KorAP: Find »[drukola/base=liniște & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...929 930 931 ...1084 >

27,087 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849

cei trei sute de ofițeri ai diviziei, și cei șapte sau opt mii de soldați, muncitori ai pământului. Câteodată noaptea lumina lunei umple văzduhul de taină, dă vieață tristelor dealuri și negrelor văi, și dă taberei, în pacea nopții și-n liniștea întinsă, o fantastică înfățișare, care te face să uiți clipa prezentului. Un cor de ofițeri cânta într-o noapte, așa, prin tabără; rătăceau printre corturi fermecați de strălucita pulbere de argint a lunei, și glasurile lor moi, armonioase, se ridicau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
ar gândi la ceva, parcă ar vrea să ia o hotărâre; bea des din ploscă; și deodată începe a avea mișcări ciudate. Cum izbutesc a-l liniști și cum el singur în urmă e mulțămit, se închină și oftează în liniștea serii, la un canton singuratic în munte... * La Dorna 6 August. La Hotar. Bistrița murmură între plutele înșirate la amândouă malurile. Poenile și răriturile pe de laturi. În fund la obârșie, neguri, și lucirile portocalii ale soarelui. Un lătrat de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
o mică icoană a stărilor de lucruri din întreaga Ucraină. Nu-i de mirare când se aud vești despre convoiuri de nenorociți care vin la malul Nistrului de dincolo, întinzând brațele și cerșind cu plângere ajutor, ca să se poată întoarce liniștea la bântuitul lor cămin... Sorocenii treceau dimineața la treburile lor, se opreau și vorbeau liniștiți despre zgomotele nopții... A bătut tunul la Iampol... Era o întâmplare neînsemnată. Dar în câte locuri, în marele întinderi ale Podoliei și Hersonului, până la Kiev

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-i numai râs și voie bună, tinereță și iubire, nu rămâne decât un singur individ, neguros, pentru care viața a devenit o povară cenușie și insuportabilă. Pe toți ceilalți i-a măcinat viața. Au murit și dorm ori putrezesc în liniștea eternei umbre. Cestalalt rămas e încă la soare, dar cât de nenorocit! Noaptea este mantaua amorului. Fântânarul dela Hanul-Ancuței are o vărguță cu care descoperă izvoarele, locul cel mai bun de sapat o fântână. Pentru asta a fost dus la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Multe prăvălii de tutun Cigaretten sau Zigaretten, și multe cafenele, în care nu văd prea multă lume. Oameni care se mulțămesc cu câștiguri rezonabile. Asară, la ieșirea dela teatru, lumea nu se îmbulzea la garderobă și fiecare își aștepta rândul. Liniștea aceasta devine contagioasă. Palatul Cronprințului acuma Galerie Națională. Fântâna lui Hercule. Monumentul lui Rolland. 19, sara După amiază am vizitat un magazin uriaș, bazar în care un om civilizat găsește absolut tot ceeace-i trebuie și ce nu-i trebuie dintre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
din Berlinul vechiu și câteva străzi cu case vechi și caracteristice: Parochial Strasse, Str. Orfanilor. Între ele ulița Jidovilor și-n preajma Sf. Marii, în turnul căreia cântă din ceas în ceas cele 31 de clopote, arii melancolice, e o liniște, o pace ș-o tihnă surprinzătoare. Copiii se joacă ca pe o toloacă de sat, un bărbat își învață nevasta să pedaleze la o bicicletă, ca să economisească banii de tramvai și metropolitan, pecând aproape, în străzile moderne, huruie zgomotul vieții

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
altul, a vorbit Bărnuțiu. Au vorbit "domnii" dela Blaj. La urmă, s-a râdicat bătrânul episcop Lemeny maghiarofil: Fraților, nu ascultați ce spun tinerii aceștia, căci ei vă îndeamnă la rău, nu la bine, și voi mai bine stați în liniște și pace, și vom cugeta noi mai pe urmă,cum va fi să fie bine." Și în jurul lui stăteau numai canonici grași. Atuncea Iancu, care stătuse toată vremea tăcut, s-a sculat ș-a zis: "Fraților, n-ascultați ce vă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Ilisafta. VII. Ziua cea grea dela Războieni. D 30 oct. D 1 Ian. D 6 nov. 8 Ian. 13 " 10 Ian. Marți 20 " D 15 27 " D 4 Dech 11 27 Marți 18 Sf. Ștefan 25 J. a ascultat cu liniște și l. aminte visată lungă istorisire a lui moș Ilie Alapiu. data Când s-a întors Ionuț dela Sfântu Munte și dela Brăila cu barbă (r.t.) de nu l-a mai cunoscut nimene. Ș-a zâmbit iar măria-sa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
chemau "ciorbagii" (coloneii), sacagii (căpitani); bucătarii cu șorțuri de piele neagră umblau la locurile de cinste. Ienicerii purtau măntăli vinete și calpace nalte albe împodobite cu pene de pasărea raiului. Urmași din osul Prorocului purtau turban verde. Ordine și disciplină. Liniște și curățenie. "Candelele noastre ard cu aer și oleu dela ghiauri dobândă cu sabia." "Domn al veacului său" Sultanul. În juru-i feluriți slujitori, bărbieri, paici, picheri, cafegiu, cel care taie bătăturile și unghiile strălucirii sale, cel care aduce straiele parfumate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
pătura conducătoare urmează a păstra cusururile trecutului: ușurința și lipsa de caracter. Datorită ușurinței și lipsei de caracter, nici economia noastră internă n-a fost orientată așa fel încât bogățiile noastre să fie obiect de organizare și de producție, nici liniștea și siguranța atât de necesară unui Stat nu s-a produs; nu trăim încă într-un regim legal. Prin obiceiul abuzului, autoritatea a devenit șovăielnică și a slăbit. Ce se întâmplă dacă elementele anarhice întrunesc sufragii? Ciudat ar fi ca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
nouă și prietinul cel mai vechiu. Prietinia e cupă de cristal. Amorezatul și împăratul nu primesc niciodată tovarăși. Să nu se joace gătejele cu focul. Pe muiere și pe copil că nu-i mustri cu asprime. Femeia intră pe ușă, liniștea iese pe fereastră. La vorba blândă, iese chiar șarpele din pământ. Toți măgarii zbiară: care de care mai tare. Ulciorul îl sparge numai acel care cară apă. Să sapi fântâna cu acul. Ziua s-o lauzi după ce a înserat. Nici

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
în Ardeal. E un om cu înfățișare umilă și neînsemnată. Delegația poloneză care se află tot aici, face grup aparte și se ține într-un fel de rezervă nobilă, de altminteri destul de nejustificată. 16.VI Dimineață ușor învăluită, rouă, ceață, liniște deplină; din când în când s-aude cucul, apoi .............. departe în parc; stăncuțe vorbesc subțirel pe deasupra plopilor tremurători și brazilor; vine și din sat câte-o dată zvon de vaci și lătrat de câne. O tihnă desăvârșită stăpânește peste distrugerile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
și confuziunea lumii de ieri. * Eterna scenă a vieții și morții. În preajma poetului, între ruini și morminte, doi tineri se îndrăgostesc. Trec două țărăncuțe care descifrează silabisind versurile de pe soclul pe care stă poetul (gânditor pe o bancă). ...Ceva despre liniște, despre un lac cu lebede... N-a mai rămas nimic din toate decât viersul... * Sunt bucuros că armata roșie ne-a scăpat poate pentru totdeauna de bestia războinică. * Syringa Josica un fel de liliac care crește și în munții apuseni

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Moscova. Biblioteca Lenin. Voks. Editura în limbi străine. Muzeul. Cremlinul și Metropolitanul. 3. Colhozul. 4. Institutul lui Nicolai Vasilievici Țâțân. 5. Petrogradul. Leningrad. joi, 28.VI Satul unde s-a clădit institutul biologului Pavlov. Coltuși. Un loc de retragere și liniște. Laboratoare și locuințe, ale tuturor celor care se devotează cercetărilor științifice. E un loc de pace. Totuși aici are loc un război neostenit pentru a cuceri tainele încă nepătrunse ale vieții. Bustul lui Pavlov. Statui ale cânilor sacrificați pentru știință

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
socotesc să găsesc un loc mai liniștit. Când ajung cu însoțitorul meu în țiitoare și ne oprim, văd la treizeci de pași înaintea mea, între tufărișurile uscate, o căprioară stând liniștită jos, în poziție grațioasă de odihnă. Mă privea cu liniște, fără sfială, cu ochii ei umbriți de gene mari fumurii. Îi șoptesc cu glas moale: Căprioară, nu sta aici, du-te. Părea că mă aude, dar rămânea liniștită pe loc. Îi fluer cătinel, o îndemn iar, ea stăruiește să rămână

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
că mă aude, dar rămânea liniștită pe loc. Îi fluer cătinel, o îndemn iar, ea stăruiește să rămână. Am chemat și pe vecinul meu din dreapta, inginerul X, s-o vadă. A venit inginerul. Ea s-a lăsat admirată, cu aceiași liniște. Abia după ce s-au apropiat hăitașii ș-au sunat în pădure câteva focuri de armă, s-a ridicat alene și a plecat. De la câțiva pași s-a mai ridicat o soață pe care nu o observasem și s-a dus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
din pricina slăbiciunii și ești viteaz ori îndrăzneț din pricina fricii. Colportorii de anecdote în București; negustori de haine vechi; fac afaceri numai cu clienți noi. Am uitat pe acei care m-au lovit mai mult din lenea de a mă răzbuna. Liniștea eroică în primejdie se datorează uneori lipsei de imaginație. Filosofule care judeci trecutul și proroocești viitorul, de ce nu observi ce se petrece în juru-ți acuma? Îți trebuie o ocă de înțelepciune ca să susții un dram de noroc. Mă urăsc unii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
agregat înlocuiește zilnic 950 oameni, 150 cai, 37 semănătoare, 20 de batoze. Sute de mii de tractoare. Secarea mlaștinilor. În U.R.S.S. s-au irigat aproape 8 milioane Ha. Munca act de vitejie. Se găsește undeva în această stepă înfățișând liniștea și puterea poporului rus, caracter pe care îl are și statua de 60 m. înălțime a lui Iosif Visarionovici, dominând Volga la deschiderea canalului, se găsește un colhoz de 70.000 Ha. Nu pământul lipsește lumii acesteia, ci umiditatea. Am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
perspectivele imense în curs de prefacere. Se vor așeza aici exploatări agricole irigate, plantații, pe fâșii de sute de km., sate bogate, crescătorii de animale. Cătră acest viitor privește statuia înaltă a lui Iosif Visarionovici, care înfățișează, în atitudinea ei, liniștea forței poporului rus în mers neînduplecat, spre veacuri viitoare. Am ajuns cu automobilele până la rezervoriul înaintat al Karpovei, pe care îl vom petrece târziu, noaptea, după plecarea noastră de la Stalingrad. Cu parahodul nu le vom putea vedea în vremea nopții

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
de noapte și căldurilor de zi de la finele lunii Mai și din Iunie porumbul s-a dezvoltat în condiții cu totul favorabile, asigurând țării o abundență cum nu s-a pomenit de multă vreme. Institutul continuă să prevadă vremea, cu liniște și siguranță, în perfectă contradicție cu realitățile; așa încât oamenii care se interesează de aceste fenomene s-au deprins cu desinvoltură și veselie să ia drept adevăr tocmai contrariul aserțiunilor Institutului. Pe cât știam eu, țara noastră e o regiune extrem-continentală care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
regiune extrem-continentală care nu îngăduie prognosticuri decât pentru 24 de ore. Legea aceasta e și a Mării și a firii oamenilor acestui pământ. Accept că mă înșel și aștept încă furtuna, cătră ora amiezii. Marea e în aceiași stare de liniște relativă. Vizitatorii Eforiei s-au îngrămădit la țărm și se bucură de soare și de legănarea molcomă a talazurilor. Cătră sfârșitul zilei înțeleg că meteorul prevestit își face poate de cap pe alte meleaguri. Cum ar fi spus Solomon Cornea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
a chiuit vesel în partea de sus a trenișorului și lumea s-a grăbit să se acațe pe platforme. Cerul de-asupra pădurilor de brad era siniliu ca vioreaua. 10 Septembrie 1956 Miercuri, 12 septemvrie [VOVIDENIE-NEAMȚ] La ora nouă, în liniștea însorită din valea noastră a schitului Slătior, a sunat salutarea magarului celui simpatic de la schitul Pocrov, de sus, din locul încântat ce-i zâce Poiana Raiului. Acolo se găsește o bisericuță înoită de curând, câteva chilii ș-o casă cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
în Flacăra de la 15. XI.956 "Vorbește iarna 56-57". fragment. "În luna lui Decemvrie, început de iarnă, nu vei cutreera nici tu Zefiras, cu zilele tale calde și însorite, nici tu, Boreas, cu viscole și geruri aspre, ci va fi liniște, cu cer înourat, cu ceață multă și cu ploi; ninsoarea va fi rară, apele nu vor prinde sloi", începu să dicteze Cronos. "Frigul adus de Gerilă la sfârșitul lui Octomvrie va dăinui și în luna lui Dechemvrie, în primele cinci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Homița) și Costea (Moțca). Tustrei s-au întrunit și au lucrat împreună la potolire. Țântilă a adunat sătenii, le-a vorbit, le-a citit manifestul regal, i-a asigurat că guvernul le va îmbunătăți soarta, numai dacă se va face liniște. Amestecul lui a fost grabnic și energic. Sătenii s-au potolit. Țântilă, ajutat de soția lui, și de ceilalți doi învățători, vrea să lucreze cu tot dinadinsul pentru sat. Cu greu a izbutit să pue el mâna pe banca populară

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
i-a convins că pe cale pașnică lucrurile se vor îndrepta. Au făcut, după sfatul lui Costăchescu, o cerere cătră Ministrul de interne, alta cătră Ad-ția Casei Centrale a băncilor populare, arătând păsurile și rugile lor. Apoi au așteptat într'o liniște desăvârșită. Ed. Enășescu, Valea Glodului Și-a ținut liniștit satul prin sfaturi. Dealtfel nu era greu căci sătenii sunt liniștiți și pașnici de felul lor. Au alungat ei singuri pe cei de la Giurgești cari veniseră să facă zurbavă la Valea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]