24,000 matches
-
cerând desființarea susmenționatei deciziuni și aplicarea unei pedepse corespunzătoare din punct de vedere al exemplarității sale." După 4 amânări ale pronunțării unei noi sentințe (7, 14, 21 și 28 iunie 1951), la 2.07.1951 Curtea Supremă stabilește o nouă condamnare dublându-i pedeapsa la “10 ani detențiune simplă”, prin decizia nr. 1518/951 (Dosar nr. 1994/950), așa cum este menționată în fișa matricolă din penitenciar, sentința din 19 ianuarie 1949 (“5 ani detențiune simplă”), fiind anulată. În ceea ce privește decizia curții din
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
călătorea a fost aruncată în aer de o bombă care fusese plasată într-un șanț săpat pe marginea drumului. Când a trecut peste bombă, conducea cu aproximativ 160 km/h. Crima a fost pregătită de Salvatore Riina ca răzbunare pentru condamnarea de către Falcone a zeci de mafioți în Procesele Maxi. În operațiunile anti-mafia ce au urmat morților lui Falcone și Borsellino, Riina a fost arestat și acum execută o condamnare la închisoare pe viață pentru uciderea celor doi magistrați, precum și pentru
Giovanni Falcone () [Corola-website/Science/305766_a_307095]
-
h. Crima a fost pregătită de Salvatore Riina ca răzbunare pentru condamnarea de către Falcone a zeci de mafioți în Procesele Maxi. În operațiunile anti-mafia ce au urmat morților lui Falcone și Borsellino, Riina a fost arestat și acum execută o condamnare la închisoare pe viață pentru uciderea celor doi magistrați, precum și pentru alte crime. Alt mafiot condamnat pentru uciderea lui Falcone este Giovanni Brusca, un asociat de-al lui Riina care a recunoscut că a detonat explozibilii. Aeroportul Internațional Palermo este
Giovanni Falcone () [Corola-website/Science/305766_a_307095]
-
Iași, reciclat profesor de pedagogie la Institutul Politehnic. Pentru potolirea exceselor, se inițiează petiții semnate de profesori și artiști pentru eliberarea celor arestați, inițiativă pornită de la studenți. Aceste petiții au ca urmare o intensificare a acțiunilor represive și apar noi condamnări și exmatriculări. Acțiunile represive nu s-au limitat doar la studenți și nu au constat doar în condamnări și exmatriculări. Este de amintit cazul lui Nicolae Labiș, care deși se retrăsese de la facultate, a participat la diferite întâlniri ale studenților
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
artiști pentru eliberarea celor arestați, inițiativă pornită de la studenți. Aceste petiții au ca urmare o intensificare a acțiunilor represive și apar noi condamnări și exmatriculări. Acțiunile represive nu s-au limitat doar la studenți și nu au constat doar în condamnări și exmatriculări. Este de amintit cazul lui Nicolae Labiș, care deși se retrăsese de la facultate, a participat la diferite întâlniri ale studenților de la Facultatea de Filologie. Există mărturii conform cărora moartea sa într-un accident de tramvai în decembrie 1956
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
argumentat ca motive adevărate ale arestării sale faptul că a fost implicat în demonstrația studenților din ziua Crăciunului din 1968, fiind în legătură cu Ana Șincai, cea care a condus această demonstrație. A fost eliberat din închisoare după trei luni, fără nici o condamnare din lipsă de probe. Cu ajutorul unor prieteni, s-a angajat corector la revista "Viața Românească" unde a lucrat până în anul 1973, când i s-a permis să se angajeze în specialitatea sa la un atelier de proiectare din cadrul IPROMIN, principalul
Gelu Voican Voiculescu () [Corola-website/Science/306327_a_307656]
-
l-au impus în cadrul opiniei publice ca o personalitate incisivă și dinamică. Printre măsurile luate în acea perioadă se numără declanșarea unei anchete fiscale de amploare cu privire la transferurile unor fotbaliști la cluburi din strainătate, anchete care au stat la baza condamnării definitive la închisoare cu executare a unor oameni din fotbal, sau instituirea unui sechestru asigurator pe averea lui George Becali, ca urmare a refuzului acestuia de a plăti datoriile istorice ale clubului de fotbal Steaua București, acțiune care a fost
Sebastian Bodu () [Corola-website/Science/305800_a_307129]
-
și Senatului, în ședință comună, pe baza votului a două treimi din numărul parlamentarilor. Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din momentul punerii sub acuzare, Președintele este suspendat de drept; în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare, el este demis. În iunie 2010, președintele României, Traian Băsescu, avea 120 de consilieri. 90 dintre ei erau consilieri cu diferite gradații și trepte de încadrare, adică slujbași de rang superior, iar 20 aveau rang. 10 dintre cei din urmă
Președintele României () [Corola-website/Science/305828_a_307157]
-
de Cluj-Gherla. Învinuit de instigare publică, Ioan Cherteș, arestat la 15 august 1956 și anchetat cu duritate la Securitatea din Cluj, a fost condamnat de Tribunalul Militar din aceeași localitate prin sentința nr. 1202/1957 la 10 ani temniță. După condamnare a fost purtat prin cele mai grele închisori și prin lagărele de muncă forțată. Astfel a fost la penitenciarul din Gherla, 3 ani, apoi în Bărăgan și Deltă: la "Stoienești", "Salcia", "Grind-Periprava," din nou adus la "Gherla", apoi la "Luciu-Giurgeni
Ioan Cherteș () [Corola-website/Science/305257_a_306586]
-
la moarte și executați. Alte figuri marcante, cum ar fi Vasile Ganea, Mihai Jardan, Simion Alexa, Gheorghe Buruiana și Grigore Iovu stau fiecare în temnițele sovietice câte un sfert de secol. În luna ianuarie a anului 1951 au loc alte condamnări, dar de data aceasta ale familiilor conducătorilor Armatei Negre. Primesc pedepse la fel de grele, fiind închise în lagărele de muncă nevestele, părinții și frații lor. În februarie 1951 are loc un ultim proces, aproape două duzini de simpatizanți fiind și ei
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
represaliile violente la arestările și detențiile provocate de colaborarea unora dintre evrei cu britanicii, și a impus linia „reținerii”. Execuția de membri ai Irgunului de către britanici a fost privită de Beghin cu gravitate. În iulie 1947 după citirea sentinței de condamnare la moarte a trei luptători din Etzel, organizația a răpit doi sergenți britanici (care era de fapt informatori ai Haganei) și a anunțat ca aceștia vor fi spânzurați, dacă britanicii îi vor spânzurați pe cei trei membri capturați. La 31
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
a luat parte activă la deliberări. Anunțul morții lui Toma, care se aflase și el pe drum către Conciliu, îl determină pe Albert să declare că „"Lumina Bisericii s-a stins"”. În 1277, când episcopul Etienne Tempier al Parisului anunța condamnarea tezelor tomiste pe motivul că ar fi prea favorabile filosofilor necredincioși, Albert cel Mare se duce din nou pentru a lua apărarea discipolului său. Curând după anul 1278 cade bolnav, suferind o amnezie aproape completă. A fost beatificat la 1622
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
fost Patriarhul Constantinopolului, funcție recunoscută a doua ca importanță, după papalitate; afirma că Isus Christos avea două naturi - una divină și una umană, iar Fecioara Maria nu era "Născătoare de Dumnezeu" (gr. Theotokos), ci mama lui Isus Omul. Cu ocazie condamnării acestei erezii Papa a scris patru scrisori, toate datate pe 15 Martie, 431, împreună cu alte scrisori trimise Episcopilor din Africa. Cele din Iliria, Salonic (Thessaloniki), Narbonne s-au păstrat sub forma traducerilor în limba greacă, forma originală din latină pierzându
Papa Celestin I () [Corola-website/Science/305401_a_306730]
-
cel Mare, a fost ales Papă al Romei pe 17 Noiembrie și consacrat în data de 19 noiembrie 461. Ca arhidiacon, în timpul pontificatului lui Leon I, a luptat puternic pentru dreptul de supremație a Episcopului Romei și s-a opus condamnării Patriarhului Constantinopolului, Flavian, de către al doilea Conciliu Ecumenic de la Efes din 449 convocat pentru a soluționa problema ereziei lui Eutichie. Conform unei scrisori a împărătesei Pulcheria, găsită printre scrisorile papei Leon I, arhidiaconul Ilarie își cerea scuze că nu i-
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
erezii ale lui Origine, decretul a fost trimis apoi de patriarhii răsăriteni, pentru a fi semnat de Papa Vigiliu. În direcția gândurilor lui Iustinian împotriva lui Origene, Theodore Askidas, Bepiscop de Cezarea în Cappadocia, și-a îndreptat atenția asupra faptului condamnării deferitor reprezentanți a Scolii din Antiohia care a învins Nestorianismul, lucru ce ar fi făcut unirea monofizismului mult mai ușor. Împăratul, aflat sub presiunea de a forța victoria monofiziților, a fost de acord cu această propunere și în 543 sau
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
mult mai ușor. Împăratul, aflat sub presiunea de a forța victoria monofiziților, a fost de acord cu această propunere și în 543 sau 544 a emis un nou edict care condamna "Cele Trei Capitole". Patriarhii și episcopii răsăriteni au semnat condamnarea "Cele Trei Capitole". În Vestul Europei, procedura a fost considerată nejustificată și periculoasă, pentru că ea putea să detracte importanța Conciliului de la Calcedon. Papa Vigiliu a refuzat să recunoască edictul imperial și a fost chemat la Constantinopol de Iustinian, ca să soluționeze
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
la Constantinopol aproape de sfârșitul anului 546 sau în ianuarie 547. Vigiliu a cătat să-l convingă pe împărat să trimită ajutor locuitorilor Romei și Italiei, care erau presați de constrânți de goți. Interesul major a lui Iustinian era însă asupra condamnării "Cele Trei Capitole" și a avut mult de suferit, fiindcă Vigiliu nu era gata să facă concesii în acest punct de vedere. În final, Papa a recunoscut printr-o scrisoare pe 8 decembrie 553 trimisă patriarhului Eutychius, deciziile celui de-
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
Pelagius, condamnată în 416 la Conciliile din Milevi și Cartagina, la inițiativa Sfântului Augustin și cu aprobarea Papei Inocențiu I. Printre Scrisorile Papei Inocențiu I, este una adresată către Sf. Ieronim și Ioan, Episcop al Ierusalimului, care are ca subiect condamnarea acțiunilor ereziei numite Pelagianism în Betleem. A murit la Roma în 417, la 28 iulie, după cum relatează Liber Pontificalis, și a fost înmormântat în Cimitirul Ponțian, de pe calea Portului. Câteva secole a fost comemorat pe data de 28 iulie, acum
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
cel de la Constantinopol din 680), când fostul papă Honoriu I a primit anatema bisericii pentru vederile sale "simpatizante cu eretici" în cadrul disputelor legate de monoteletism. Leon era clar în favoarea acestei măsuri, chiar a încercat să creeze un fundament științific pentru condamnarea lui Honoriu prin diverse scrieri. Pentru el, Honoriu era cineva care "profana proditione immaculatem fidem subvertere conatus est" ("...încerca să distrugă credința pură printr-o trădare ordinară"). Din punctul de vedere al infailibilității papale, cuvintele lui au dus de asemenea
Papa Leon al II-lea () [Corola-website/Science/305411_a_306740]
-
al papei era umbrit de decizia patriahului Constantinopolului din 588 de a-și acorda titlul de "patriarh ecumenic", care contravinea ideii de supremație papală. Pontificatul Papei Pelagius a însemnat și finalul schismei interne a Bisericii Apusene din Italia, apărută din cauza condamnării de către Papa Vigiliu a "Celor Trei Capitole", care exprimau punctul de vedere ortodox al teologiei creștine în contrast cu tezele ereziei monofizite. De asemenea , Papa Pelagius a promovat celibația în rândul clerului, dar regulile sale erau mult prea stricte și succesorul său
Papa Pelagius al II-lea () [Corola-website/Science/305408_a_306737]
-
Utrecht pe englezul Sf. Willibrord, trimițându-l să predice în Frizia. În jurul anului 693 a intrat în conflict cu împăratul Bizanțului Iustinian al II-lea, căci a refuzat să semneze actele Conciliului „Quinisext”. Din chestiunile de conflict au făcut parte condamnarea lui Honoriu I, ca și mult discutata egalitate protocolară a Patriarhului de la Constantinopol cu Papa de la Roma, precum și interzicerea de a se ține post în zilele de sâmbătă și înfățișarea lui Iisus ca Agnus Dei. Efortul împăratului Iustinian al II
Papa Sergiu I () [Corola-website/Science/305412_a_306741]
-
cu încălcarea Drepturilor Omului. Banii obținuți din despăgubire urmau să fie utilizați în folosul partidului. În 2010, Tribunalul București i-a acordat de euro despăgubiri, dar Curtea de Apel a anulat decizia de despăgubire financiară, deși a menținut constatarea că condamnarea din 1948 a fost făcută pe motive politice. S-a internat în spitalul Fundeni din București în septembrie 2011 pentru tulburări de ritm cardiac; starea lui a fost inițial stabilizată, dar pe parcursul primelor zile din octombrie ea s-a înrăutățit
Ion Diaconescu () [Corola-website/Science/305459_a_306788]
-
veți întâlni cu un Claudiu Iordache răstignit de tâlharii cocoțați pe cruce, doar pentru a ne scuipa de sus și a ne înjura cu cuvinte biblice. Claudiu Iordache este un pelerin al pustiului românesc, este cel care a dat sentința condamnării noastre. Unde să facem recurs?" 11. Igor Butnaru: (Cronică publicată în "România Liberă", 17 decembrie 1994): "La 16 decembrie, după amiaza, acum exact cinci ani, la Timișoara s-a născut speranța românilor în adevăr și libertate. Anume această zi și
Claudiu Iordache () [Corola-website/Science/305470_a_306799]
-
împotriva orânduirii socialiste care necesită o pedeapsă pe măsură. Începe astfel prigoana sistematică împotriva homosexualilor, cu precădere în rândul elitelor, deoarece sistemul comunist considera că nu pot exista homosexuali în rândul clasei muncitorești: razii, delațiuni sistematice, dosare speciale, arestări și condamnări între unu și cinci ani de zile. Această atmosferă de teroare a făcut ca personalitățile intelectuale homosexuale din România să constituie o minoritate aproape invizibilă, aflată sub continua amenințare a sistemului comunist. După 1989-1990, Articolul 200 a rămas în vigoare
Drepturi LGBT în România () [Corola-website/Science/303420_a_304749]
-
al guvernării autocrate. În timpul domniei lui Alexandru al III-lea, poliția politică rusă, Ohrana, s-a dovedit foarte eficientă în înăbușirea în întreaga țară atât a mișcărilor revoluționare, cât și a celor proto-democratice. Ohranka a răvășit întreaga intelectualitate rusă prin condamnări la închisoare sau exiluri interne sau externe. Au fost luate măsuri legislative împotriva "nerușilor" și a credincioșilor altor culte decât ortodoxia rusă. Evreii ruși au avut de suferit în mod special. Intelectualii, nerușii și evreii au emigrat în numerose cazuri
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]