25,627 matches
-
în război." Bonfinus cronicarul regelui Matei Corvinul * "...Toți supușii sunt oameni de fapte , nu de stat pe saltea, ci pe câmpul de bătălie; și, după cum mi-au spus mulți oameni demni și comercianți care vin de la Stambul, turcii au mare frică de acest Domn." Matteo Muriano medic italian * "Ștefan i-a supus cu totul stăpânirii lui, făcându-i plecați și ascultători prin asprimea și dreptatea sa, neîngăduind ca vreo fărădelege să rămână nepedepsită." Jan Dlugosz, Cronica Polonorum * "De la 1465-1484 timp de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
religioase. Exprimându-se cu un remarcabil laconism, în cuvinte simple și puține, pedagogia paternă a atins, în acea seară, într-un moment de inspirație, punctul ei cel mai înalt. O lecție pe care n-am uitat-o niciodată*. * Adorm cu frica în sân: cel așteptat de mine cu înfrigurare, cu înfricoșare, mai întâi întreaga după-amiază, apoi întreaga seară, nu s-a întors acasă nici până la ora aceea târzie. Știu, din experiență, ce mă așteaptă. Adorm totuși și, după un timp nedefinit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai degrabă dintr-un fel de inconștiență decât din cine știe ce curaj; și, mai probabil, pentru că spaimele obștești găseau locul ocupat de puzderia unor spaime mărunte și personale, care mă invadau în permanență și care mă acaparau în întregime; mi-era frică să mă dau pe gheață în prezența altora, de fapt de prezența altora mai ales, de simplul contact cu o persoană necunoscută, adultă sau nevârstnică, mi-era frică de compresele de muștar, de întuneric, de întârzierile sau somnul părinților etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mă invadau în permanență și care mă acaparau în întregime; mi-era frică să mă dau pe gheață în prezența altora, de fapt de prezența altora mai ales, de simplul contact cu o persoană necunoscută, adultă sau nevârstnică, mi-era frică de compresele de muștar, de întuneric, de întârzierile sau somnul părinților etc., într-un cuvânt, de prea multe lucruri ca să mai am când să mă mai tem și de Stalin!** Există o limită nu numai pentru forța, ci și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
i-a cerut voie mamei să doarmă la noi în bucătărie, pe jos. A doua zi dimineață a plecat. Trezindu-se într-o noapte, mama a constatat că ușa de la bucătărie e încuiată pe dinăuntru. Se încuia pentru că îi era frică, i-a explicat ea mamei a doua zi. Nu era deloc logic. Bucătăria avea o singură fereastră, care dădea în balconul lung, de zeci de metri, avându-și aici unul din capete. Eventualul hoț numai pe acea fereastră ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
jos, porțiunea de drum de vreo zece minute până acasă. Ajungem cu bine în livada cu nuci, „parcul” cartierului, de unde mai e puțin de mers și în care pe atunci se mai aflau câteva bănci când... epuizat de emoții, de frica permanentă că Doina o să leșine dintr-o clipă în alta, leșin eu! Sau aproape: mi se întunecă vederea, simt că mă lasă picioarele. Ne așezăm pe o bancă, așteptăm să-mi treacă. Îmi trece. Ne ridicăm și ne continuăm drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
refugiu; deși ne adunasem cu toții în aceeași cameră, aceasta părea, în acele clipe, mai goală, mobila puțină părea să se fi ghemuit ea însăși, de spaimă; pe mine și pe Jeni furtuna de afară ne impresiona doar; constituia un eveniment; frica exagerată a lui tanti ne mira și, probabil, în taină, ne și amuza un pic; se acoperise cu o pătură, țipa de câte ori tuna, de parcă tuna numai pentru ea; sperietura de femeie încă tânără și frumoasă? Tunetul viril constituind în subconștientul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am auzit, m-am sculat din pat, mi-am pus o haină pe mine și am coborât, hotărât să-l aduc, fie ce-o fi, în casă. Nu l-am putut găsi însă nicicum, se pitise undeva, i se făcuse frică de mine, tocmai de mine!... nu știu... A doua zi, în zilele următoare nu s-a mai auzit... S-o fi îndurat cineva de el, în cele din urmă... O fi pățit cine știe ce... Nici nu vreau să mă gândesc, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Marie” (soția lui Cleopa), Ioana, Suzana și altele, din ceata „femeilor care veniseră cu El din Galileea”, și tot lor, sau unora din ele, li s-a arătat, mai întâi, înviatul Iisus: „Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie au alergat să vestească ucenicilor Lui. Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și I s-au închinat (Matei, 28, 8-9
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Poate, dar peste realitate se suprapune aici proiecția unei subiectivități. Glasul călăilor poate suna chiar astfel (din cinism), dar poate că nu e vorba decât de o halucinație auditivă a condamnaților la moarte, de prelucrarea inflexiunilor printr-un filtru al fricii. Cum se explică această alterare a vocilor? Revelația morții iminente, a vidului insuportabil pe care certitudinea ei o creează, îi transformă pe călăi în oamenii cei mai apropiați, singurii care îi mai pot ajuta pe proscriși în fața acelei amenințări, teribile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe Domnul Iisus și Golgota. Apoi cântam cu toții. Era frumos și plăcut. Și Dumnezeu parcă le sporea pe toate. Tata, fiind bun gospodar, ne învață de toate. Iarnă și vară. În zile de sărbătoare, după-amiaza tata citea Biblia. Era cu frica de Dumnezeu. Când aveam vreo 10 sau 12 ani am citit-o și eu. Toată. Mi-a plăcut foarte mult. Pentru că sufeream mult și nu aveam pe nimeni alături de viața mea. Tata, fiind om vrednic și temător de Dumnezeu, ne-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
foarte mari și soare foarte puternic. Au spus că ar dori să mai vină personal, măicuțe, că e loc suficient dar nu depinde de ei. în curte se află capelă care adăpostește peșteră magilor. Acolo s-au ascuns magii de frica lui Irod. Intrând în capelă coborî mai multe trepte și multe ai de văzut. Mult m-am mirat cum au putut să se adăpostească sub piatră dar grijă Milostivului Dumnezeu i-a îndrumat să-i scape de răutatea lui Irod
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Aici a dus o viața aspră el și alți nevoitori care au trăit în această peșteră. Aici s-a ascuns și Sfântă Fecioara cu Pruncul când au fugit în Egipt. Sf. Ioan Botezătorul a fost și el ascuns aici de frica lui Irod. Multe taine a văzut această peșteră binefăcătoare. Multe suflete a salvat de la moarte. Este ceva sacru și sfințitor. E plăcut să poposești în ea. Apoi ieșim din peșteră și intrăm în măreață și frumoasă biserică Steaua Mării. Așa
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
curtea mănăstirii este o peșteră, camuflata cu o ușă acoperită de flori și verdeața, nici nu se observa. Ne-a deschis ușa o măicuța și-am coborât vreo patru trepte. Acolo era locul unde se adunau Mântuitorul și ucenicii de frica iudeilor. Doamne, ce ascunzișuri! Cum se adunau și se rugau lui Dumnezeu în piatră, în stâncă. Și de acolo plecau prin sate și prin alte locuri mai retrase și mai puțin zgomotoase, unde lumea se bucură de prezența Să și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cu fapte, fie bune, fie rele. Oh, Doamne, ce mă fac? De voiești, dă-mi ce-mi lipsește ca să mă mântuiesc. Și cu Milă și Ajutorul Tău să ne mântuim cu toții.” Cred, după mine, ca daca am avea credință și frica de Dumnezeu n-am face atâtea rele și păcate fel de fel. Și nici sfârșitul așa repede n-ar fi. Dar din cauza multor păcate se apropie și ziua cea mare. Groaznică va fi. Să ne gândim la Sodoma și Gomora
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de departe ne-a dus în păcat vrăjmașul lui Dumnezeu. În prăpastia urii și a nepăsării. Irosim timp la televizor și în dezbinări de tot felul, de aceea e greu să trăiești în zilele acestea. N-avem credință, n-avem frică de Dumnezeu. Am uitat Poruncile Lui. Să mergem pe Golgota cu inima și sufletul să vedem cum Sângerează și astăzi și ne cheamă tainic pe toți! Să vedem Suferință și Durerea fără de margini! Sângele care curge și astăzi pe Golgota
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Dacă ar fi un stadion, sala de sport sau o discotecă atunci nu se pune problema, imediat se găsesc bani. Și pentru biserică, nu. Ce să zic!? Gândiți-vă domniile voastre la această situație. Și veți găsi un răspuns în frică lui Dumnezeu. Ei, uite așa, s-a făcut oră de plecare din Ierusalim. Toți eram în curtea bisericii. Părintele Ieronim ne-a dat binecuvântarea pentru călătorie și mai multe daruri de cult religios. Și toți ne-au îmbrățișat și ne-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
să merg în acest frumos pelerinaj pe care mi l-am dorit de copil. Și după 50 de ani s-a împlinit. Slavă Domnului! Așa cum sunt, dar Dumnezeu a fost cu mine totdeauna și m-a ajutat. Am crescut în frică Domnului, trei copii frumoși. Pe doi dintre ei i-am purtat în facultate pe vremea lui Ceaușescu. Am facut 27 de ani de serviciu la stat și am fost și în pelerinaj în Israel. Vedeți ce frumos!? Singură am realizat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
lume Și durere fără nume Care n-a fost de când sunt Oameni pe acest Pământ. Semne-or fi prevestitoare Chiar și-n luna, stele, soare: Soarele s-a-ntuneca, Luna raze n-a mai dă, Stelele-or cădea pe rând Frică-n inimi semănând, O să urle-amarnic vântul De s-o cutremura Pământul, Și-or hui înfiorător Valurile marilor, Multor oameni zbuciumarea, Groază le-or curma suflarea, Cei ce răbdători vor fi Mântuire vor găsi. Cand smochinul înverzește Știți că-al
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Sine, Iar la cei răi le va spune Să se-adune toți din lume în Valea lui Iosafat Unde vor fi judecați. Dar voi, iubiților frați, Nu sunteți întunecați Să vă prindă fără știre Acea ziua de venire, Dar mare frică va fi Când toate se vor prăbuși, Luna, stelele-or cădea, Soarele s-a-ntuneca Și toate vor fi-ntristate Pentru că-am făcut păcate. Dar atunci va fi târziu, Doamne, la Ține azi vin, Hai, creștini, să ne-nchinăm, Pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sub tiranie prietenia devine extrem de rară. Tiranii au numai adulatori și sicofanți ; ei nu pot avea prieteni și nici tolera prieteniile dintre supuși ; fac totul pentru a le ruina, prin insinuarea suspiciunii mutuale, îndemnarea la delațiune, dezbinarea prin tentație și frică. Prietenia e singura forță care, prin simpla ei existență, se opune implicit tiraniei și menține spiritul relațiilor civile în plină oprimare și degradare a virtuților civice. Firește că la atari presiuni nu rezistă decât foarte rare prietenii adevărate. Acestea sunt
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
evitată. Zic evitată și nu exclusă, căci pentru ca răzbunarea să nu se reverse, să nu se declanșeze în lanț, este obligatoriu ca justiția să nu fie „evitată”. Dar ce se poate spera într-o țară în care ministrul justiției, fără frica lui Dumnezeu, și-a făcut ostentativ, în văzul națiunii, la depunerea jurământului, de două ori semnul crucii, iar apoi destituie fără jenă un înalt magistrat pentru că avusese cu câtva timp înainte curajul să pronunțe un verdict împotriva călcătorului de lege
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să se retragă, dar rămâne grotescul și rămâne, dominant în Regele moare, carnavalul. Regele Bérenger e un rege de carnaval. Regii de carnaval, în perioada arhaică, trebuiau să moară la sfârșitul zilei, ca Bérenger. Obsesia morții (și anticipările ei, amenințarea, frica, oboseala, dărăpănarea, proliferările sufocante, violul, tortura, inaccesibilitatea izbăvirii) lasă obsesia vidului în urmă. Figurile nu mai sunt fantoșe, sunt făpturi muritoare, vulnerabile, pătimitoare. Oarecum încă în Scaunele, dar deplin în Victimele datoriei, în Pietonul aerului, în Setea și foamea, apare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
păreau a fi o turmă de cămile culcate, surprinse de rouă în razele dimineții pe un covor verde, ca din „O mie și una de nopți”. Covorul fermecat însă nu zbura, nu se mișca din loc, ci se topea de frica soarelui. În amonte de sat, lunca poartă pe brațele sale desfăcute o pădure de plopi și sălcii pletoase, cu frunze tremurătoare, printre care se află și falnici peri sălbatici, iar pe sub coroanele lor înalte , ca niște chioșcuri cu dulciuri care
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
după ce domnitorul Alexandru Ioan Cuza le-a dat țăranilor o parte din moșiile lor. În anul 1714 când domnitorul Constantin Brâncoveanu a fost scos din domnie și dus la Constantinopol și martirizat, una din fiicele sale s-a ascuns de frica turcilor în acest sat, motiv pentru care se consideră că satul se afla pe una din moșiile domnitorului. Locuitorii satului au ocrotit-o și au salvat-o pe domniță. Atunci când soția domnitorului martirizat a avut posibilitatea să aducă rămășițele pământești
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]