24,030 matches
-
fundamental al campaniei electorale din 1998 a lui Chávez a fost promisiunea de a convoca o adunare constituantă a cărei menire să fie reconfigurarea instituțiilor democratice venezuelene, iar proaspătul președinte s-a grăbit să susțină această făgăduință după ce a fost instalat în funcție. În discursul său inaugural din data de 2 februarie 1999, Chávez a emis primul decret, prin care comanda organizarea unui referendum popular consultativ pe tema convocării unei adunări constituante. Deși la referendumul din luna aprilie au participat doar
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
expectorație net purulentă și din ce în ce mai abundentă. Cu timpul, aceste episoade supurative devin din ce în ce mai frecvente, iar expectorația devine permanent purulentă. La alți bolnavi, debutul este legat de o manifestare acută, de obicei o viroză respiratorie sau o „bronșită” după care se instalează definitiv tusea și expectorația. În sezonul rece apar pusee recidivante de catar bronșic sau chiar pneumopatii acute. În timpul acestor exacerbări ale eliminărilor de spută purulentă apar hemoptiziile. Între puseele infecțioase bolnavul poate fi asimptomatic sau să prezinte semnele unei bronșite
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
în doză totală cumulată de 500-1000 mg. La imunodeprimați se administrează amfotericină B până la stabilizarea clinică, ulterior se continuă tratamentul cu itraconazol 400 mg/zi până la înlăturarea stării de imunosupresie; la pacienții HIV-pozitivi itraconazolul se administrează toată viața. Dacă se instalează sindromul de detresă respiratorie acută (la imunocompromiși sau după inoculare masivă) se impune asocierea amfotericinei B cu tratament corticosteriodian. Histoplasmomul Histoplasmomul se află în atenția chirurgului toracic deoarece se prezintă ca un nodul pulmonar solitar. Leziunea se formează prin fibroză
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
prelungit la situații stresante de slabă intensitate. Conceptele de introversie și extraversie sunt, la Eysenck, foarte apropiate de conceptele pavloviene de inhibiție și excitație. Astfel, extravertitul se condiționează lent și cu dificultate, rezistă greu la monotonie și stingerea răspunsului se instalează la acesta mai repede decât la introvertit Eysenck își completează ulterior modelul, introducând o a treia dimensiune bipolară: psihoticism/normalitate. Dacă n-a răspuns tuturor ambițiilor sale, tipologia lui Eysenck rămâne, totuși, o încercare interesantă care se impune a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
context diferit, să inhibe răspunsul anxios. El vede în acest antagonism o manifestare a fenomenului de inhibare reciprocă descris în fiziologie de către Sherrington. Wolpe enunță principiul acestui antagonism în următorii termeni: „Dacă, în prezența unor stimuli responsabili pentru anxietate, se instalează un răspuns antagonist acesteia, capabil s-o suprime în totalitate sau parțial, legăturile care unesc stimulii nociceptivi de anxietate trebuie să slăbească”. Tratamentul: desensibilizarea sistematică Din această situație rezultă, în mod logic, o metodă de tratament pe care Wolpe o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
funcționează. Din exterior, nu văd când expunerea este eficientă sau nu, deoarece rămâneți calmă. Atunci când anxietatea începe să crească, ați putea să-mi faceți un mic semn cu mâna? Pacientă - Da, sigur! Non-verbalul pacientului indică adesea dacă relația colaborativă se instalează sau nu. Un exemplu tipic este acela în care pacientul privește în mod frecvent terapeutul atunci când componentele non verbale predomină. Atunci când colaborarea se instalează, pacientul îl privește mai puțin pe terapeut: atenția sa se fixează mai mult pe ceea ce povestește
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un mic semn cu mâna? Pacientă - Da, sigur! Non-verbalul pacientului indică adesea dacă relația colaborativă se instalează sau nu. Un exemplu tipic este acela în care pacientul privește în mod frecvent terapeutul atunci când componentele non verbale predomină. Atunci când colaborarea se instalează, pacientul îl privește mai puțin pe terapeut: atenția sa se fixează mai mult pe ceea ce povestește. 3. Tehnicile convorbirii în cadrul consultațiilor individuale Meseria de psihoterapeut este una relațională. Un psihoterapeut trebuie, deci, să știe să poarte convorbiri în contexte diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nu este înțeles și terapeutul nu dezvoltă suficientă empatie (comprehensiune în legătură cu ceea ce trăiește pacientul). Pacientul riscă, în această situație, să caute să convingă terapeutul, argumentând în legătură cu starea sa de rău, cu privire la veridicitatea suferinței sale, și relația colaborativă nu s-ar instala. O bună recontextualizare - centrează atenția pacientului asupra trăirilor sale mai degrabă decât asupra relației cu terapeutul; - permite terapeutului să înțeleagă mai bine ceea ce trăiește pacientul; - facilitează analiza funcțională sincronică pornind de la o situație precisă. Recontextualizarea este un instrument puternic care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
le clasificăm în funcție de urgență, de la cea mai urgentă la cea mai puțin urgentă: copiii dumneavoastră, serviciul și locuința... Este corect? MȘlanie - Da, Așa este. (MȘlanie acceptă rezumatul și rămâne centrată pe realitatea pe care o trăiește, relația colaborativă s-a instalat). Intărirea O întărire este definită în raport cu ceea ce este de dorit să se dezvolte: „Trebuie să udăm ceea ce dorim să vedem crescând”. O întărire pozitivă amplifică probabilitatea manifestării unui comportament de apropiere de stimulul discriminativ. O întărire negativă amplifică probabilitatea manifestării
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
automate, apoi antrenează restructurarea cognitivă, terapeutul permite pacientului să perceapă cele două perspective posibile: a nu putea să trăiască fără prietena sa și a putea să trăiască fără ea. Relația colaborativă marcată de participarea activă a pacientului la terapie se instalează fără rezistență și fără reactanță. 4. Capcanele relaționale în terapie Terapiile sunt uneori marcate de capcane relaționale, dintre care cele mai frecvente sunt: - a convinge pacientul; - dezbaterea problemei; - interogarea într-o manieră administrativă; - manipularea pacientului pentru a-l face să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
începem? (Terapeutul nu face nimic fără participarea activă a pacientei). Terapeutul insistă pentru a obține colaborarea activă a pacientei propunându-i, în același timp, ajutorul său: alianța terapeutică are șanse mai bune pentru a se menține, sau pentru a se instala. A merge prea repede ” Prea repede” este unul dintre comentariile cele mai frecvente făcute pe parcursul supervizărilor: într-adevăr, terapeuții au tendința de a aplica prea repede metodele, fără a verifica etapele procesului psihoterapeutic. Pacienta - Fac crize de panică, asta mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
crize mă fac să-mi fie frică chiar și să respir așa după cum mi-a spus medicul. In acest moment, terapeutul propune un tratament fără a fi efectuat analiza funcțională și cu mult înainte ca relația colaborativă să se fi instalat. Tratamentele anterioare n-au fost explorate. Toate aceste lucruri întăresc neîncrederea pacientei. Invers, terapeutul este interesat să nu avanseze prea repede: Pacienta - Fac crize de panică, asta mi-a spus medicul meu. Este insuportabil, în fiecare seară, la lăsarea nopții
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
handicapuri. Si ele se credeau singure pe lume în fața acestor dificultăți foarte supărătoare. Dar nu este nimic din toate acestea. Fiți sigur(ă) de acest lucru”. Pacientul are nevoie să fie ajutat să iasă din izolare, să distrugă sentimentul puternic (instalat adesea cu mulți ani în urmă) că este singur pe lume, neînțeles, abandonat, resemnat și rușinat. A deveni actorul terapiei sale „Dacă sunteți de acord, vă propun să vă ajut, într-un mod concret, progresiv, să luptați în așa fel
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în copilărie, ori la începutul adolescenței, sau la debutul vârstei adulte. Persoanele care suferă de aceste tulburări iau cunoștință de acestea și consultă specialistul mai târziu (zece, cincisprezece chiar douăzeci de ani după debutul tulburărilor). Strategiile de „supraviețuire” s-au instalat, utile fără îndoială și potrivite cu apariția tulburărilor, dar neadaptate, contra-productive și sclerozante în cadrul îngrijirii psihoterapeutice. Aceste micro-evitări se aseamănă cu un „al doilea strat” protector, în fața angoasei care invadează și doboară. Acestea au devenit reflexe inconștiente. Este nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
răspunsului comportamental tensionat. Intervenție asupra comportamentului Evitare și expunere Atitudinea de evitare a situației fobogene induce tuturor pacienților un sentiment de eșec și o teamă crescândă la ideea de a se confrunta cu situația neplăcută, încât sentimentul de neputință se instalează. Orice tratament cognitiv-comportamental al fobiilor își propune să dezvolte la pacient o capacitate de a înfrunta situația. Principiul expunerii se bazează pe reducerea progresivă și dispariția răspunsului psihofiziologic de teamă și extincția răspunsului de evitare. Pacientul experimentează descreșterea răspunsului anxios
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu un cancer la sân. Părinții săi au decis atunci să le ducă pe cele două surori să trăiască în casele unor rude de familie. Insă mama doamnei S, sigură de vindecarea sa, a refuzat ca fiicele sale să se instaleze într-o altă casă și le-a mutat mereu, două săptămâni într-un loc, patru săptămâni în altul. Doamna S. are o amintire confuză despre o perioadă tristă și angoasantă. Nimeni nu i-a explicat atunci care este situația, crezând
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Devin nebună”. Expunere Terapeutul previne pacienta că vor efectua o expunere în imaginație și verifică dacă aceasta este în continuare de acord. Ea îi spune că preferă să aleagă tema cumpărăturilor, deoarece această situație o invalidează mai mult. Ea se instalează confortabil și își imaginează că intră într-un mare magazin, la o oră în care acesta este aproape gol, pentru a-și face cumpărăturile. Pacienta își evaluează anxietatea la 8/8. Ea începe să hiperventileze apoi reia controlul respirației. In
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a luat nici un medicament. Ea reușește să se relaxeze la domiciliu în condiții de calm, și în lipsa oricărei stări de neliniște. Expunere S-a realizat o nouă expunere în imaginație, în funcție de ceea ce pacienta a reușit până în acel moment. Ea se instalează confortabil și își imaginează că intră într-un mare magazin la o oră de vârf. Ea își evaluează anxietatea la 8/ 8. Terapeutul o lasă singură. Cincisprezece minute mai târziu ea își reduce nivelul de anxietate la 2/8. Sedința
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
murdar înseamnă să fii murdar). Aceste temeri antrenează evitări ale situațiilor anxiogene și spălări ale mâinilor, dușuri, schimbări ale hainelor și curățirea obiectelor contaminate (mânerul ușii, încălțăminte, genți, cumpărături, chei, bani, hârtii...). Spălările și evitările iau amploare pe măsură ce boala se instalează. Subiecții „verificatori” se tem să nu facă o greșeală, să nu creeze un prejudiciu cuiva („Am deplasat fără să știu capacul de la canal și din această cauză cineva va cădea”), să nu fie responsabili pentru o acțiune care, în viitor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
își spune că părinții săi formează „o pereche reușită”, manifestându-se uneori stângaci atunci când vorbesc în prezența sa despre reușitele lor profesionale, despre modă sau despre bunicul decedat. Meditând asupra modalității de a ameliora lucrurile, Gwen are ideea de a instala o cameră web pentru a comunica cu sora sa. Ea se angajează să vorbească cu părinții despre nemulțumirile sale în ceea ce-i privește. Terapeutul o invită să facă acest lucru în zilele următoare și precizează că vor aborda această problemă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de viață. Mama sa s-a recăsătorit trei ani mai târziu, iar Doamna B. a fost victima unor abuzuri sexuale din partea tatălui său vitreg, în mod intermitent până la vârsta de cincisprezece ani, când a fugit de acasă și s-a instalat într-un spațiu frecventat de către toxicomani. Ea a fost inițiată în utilizarea produselor psihotrope și a devenit dependentă de heroină. Pentru a-și procura dozele zilnice și a satisface nevoia de consum a partenerului său ea s-a prostituat. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și a devenit dependentă de heroină. Pentru a-și procura dozele zilnice și a satisface nevoia de consum a partenerului său ea s-a prostituat. Ea a întâlnit, pe când își făcea meseria de prostituată, un funcționar superior căsătorit care a instalat-o într-un apartament în care el o întâlnea în mod regulat. Acesta i-a finanțat mai multe internări în clinici specializate și Doamna B. a reușit sevrajul de droguri. Doamna B. este invadată în mod regulat de dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
timpul și care nu dau atenție celorlalți o liniștesc, în timp ce ceilalți, care stau la pândă, îi amplifică teama: Isabelle îi consideră mai capabili să-i depisteze tulburarea. Recent, într-o conversație cu persoane apropiate care vorbeau despre teama care se instalase în momentul trecerii în anul 2000 în legătură cu eventualele probleme de informatizare, ea a vorbit despre "Blog-ul anului 2000" în loc de "Bug-ul anului 2000". Ea s-a simțit ridicolă și stupidă, a roșit, în timp ce marea majoritate a celor de față n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cazurile la adult. Majoritatea cazurilor sunt primitive. Mecanismul de producere este o anomalie a limfocitului T care determină leziuni ale epiteliului glomerular și alterarea severă a barierei electrostatice cu apariția albuminuriei severe. Tabloul clinic este de de SN pur brusc instalat și cu manifestări severe (edeme masive, proteinurie > 10 g/zi). Esențiale pentru diagnostic sunt proteinuria masivă și PBR (modificări minime în microscopie optică). Doar în imunofluorescență se observă dispariția proceselor podocitare (Fig. 44, Planșa II). Evoluția poate fi marcată de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
medicamentoasă (săruri de aur, D-penicilamină), neoplazii, boli autoimune (frecvent LES), infecții (hepatită B, lues etc). Anatomopatologic leziunile sunt consecința complexelor imune formate in situ localizate pe versantul extern al MBG (Fig. 46, Planșa II). Clinic se manifestă frecvent prin SN instalat progresiv dar sever. Particulară este asocierea frecventă cu complicații tromboembolice. Evoluția este variabilă, prognosticul este definit de funcția renală și nivelul proteinuriei pe o perioadă de 6 luni. În funcție de cele două elemente pacienții pot avea risc scăzut, mediu sau înalt
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]