23,406 matches
-
pentru prima dată distanța de o milă În mai puțin de patru minute (În 1954). Mai mult, așa cum li se amintea frecvent, britanicii erau cei care realizaseră fisiunea atomului, inventaseră radarul, descoperiseră penicilina, proiectaseră motorul cu reacție și multe altele. Tonul acelor ani - „noua epocă elisabetană”, cum se spunea, cu un oarecare exces de entuziasm - este bine reflectat de cinematografia vremii. Cele mai populare filme britanice ale primei jumătăți a anilor ’50 - comedii ca Genevieve (1953) sau Doctor in the House
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
britanicilor de a fi mândri - și plini de sine. Fără a exalta conflictul, ele cultivau mitul războiului britanic, subliniind importanța camaraderiei ce unea personajele dincolo de rang și ocupație. Dacă se făcea vreo aluzie la tensiuni sociale sau diferențe de clasă, tonul era sceptic-isteț, nu resentimentar. Numai În The Lavender Hill Mob (1951) al lui Charles Crichton, cea mai caustică dintre comediile filmate În studiourile Ealing, transpare o umbră de comentariu social - un sortiment englezesc de poujadism: visurile și resentimentele celor mici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Îndoială, de parcă Încrederea În sine din anii ’40 Începuse să se fisureze. În 1960, Sink the Bismarck, un film de război turnat după vechile tipare, părea ciudat de anacronic și chiar făcea notă discordantă cu noua stare de spirit. Tonul a fost dat de piesa Îndrăzneață a lui John Osborne Look Back in Anger (Privește Înapoi cu mânie), reprezentată pentru prima dată la Londra În 1956 și transpusă doi ani mai târziu Într-o adaptare cinematografică remarcabil de fidelă. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Uniunea Sovietică va păstra În viitorul apropiat un control de nezdruncinat asupra „zonei” sale. Singura strategie a Occidentului În Europa de Est era „neintervenția”. Dar rebelii unguri nu aveau de unde să știe. Mulți dintre ei sperau sincer În ajutorul occidental, Încurajați de tonul ferm al discursului public american și de transmisiunile postului de radio „Europa Liberă”, ai cărui redactori i-au Încurajat pe unguri să pună mâna pe arme, promițând ajutor extern iminent. Este de Înțeles faptul că, atunci când sprijinul nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai veche din proximitate. Același lucru este valabil pentru noul Institut Educativ al Universității din Londra, instalat ostentativ În Woburn Square, În inima vechiului Bloomsbury, și „neasemuit de hidos”, cum spunea Roy Porter, un specialist În istoria Londrei. În același ton, complexul South Bank reunea un evantai prețios de instituții artistice, dar clădirile sale scunde, aleile măturate de vânt și fațadele de ciment crăpate ilustrează, din păcate, ceea ce marea urbanistă Jane Jacobs numea „plaga insipidului”. Nu e limpede de ce politicienii și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
conta forma. În anii ’60, lumea era preocupată mai ales de stil. Ceea ce, veți spune, nu era un lucru nou. Dar specific epocii era felul În care stilul se substituia direct substanței. Muzica pop din acea perioadă era rebelă ca ton, ca stil interpretativ - În timp ce versurile erau frecvent anodine și, oricum, Înțelese de publicul străin doar pe jumătate. În Austria, să asculți sau să cânți pop britanic sau american Însemna să-i sfidezi pe părinții șocați, generația lui Hitler; același lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spirit de dreapta”, savantul maghiar refugiat François Fejtö a replicat că la dreapta erau staliniștii. Ei erau „versaillezii”. „Noi rămânem oamenii stângii, credincioși ideilor, tradițiilor și idealurilor noastre.” Insistența lui Fejtö asupra credibilității unei stângi antistaliniste avea să fie și tonul opoziției intelectuale est-europene din următorii doisprezece ani. Ideea nu era să condamni comunismul și cu atât mai puțin să-l răstorni; ei Își propuneau mai degrabă să Înțeleagă cum s-a ajuns la o asemenea oroare și să ofere o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unei noi direcții fusese ratată. În vara anului 1964, doi studenți de la Universitatea din Varșovia, Jacek Kuroñ și Karel Modzelewski, au schițat o critică academică a sistemului politic și economic din Polonia populară. Deși disertația lor era impecabil marxistă În ton și conținut, ei au fost excluși din partid și din Uniunea Tineretului Socialist și denunțați În cercurile oficiale pentru propagandă Împotriva partidului. În replică, ei au publicat o „Scrisoare deschisă Partidului”, Înaintată secției de partid de la Universitatea din Varșovia În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În iunie 1963, el susținea doar nevoia de a spune adevărul despre „devierile” staliniste În literatura cehă. Dispoziția relativ liberală din acești ani era un ecou ceh Întârziat la dezghețul lui Hrușciov. Deși, după lovitura de stat orchestrată de Brejnev, tonul se schimbase la Moscova, renașterea artistică În Cehoslovacia a continuat, stingherită doar de cenzură și presiuni sporadice. Pentru străini, simptomul cel mai cunoscut era puzderia de filme noi care abordau timid subiecte interzise până de curând - Ostre sledovane vlaky (Trenuri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
originea În mișcările populare din anii ’60, ei se plasau acum În afara spectrului politicii radicale. Erau simpli criminali și trebuiau vânați ca atare. La fel (poate chiar mai mult) și cei care le furnizau un alibi ideologic: În aprilie 1979, Toni Negri, lector la Universitatea din Padova, și alți lideri ai grupului Autonomia Operaia au fost arestați și acuzați că plănuiesc o insurecție armată Împotriva statului. Negri și partizanii lui au susținut (și susțin și astăzi) că „autonomiștii” radicali, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
legitimitatea pe care o are un proiect politic tradițional, propus de o clasă de politicieni cunoscuți, aleși prin vot direct. În măsura În care „Europa” avea un țel distinctiv, strategia sa economică se baza Încă pe calculele și ambițiile anilor ’50. În ceea ce privește politica, tonul intervenționist și sigur al edictelor Comisiei Europene, Împreună cu felul autoritar și generos În care experții europeni se aplecau asupra regiunilor Îndepărtate trădau un stil de guvernare ancorat În epoca de aur a social-democrației de la Începutul anilor ’60. Cu toate eforturile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
leninist ar putea fi de vină nu a fost acceptată de liderul sovietic decât foarte târziu: scriitori declarat antileniniști precum Aleksandr Soljenițîn au fost publicați În Uniunea Sovietică abia În 1990. Spiritul obiectivelor inițiale ale lui Gorbaciov e ilustrat de tonul inimitabil al noii toleranțe oficiale față de muzica pop: cum scria Pravda În octombrie 1986, „rock’n’roll-ul are dreptul să existe, dar numai dacă este melodios, plin de Înțelesuri și bine executat”. Exact asta Își dorea Mihail Gorbaciov: un comunism
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Un popor educat; 6. Prosperitate; 7. Întoarcerea În Europa. Amestecul de revendicări politice generice, idealuri culturale și ecologiste și invocarea „Europei” era tipic cehesc și datora mult diverselor luări de poziție ale Cartei 77 de-a lungul deceniului precedent. Însă tonul Programului reflecta cu acuratețe starea de spirit a mulțimii În zilele euforice din noiembrie: În același timp pragmatică, idealistă și teribil de ambițioasă. La Praga și În restul țării, atmosfera era mult mai optimistă decât În cazul „tranzițiilor” din alte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aflase timp de 50 de ani Într-un hiatus al istoriei. Mai târziu, succesul lui Jörg Haider În Austria, al lui Jean-Marie Le Pen În Franța și al cvasiomologilor lor din Norvegia până În Elveția a mai diluat Însă paternalismul din tonul comentatorilor vest-europeni. Atavismul nu cunoaște frontiere. Succesul democrației politice În țările foste comuniste a avut consecințe ambigue pentru intelectualii care făcuseră atât de mult pentru ea. Unii, ca Adam Michnik În Polonia, și-au păstrat influența prin intermediul mass-media. Alții, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În doar câțiva ani, „societate civilă” a devenit În Europa Centrală o noțiune arhaică, interesantă doar pentru o mână de sociologi străini. Un fenomen destul de asemănător se petrecuse În Europa Occidentală după al doilea război mondial (vezi capitolul III), când tonul moralizator al Rezistenței a fost Înăbușit mai Întâi de problema practică a reconstrucției, apoi de Războiul Rece. Însă, dacă pe atunci scriitorii francezi sau italieni aveau Încă priză la public - și datorită angajării lor politice foarte ostentative -, cei din Ungaria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau asupra dreptului internațional și, mai ales, atitudinea părtinitoare În criza israeliano-palestiniană. În nici unul dintre aceste cazuri, politica americană nu s-a schimbat radical după alegerea președintelui Bush În 2000; prăpastia atlantică Începuse să se deschidă cu mult Înainte. Dar tonul inflexibil al noii administrații le-a confirmat comentatorilor europeni o bănuială mai veche: acestea nu erau simple dezacorduri În câteva probleme concrete. Constituiau dovada imposibil de ignorat a unui antagonism cultural fundamental. Ideea că, din punct de vedere cultural, America
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
632 naționalizare 78 NATO - vezi Pactul Nord-Atlantic (NATO) Navarro, Carlos Arias 477 Nazarbaev, Nursultan 600 nazism; opinia germanilor despre 66; recunoașterea de către germani 737-740; tranziția spre comunism 186 Năstase, Adrian 688 necombatanți uciși În al doilea război mondial 31 Negri, Toni 437 neguvernabilitate 425, 431; britanică 496 Németh, Miklós 534, 579 Nenni, Pietro 196 Nimier, Roger 205 Nixon, Richard 397, 460; abandonarea sistemului ratelor de schimb 417-418; „dezbaterea din bucătărie” 532 Nizan, Paul 201 Nolte, Ernst 739-740 Nora, Pierre 704-705 Norvegia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Apostol Petru). Nimeni n-a încercat să perceapă sensul luptei legionarului. Pitești-ul a însângerat inimi mari, a doborât neclintiri și avânturi mari. Pitești-ul a fost cea mai zguduitoare prăbușire a omului năucit de chinuri diavolești. Studenții, dând întotdeauna tonul marilor prefaceri și al marilor înnoiri, au fost ținta fiarei roșii. Cei înstrăinați, metamorfozați, diavolii groazei, au reușit temporar să sfâșie orice rezistență și să întrerupă prin torturi nesfârșite orice licărire de lumină, să înmoaie avânturi și să îngroape, temporar
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Timișoara”, să afirme un climat de prietenie între români, germani, maghiari. Chiar numărul inaugural salută apariția volumului Rumänische Dichter de Frányo Zoltán, „antologie completă și absolut reprezentativă pentru poezia românească modernă”. Întâia serie a revistei este politică; informația e corectă, tonul ponderat. Numerele din ianuarie-februarie și martie-aprilie 1935 sunt consacrate revoltelor țărănești „de odinioară”. Aron Cotruș publică fragmente din ciclul Horia, Ion Th. Ilea dă poemul Horea, Méliusz József figurează cu evocarea Năpraznica moarte a lui Gh. Doja, Stoia-Udrea are studii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290658_a_291987]
-
traduire partiellement, en fonction du skopos de la traduction dans le milieu d'arrivée. Élisabeth Lavault-Olléon donne l'exemple des traductions des instructions techniques de l'anglais américain dans le milieu francophone, qui supposent un certain travail d'adaptation : changer le ton familier du texte de départ dans un registre plus neutre, éliminer leș marques d'oralité et d'humour et ainsi de suite.172 La traduction en fonction du skopos du texte dans la culture cible devient réécriture.173 L'approche
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de ce destin commence le 8 mai 1895 dans le village Lancrăm, dont la sonorité est étrange (phoniquement parlant, son nom est proche du moț " lacrima " qui signifie, en roumain, " larme ") : " Mon village qui portes/leș sonorités d'une larme dans ton nom,/à l'appel profond des mères/en cette nuit-là je t'ai élu/seuil du monde/et sentier de mes passions. "784 Lucian est le neuvième enfant du prêtre orthodoxe Isidor Blaga et d'Ana Blaga (née Moga). Son
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
leș romantiques, toujours plus riche et plus complexe du volume de 1924. Son titre presque intraduisible În marea trecere ne renvoie pourtant pas à une sorte de " Memento mori ", mais plutôt à la prière emphatique de Lamartine : " Ô, Temps, suspends ton vol ! " qui, à son tour, suggère la même idée que l'imploration de Faust.909 L'un des thèmes majeurs de ce recueil, à part le grand passage, est le village, " repère constant de la poésie blagienne ", " espace mythique où l'éternité
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
tonalité : " De câte ori m-am găsit în fața unor fragmente caracterizate în primul rând prin substanță lor poetica, am căutat să redau cât mai fidel însăși această substanță, permițându-mi anume libertăți de cuvânt ; când m-am găsit în fața unor fragmente de ton, mi-am permis mai mari libertăți de cuvânt, ca să redau tonul. "1018 En d'autres mots, Blaga accorde la prééminence en traduction soit au signifié, soit au signifiant poétique, en fonction du rôle accompli dans le texte source par l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
rând prin substanță lor poetica, am căutat să redau cât mai fidel însăși această substanță, permițându-mi anume libertăți de cuvânt ; când m-am găsit în fața unor fragmente de ton, mi-am permis mai mari libertăți de cuvânt, ca să redau tonul. "1018 En d'autres mots, Blaga accorde la prééminence en traduction soit au signifié, soit au signifiant poétique, en fonction du rôle accompli dans le texte source par l'une des deux composantes du signe. La question de la tonalité du
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
tu găsi-voi cândva cuvenitul sunet de-argint, de foc, si ritul unei rostiri egale în veci arderii tale ? (Ardere) (Blaga, 2010 : 248) Ô être pourrais-je jamais trouver le rite, le son incandescent, argenté d'une pure expression égale à ton éternelle combustion ? (Miclău, 1978 : 445) Voilà donc une similarité frappante entre le texte de Blaga et celui de Miclău au niveau de la figuralité. Un autre élément commun se retrouve au niveau du vocabulaire choisi : le verbe " essaimer " de Miclău nous
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]