24,310 matches
-
de veci cu dânsul Și bați și-aștepți...dar el nu vrea, Si stând te-neacă plânsul. Eram copil când Te-am văzut La ușa mea, Străine, Și să-Ți deschid ai tot bătut Să intri și la mine, Dar glasul lumii-am ascultat Și Te-am lăsat afară Că lumea zice c-ai venit Să ne faci viața amară. De atunci trecut-au ani șirag Pe viața-mi amarata, Tu! tot ai plâns, Străine drag, La poarta zăvorâta. Târziu Ți-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Iisus Crucea o ducea, Milă de la ei n-avea, Cu călâii pe drum mergea, îl băteau și-L junghiau Când El Crucea o purta. Cu Maică-Sa se întâlnea Iară ea când îl văzu La picioare îi căzu Și cu glasul lăcrimat, Suspinând a cuvântat: „O, Preadulce Fiul meu, Cât Te chinuiești de greu, Tu pe oameni îi iubești, La ei milă nu găsești, Pentru ei pătimești foarte, Iară ei Te duc la moarte.” Și cum stă și cuvânta Și la
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Dar Iisus nu Se coboară, El dorește ca să moară Pentru-a lumii mari păcate, Pentru veșnică Dreptate. Iară ei nu-nțelegeau Și mai mult îl huleau. Dar Iisus, Mielușel blând, Așa zise, suspinând: „O, Preadulce-al Meu Părinte, Rogu-Te, cu glas fierbinte, Nu scrie faptele lor în cartea păcatelor!” Apoi ochii Și-a-ndreptat Către Cerul preaînalt Și-a strigat: „Părinte Sfânt, Lucrul Meu l-am săvârșit. Tata, în Mâinile Tale Eu îmi dau a mea suflare.” Și cum zise acest cuvânt își
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
plâng, căci multe lacrimi tu ai strâns! 03.02.1996 Culeasa între vis și adevăr Am visat, Iisuse, Doamne, Cum în brațe mă purtai Și în clipele mai grele Tu în șoaptă îmi spuneai: - Ești cu Mine, nu te teme, Glasul Tău l-am ascultat - Jertfă Mea cea de pe Cruce Și pe tine te-a salvat! 16.06.2005 Cugetări adâncite auzite de mine în timp Să fugi de păcat că de șarpe. Să iubești Adevărul. Să grăiești numai Adevărul. Să
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cu îndestulare, Ca să dai la fiecare, De e tânăr sau bătrân, Tu îl luminezi oricum. Nu m-aș despatri de ține, Nici chiar moartea dacă vine. Lumineaza-mi inima, Ca să las și eu ceva, N-am cuvinte potrivite, Si cu glas duios, Îl rog pe Domnul Hristos, Să îndrepte pasul meu Că s-ajung la Dumnezeu, Și uite, Carte, draga mea, Unde m-a dus Lumină ta, De aceea te iubesc, Si la toți le povestesc... Mama 04.02.2003 Tu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Vino, mă botează, C-asa e rânduit, Ca să fie Preaslăvit ! Ioan cu sfiala, Vorbeste tuturor : - E Mielul Lui Dumnezeu, Ce ridică păcatul greu, El e foc ce mistuiește Și făptura o-nnoieste Și-L botează în Iordan, Auzind de Sus, Glasul Tatălui a spus : -Acesta-i Fiul meu, Pe care-L iubesc Eu. Mulțimi s-au adunat, Și-n Iordan s-au botezat Și cu Iisus au umblat. De atuci la Iordan, Vine lume an de an, Se-nnoieste făptura, Cum spune
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
gând și-n vorba În credința și prin fapte, Făcând voia Lui Hristos, Căutând a Sa cale, Mulțumesc, Stăpânul meu, Ca în cale Tu mi-ai scos Un popas, cu dar frumos, O Bătrânica, văduva era... Și Mandica se numea. Glas Divin 09.03.2006 Aud clopotul bătând, Ne cheamă tainic să venim, Să ne unim cu toti-n cor, Ca să cântăm și să slăvim, Jertfă ce se frânge, Pe altarul Divin. Și mii de glasuri Se unesc în slavi, Cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
era... Și Mandica se numea. Glas Divin 09.03.2006 Aud clopotul bătând, Ne cheamă tainic să venim, Să ne unim cu toti-n cor, Ca să cântăm și să slăvim, Jertfă ce se frânge, Pe altarul Divin. Și mii de glasuri Se unesc în slavi, Cu Ingerii-mpreuna, Cete preoțești, Și mii de credincioși. Ei cânta împreună, Slăvind « Jertfă Domnului Hristos » E bucurie-n suflet, Și mare sărbătoare, Aduc și darul lor, Prinos de mulțumire Domnului Hristos. Ce gândesc 27.03
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
impresionant nu numai de uriașă muncă intelectuală, dar și de conștiință a necesității absolute pe care o reprezintă cultura în viața unui popor. Cu cât anti-cultura se profila mai amenințătoare, cu atât Iorga îi opunea mai răspicat și mai tenace glasul spiritului. „Cu mamutul ori contra mamutului, aceasta e chestiunea ”, spune Iorga în unul din articolele scrise în vara anului 1940. La instalarea dictaturii legionare se dezlănțuise în presă valul unei nemaipomenite vulgarități de limbaj, în special la adresa fostului rege, din partea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
balzaciană în total). Cu o săptămână înainte, în același ciclu, vorbise Ralea, care, așezat la pupitru, se adresa publicului cu o agreabilă familiaritate. Cu ușorul său accent moldovenesc declarase de la început că e „gutunărit”, scuzându-se pentru timbrul alterat al glasului, pe care și-l dregea tușind din când în când, în timp ce ̀ și ducea la gură batista albă din buzunarul de la piept ; ca de obicei, era de o eleganță vestimentară perfectă și plină de naturalețe. În schimb, Eliade, îmbrăcat nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și plină de naturalețe. În schimb, Eliade, îmbrăcat nu fără căutare dar nu cu gust, într-un costum bătând în vânăt, cu jiletcă la două rânduri sub vestonul răscroit, cravata și cămașa nefiind prea nimerit asortate, vorbea în picioare, cu glas metalic, autoritar, aproape agresiv ; m-a frapat o formulă pe care o repeta insistent : „La Balzac absolutul intervine VERtical, VER tical !” ; spunând aceasta, lovea impetuos pupitrul cu muchia palmei, ca la karate. Conferința a fost extraordinară, de neuitat. El era
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tonul său diferă, e chiar la antipodul celui al fabulistului. Tonul său patetic are accente ce amintesc de proorocul Ezechiel. Viziunea lui cuprinde planeta întreagă în lumina unui sfârșit de lume : „Veneam din structuri de memorie ;/ Auzisem în Agora un glas blestemându-i pe greieri ;/ .../ absurd fiind și surd la destine și cântec/ acel ce întoarce pe dos organica fire/ .../ Vă dau universul uscat, gâtuind cântătoarele ;/ uscată, galbenă,/ fața pământului v-o las invadată/ de mări de furnici Solenoxis ! (de fapt
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tezele clasice ale filozofiei : doar câteva trimiteri la Hume sau Kant și abia mai multe, rareori fără rezerve critice, la Bergson și Husserl. Independența autorului față de marile repere ale filozofiei, atitudinea sa lucidă îl fac să nu cedeze nici o clipă glasurilor de sirenă ale speculativității și nici sintagmelor clișeizate cu care filozofia clasică operează abstract, adică automat, întocmai cum matematica operează cu funcții fără reprezentare : „judecăți sintetice a priori”, „lucru în sine”, „idee” etc. Dar mai cu seamă nu cedează prejudecății
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de destinație. Din timp în timp se auzeau bocanci, cizme, comenzi scurte : pe rând, mai erau introduși și alții în cabine. În tot acest timp, cu unele întreruperi (datorate, pe cât se părea, intervenției purtătorilor de cizme), se făcea auzit un glas de femeie tânără care cânta, plângea, cânta iar, ca un fel de litanie : „Rodiica mamii... fetiița mamii... iubiiita mamii...”. Din când în când și râdea, un râs ciudat. Purtătorii de cizme renunțaseră, probabil, să o mai oprească. Așa l-am
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să vorbesc respectuos !? Câtă răbdare au avut cu mine! Deși eram trecut în clasa a IV-a, nu știam nici să scriu nici să citesc prea bine. Unchiul m-a învățat să scriu caligrafic și ortografic și să citesc cu glas tare, ca să se înțeleagă ce pronunț. El m-a deprins să rezolv probleme de aritmetică. El m-a urcat pe scena școlii și m-a învățat să declam o poezie. La el am văzut prima piesă de teatru pusă în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
el. Uneori câinele se așeza pe prag și copiii nu mai puteau să iasă din casă, sau să intre, de frica lui. Părinții însă și frații mai mari, când câinele se așeza pe prag, îl alungau cu porunci rostite cu glas aspru, și el pleca. Câinele era deprins cu anumite expresii pe care , dacă le auzea, pleca de pe prag. Într-o zi când acasă nu erau decât Florica și Costică, s-a așezat câinele pe prag, atunci Florica, de cinci ani
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe care , dacă le auzea, pleca de pe prag. Într-o zi când acasă nu erau decât Florica și Costică, s-a așezat câinele pe prag, atunci Florica, de cinci ani, ca să-l alunge pentru a ieși afară și-a îngroșat glasul și a strigat „bărbătește” „Adu bățul cela măi”, iar Costică, mai mic decât Florica, a răspuns tot cu vocea încruntată. „? „Ioti bățul colea fă”, și câinele s-a ridicat de pe prag și s-a dus în ogradă. Acest act de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
acest dispreț, această nepăsare arătată mamei și m-am gândit să fac o reclamă scrisă la episcopul eparhiot, dar în vis mama m-a rugat să-l iert, să nu-i tulbur somnul de veci cu astfel de fapte nsemnificative. Glasul ei mi-a șoptit: „Nu vreau să sufere din cauza mea”. Și l-am lăsat în pace. Pentru noianul de suferințe prin care a trecut, pentru nesfârșita ei răbdare, mă întreb ca și Panait Cerna, „Cum a putut să stee laolaltă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de foc ce mi se înfigeau în inimă. De la icoană, din colțul tavanului, niște ființe ciudate aruncau săgeți de foc asupra mea, mă feream să nu mă ucidă și închideam ochii țipând cu disperare. Îmi sună și acum în urechi glasul scăldat în lacrimi al mămichii: „Nu te teme, nu-i nimic, nu te teme”. Într-o vară, într-o duminică după amiază, părinții mei erau în vizită la nașul Stan Crăciun, iar eu mă jucam afară cu alți copii, întrecându
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
tot cu idol și cu chip cioplit. Ca urmare am scris și mi s-a publicat în revista Credința, un articol întitulat „Respectul pentru Sfânta Scriptură”. În primul număr al revistei „Credința” pe anul 1948 mi s-a publicat articolul „Glas în pustie”. În același an am cunoscut, la cancelaria Mitropoliei pe jurist-consultul Mitropoliei, Dr. Traian Grigoraș Suceveanu. La câteva săptămâni după hirotonia ca diacon am fost asaltat de „preotul” Dr. Mihai Cazacu, secretarul cancelariei Internatului Teologic, să accept doctrina comunistă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cristalin decât al ciocârliei, când urcă din slavă în slavă, slăvind pe Dumnezeu. Am vorbit cu acest moșneag. Era îmbrăcat în zdrențe. Purta pe obraz și pe frunte urmele învechitei mizerii. Era totuși vesel. L-am întrebat de sănătate. Deodată glasul lui s-a înduioșat, a făcut o cruce mare și mi-a răspuns: „Mulțumesc lui Dumnezeu, am destulă sănătate pentru ca să duc și anii și mizeriile”. Marți 23 august 1950. O schimbare a mersului trenurilor m-a obligat să rămân în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
zăpezii „compun” lumina albă, cea cu care (după povestirile lui Mircea Eliade, când a fost la noi) șamanii de pretutindeni vindecau bolnavii. Asta e iarna, luna în care „mă vindec” cel mai bine. Din afară se aud forfote, zgomotul mașinilor, glasuri de oameni cu pachete - decembrie e chiar luna comercialismului în timpul nostru „modern”. Vom sărbători din nou Ziua Nașterii Domnului, deși toți știu acum că El s-a născut în luna cea mai fierbinte a verii. După cum bine știm că Jeschou
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
reprezentații în mai multe variante de montare scenică, unele reușite, altele discutabile. La Iași s-a înregistrat și un jubileu cu această operă, și anume, marele nostru bariton Nicolae Herlea (greu de egalat pe toate marile scene ale lumii pentru glasul său calitativ și robust, dar și pentru o interpretare cuceritoare) a dorit să-și sărbătorească aici acest record, și anume cel de-al 500-lea spectacol jucat în rolul lui Figaro. Iată că Filarmonica a avut valoroasa inițiativă să prezinte
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
și piperul a fost, de data aceasta, apariția la rampă a unui tânăr bariton clujean, Adrian Mărcan, în rolul lui Figaro. El a cucerit auditoriul cu celebra Cavatină a lui Figaro din actul I. Verva sa, neastâmpărul, calitatea deosebită a glasului cu un timbru plăcut și inteligența scenică s-au menținut până la ultima notă cântată cu deplin succes. În replică, tenorul ieșean Cosmin Marcovici nu s-a lăsat mai prejos, având o prestație artistică pe măsură în rolul Contelui Almaviva. Cu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
timbru plăcut și inteligența scenică s-au menținut până la ultima notă cântată cu deplin succes. În replică, tenorul ieșean Cosmin Marcovici nu s-a lăsat mai prejos, având o prestație artistică pe măsură în rolul Contelui Almaviva. Cu siguranță în glas, încă de la Serenadă, apoi jocul său rafinat mimând neliniștea din finalul primului act și aplombul interpretării sale din actul doi, au culminat cu dozarea jocului în travesti-ul din actul III, subsumat perfect succesului de ansamblu. Pentru o mai bună
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]