și joviala, un stil abundent, folosind formele oralității. MOȘ ION ROATĂ ȘI UNIREA -dramatizare Prof. înv.peșc. Casapu Maria Școala Gimnazială Nr. 1 Cordun Povestitorul: Au chemat la sfat boierii, Pe țăranii mai fruntași Și-au văzut
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Niciun gând de recunoștință nu e pe măsura acestei vieți - prea scurtă din păcate - dăruite în întregime celor din jur - copiii, părinți, prieteni, colegi - până când o boală necruțătorae i-a curmat firul. Dacă am alege doar două cuvinte pentru a zugrăvi o viață de om, acesta nu pot fi altele decât omenie și vrednicie. O viață exemplară de dascăl, care a știut să împletească de fiecare dată cu măiestria și înțelepciunea istoriei din care nu învățăm totdeauna destul, cu bunătatea și
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
țărilor industrializate la sfârșitul secolului [trecut]. (Flynn 2000: 61) Acest capitol și ultimul au așezat corupția politică, privită mai ales microscopic prin intermediul studiilor de caz, într-o lume în schimbare a relațiilor internaționale și globalizării. Ca atare, a trebuit să zugrăvim cu o pensulă groasă, iar unele din detaliile conținute într-adevăr în aceste capitole se vor perima în scurt timp. În orice caz, ideea ilustrată de ambele este că trebuie să ne adresăm corupției politice în cadrul unei structuri de tensiuni
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
la maică-mea cineva și discuția, inevitabil, s-a dus spre carte și soarta ei postumă, destinul ei suprarealist, ăsta era cuvântul, în care personajele, ființele de hârtie prind viață și încearcă să se răfuiască cu idiotul care le-a zugrăvit neprincipial. Deja era după-masă, și de dimineață numai despre asta vorbeam, ca un maniac, și încercam să duc muncă de lămurire cu oamenii de pe stradă. Femeia și-a cerut scuze că de când e singură cam face greșeli gramaticale. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și cu resturi din garderoba cea sărăcăcioasă. [...] și am cunoscut, sau numai i-am Întrezărit, pe atâția și atâ ția ultimi oameni de treabă, toți anonimi, ai Bucureștilor de odinioară puși sub hramul Sfântului Mare Martir Dimitrie Izvorâtorul de Mir, zugrăvit În platoșă și cu sulița În mână pe „tombărăurile“ și cotiugele de gunoi, cu sacalele și stro pitorile primăriei trase de cai uriași de povară aduși din Pomerania, că rora vizitiii noștri le vorbeau Într-o nemțească de nuanță valahă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
șugați pe care Îi răscolea, cu mâna lui blagoslovită, sub patra fir, când Îngenuncheau Înaintea lui la aca tiste. Am intrat odată În odaia lui, goală, cu aer zăcut și Întunecoasă, și i-am văzut pe perete chipul aprig, haiducesc, zugrăvit de Sava Henția. În satul ăsta, atât de cuminte așezat pe culmi de dealuri, la poalele munților, deasupra apelor strânse Între cheile Doftanei, mă Întâmpina la tot pasul cea mai ispititoare dintre ispite și cel mai puțin vinovat dintre cele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]