25,809 matches
-
de război și se alătură Coaliției. Campania se desfășoară în Saxonia, debutând pe 28 aprilie 1813 la Saale și apoi la Weissenfels, în urma căreia Mareșalul francez Bessières, comandant al cavaleriei, este ucis de o ghiulea. Urmează, pe 2 mai, o victorie franceză importantă la Lützen, care însă nu poate fi exploatată, din lipsă de cavalerie. Lipsa cailor, consecință a dezastrului din Rusia, va marca profund soarta acestei campanii. Urmare a victoriei de la Lützen, regele Saxoniei se poate întoarce în capitala sa
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
este ucis de o ghiulea. Urmează, pe 2 mai, o victorie franceză importantă la Lützen, care însă nu poate fi exploatată, din lipsă de cavalerie. Lipsa cailor, consecință a dezastrului din Rusia, va marca profund soarta acestei campanii. Urmare a victoriei de la Lützen, regele Saxoniei se poate întoarce în capitala sa, Dresda, în timp ce Imperiul Austriac dă semne că s-ar putea alătura Coaliției. Napoleon învinge din nou armata Coaliției la Bautzen și Würschen și începe urmărirea armatei învinse, respinse în Silezia
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
învinge din nou armata Coaliției la Bautzen și Würschen și începe urmărirea armatei învinse, respinse în Silezia. În timpul acestei urmăriri, pe 22 mai, Marele Mareșal Duroc, prieten apropiat al Împăratului, este rănit mortal. Pe 27 mai, francezii câștigă o altă victorie la Liegnitz și apoi combatanții semnează un armistițiu, la Pleiswitz, valabil între 4 iunie și 20 iulie, prelungit ulterior până la 10 august și care va avantaja mai mult Coaliția, căreia i se alătură Austria și Suedia. În același timp, în
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
se retragă, fără a putea totuși să îl anihileze. Constatând că ambele armate mărșăluiesc spre Paris, cea a lui Blücher prin valea Marnei iar cea a lui Schwartzenberg prin valea Senei, Napoleon atacă din nou și câștigă o serie de victorii: Champaubert, Montmirail, Château-Thierry, dislocând "Armata Sileziei" a lui Blücher. Se întoarce apoi împotriva celeilalte armate, cea "a Boemiei", ale cărei elemente le învinge la Montereau, obligându-l pe Schwartzenberg la o repliere rapidă spre Troyes. Între timp, "Armata Sileziei" primise
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
schimbă strategia, încercând nu să înfrunte ci să secționeze liniile de comunicație ale armatelor aliate, dar acestea continuă marșul, înfruntând și învingând armata Mareșalilor Mortier și Marmont la Fère-Champenoise și sosesc în dreptul Parisului. În tot acest timp, Wellington câștigase câteva victorii împotriva lui Soult, împingându-l pe acesta până la Toulouse iar în sud-est, Augereau era la rândul său bătut și semna armistițiul cu Aliații la sfârșitul lui martie. Napoleon își aduce resturile armatei principale la Fontainebleau, în timp ce cei doi Marmont și
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
Ducesa de Kent a decis că dacă va rămâne în Anglia, ar face mai bine jocurile pentru ascensiunea fiicei ei decât trăind liniștită la Coburg, și a căutat sprijin din partea guvernului britanic.<br> După decesul tatălui ei, tânăra prințesă Alexandrina Victoria era a treia în linia de succesiune la tron și Parlamentul nu a fost de acord să susțină datoriile Ducelui de Kent. Ducesei i s-a permis o suită de camere la Palatul Kensington. Acolo ea și-a crescut fiica
Victoria de Saxa-Coburg-Saalfeld () [Corola-website/Science/315398_a_316727]
-
("Victoria Eugenie Julia Ena"; 24 octombrie 1887 - 15 aprilie 1969), a fost soția regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei. Ea a fost nepoată a reginei Victoria a Regatului Unit. Actualul rege al Spaniei, Juan Carlos este nepotul ei. Victoria Eugenie
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
("Victoria Eugenie Julia Ena"; 24 octombrie 1887 - 15 aprilie 1969), a fost soția regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei. Ea a fost nepoată a reginei Victoria a Regatului Unit. Actualul rege al Spaniei, Juan Carlos este nepotul ei. Victoria Eugenie s-a născut la 24 octombrie 1887 la Castelul Balmoral din Scoția, Marea Britanie. Tatăl ei era Prințul Henry de Battenberg, al doilea fiu al Prințului Alexandru de Hesse din căsătoria morganatică cu Contesa Julia von Hauke. Mama ei era
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
Mama ei era Prințesa Beatrice a Regatului Unit, a cincea fiică a reginei Victoria a Regatului Unit și a Prințului Albert de Saxa-Coburg-Gotha. Deoarece Prințul Henry era produsul unei căsătorii morganatice, el era numit "Prinț de Battenberg" prin mama sa. Victoria Eugenie a primit acest nume de la bunicile sale și de la nașa sa, împărăteasa Eugenia, văduva fostului împărat Napoleon al III-lea al Franței, care trăia în exil în Marea Britanie. În familie i se spunea "Ena". Victoria Eugenie a crescut în
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
Battenberg" prin mama sa. Victoria Eugenie a primit acest nume de la bunicile sale și de la nașa sa, împărăteasa Eugenia, văduva fostului împărat Napoleon al III-lea al Franței, care trăia în exil în Marea Britanie. În familie i se spunea "Ena". Victoria Eugenie a crescut în casa reginei Victoriaș monarhul britanic permisese fiicei sale Beatrice să se căsătorească cu condiția ca ea să rămână să-i țină companie și să devină secretarul său personal. Așa încât, Victoria Eugenie și-a petrecut copilăria la
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
În familie i se spunea "Ena". Victoria Eugenie a crescut în casa reginei Victoriaș monarhul britanic permisese fiicei sale Beatrice să se căsătorească cu condiția ca ea să rămână să-i țină companie și să devină secretarul său personal. Așa încât, Victoria Eugenie și-a petrecut copilăria la Castelul Windsor, Balmoral și la Casa Osborne. Tatăl ei a murit în timp ce efectua serviciul militar după ce a contactt febră în Africa în 1896. După moartea reginei Victoria în 1901, familia Battenberg se mută la
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
copilăria la Castelul Windsor, Balmoral și la Casa Osborne. Tatăl ei a murit în timp ce efectua serviciul militar după ce a contactt febră în Africa în 1896. După moartea reginei Victoria în 1901, familia Battenberg se mută la Londra, la Palatul Kensington. Victoria îl întâlnește pe Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei, verișor al țarului Nicolae I al Rusiei. Marele Duce se simte atras de frumoasa prințesă britanică și la următoarea întâlnire în 1905 o cere în căsătorie. Ea a refuzat în ultimul
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
regele Eduard al VII-lea oferă o cină în onoarea regelui spaniol. Toată lumea știa că regele își caută o mireasă iar una din candidate era Prințesa Patricia de Connaught, fiica fratelui regelui Eduard, Prințul Arthur, Duce de Connaught și Strathearn. Victoria Eugenie a intrat în atenția regelui și cum Prințesa Patricia n-a părut impresionată de monarhul spaniol, interesul lui Alfonso față de Victoria a crescut. Mama lui Alfonso n-a fost încântată de alegerea fiului, în parte din cauza faptului că nu
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
că nu considera familia Battenberg ca fiind regală și în parte deoarece voia ca fiul ei să se căsătorească cu cineva din familia ei, familia Habsburg din Austria. Un alt motiv împotriva căsătoriei era religia prințesei britanice (Alfonso era romano-catolic, Victoria era anglicană). Alt motiv era hemofilia, boala pe care regina Victoria a transmis-o unora dintre descendenții săi. Fratele Eugeniei, Leopold, era hemofil așa că exista o probabilitate de 50% ca Eugenie sa fie purtătoare a bolii, cu toate că în acel moment
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
fiica ei și căutând un contact neoficial cu regele Eduard VII. Câteva zile mai târziu, în Windsor, regele Eduard a felicitat-o pe nepoata sa pentru viitoarea logodnă. Înaintea căsătoriei din mai 1906 Ena a fost numită Alteță Regală Prințesa . Victoria Eugenie s-a căsătorit cu regele Alfonso la Mânăstirea Regală San Geronimo din Madrid la 31 mai 1906. După ceremonie, procesiunea regală a ajuns la Palatul Regală unde a avut loc o tentativă de asasinat. Anarhistul Mateu Morral a aruncat
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
II-lea al Rusiei al cărei fiu și moștenitor, un alt strănepot al reginei Victoria era similar afectat, Alfonso n-a iertat-o niciodată pe Ena de ceea ce s-a întâmplat. În total, regele Alfonso al XIII-lea și regina Victoria Eugenia au avut șapte copii, cinci fii și două fiice. Nici una dintre fiice nu a fost purtătoare de hemofilie. După nașterea copiilor, relația cu Alfonso s-a deteriorat iar el a avut numeroase aventuri. S-a spus că el a
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
Heinrich al Prusiei, al treilea copil și al doilea fiu al împăratului Frederic al III-lea al Germaniei și al Prințesei Victoria a Regatului Unit. Cum mamele celor doi tineri erau surori, ei erau verișori primari. Căsătoria a displăcut reginei Victoria deoarece ei nu i s-a spus nimic până la nuntă. Mama lui Heinrich o plăcea mult pe Irene totuși aceasta a fost șocată când Irene nu a încercat să-și ascundă cu un șal ascundă sarcina cu primul ei fiu
Prințesa Irene de Hesse () [Corola-website/Science/315391_a_316720]
-
17 august 1786 - 16 martie 1861) cuplul căsătorindu-se pe 29 mai 1818 la Schloss Ehrenburg, Coburg (în religia Luterană) și din nou pe 11 iulie 1818 la Kew Palace, Kew, Surrey. Ei au avut un singur copil, Prințesa Alexandrina Victoria de Kent (24 mai 1819 - 22 ianuarie 1901), care a devenit Regina Victoria pe 20 iunie 1837. Ducele era foarte mândru de fiica sa spunându-le prietenilor săi să se uite bine la ea deoarece ea va fi Regina Angliei
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
a devenit Regina Victoria pe 20 iunie 1837. Ducele era foarte mândru de fiica sa spunându-le prietenilor săi să se uite bine la ea deoarece ea va fi Regina Angliei. Văduvă cu 3 copii (doi din prima căsătorie), Prințesa Victoria de Saxa-Coburg-Saalfeld era fiica Ducelui Franz Friedrich de Saxa-Coburg-Saalfeld și sora Prințului Leopold de Saxa-Coburg-Saalfeld soț al moștenitoarei tronului de-abia decedate. Primul soț al noii Ducese de Kent a fost Emich Carl, al doilea Prinț de Leiningen, cu care
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
Rusiei în 1894. A doua, în 1890, a fost Prințesa Hélène de Orléans, fiica lui Filip, conte de Paris și strănepoată a ultimului Bourbon rege al Franței. La început, regina Victoria s-a opus logodnei deoarece Hélène eta romano catolică. Victoria i-a scris nepotului ei sugerându-i ca o alternativă o altă nepoată, Prințesa Margaret a Prusiei. Hélène a fost de acord să se convertească, însă tatăl ei a refuzat să accepte acest lucru. Mai târziu, Hélène s-a căsătorit
Albert Victor, Duce de Clarence () [Corola-website/Science/315406_a_316735]
-
și a telefoanelor mobile, în timp ce reprezentanții principalelor partidelor de opoziție nu și-au asumat un rol major în desfășurarea protestelor. Pe 7 aprilie 2009 peste 30 de mii de persoane, susținători ai opoziției au ieșit pe străzile Chișinăului, ca să conteste victoria comuniștilor la alegeri, scandând "„Vrem alegeri repetate”" și "„Jos comuniștii”". Liderii PLDM, PL și AMN susțineau că alegerile au fost fraudate, cerând organizarea unui nou scrutin. Unii manifestanți au pătruns în clădirea Parlamentului și în cea a Președinției și le-
Protestele de la Chișinău din 2009 () [Corola-website/Science/315420_a_316749]
-
lângă Narvik și să aștepte până când zăpada se va topi pentru a ataca orașul. Coordonate de generalul norvegian Carl Gustav Flescher, forțele norvegiene, britanice, franceze și poloneze au recapturat Narvikul pe 28 mai 1940. Aceasta este de asemenea considerată prima victorie a infanteriei aliate în Al Doilea Război Mondial. Însă, pe atunci deja aliații pierdeau Bătălia pentru Franța și evacuarea din Dunkerque era în curs de desfășurare. Deoarece prin invazia nazistă a Franței Scandinavia a devenit nesemnificativă, și deoarece trupele aliate
Narvik () [Corola-website/Science/315441_a_316770]
-
și fiorduri, o alternativă fiind râurile bogate în somon din Skjomen, Beisfjord și Bjerkvik. Festivalul de Iarnă (Vinterfestuka) se desfășoară în fiecare an, la începutul lui martie. Muzeul Ocupației din Narvik expune diferite obiecte din anii 1940-1945, printre care Crucea Victoria acordată postmortem căpitanului Bernard Warburton-Lee și o rară mașină criptografică germană Enigma. O importanță strategică pentru transportul terestru o are linia de cale ferată Ofot care merge din nordul Suediei până la Narvik. Bunuri, precum minereul de fier, transportate pe această
Narvik () [Corola-website/Science/315441_a_316770]
-
A zburat pe avioane Reggiane Re.2000 Falco (MÁVAG Héja) și Messerschmitt Bf 109G. Primul avion pe care îl doboară a fost un Heinkel He 111, german, doborât din greșeală. În continuare participă la 142 de misiuni obține alte 6 victorii aeriene. La 1 mai 1944 se constituie Grupul de Vânătoare 101 „Puma”, iar Szentgyörgyi este transferat la Escadrila 101/2 „Retek” (). Luptă împotriva aviației americane și doboară un P-38 Lightning, un P-51 Mustang și patru bombardiere B-24 Liberator
Dezső Szentgyörgyi () [Corola-website/Science/315446_a_316775]
-
bombardiere B-24 Liberator. În 16 noiembrie 1944 este înaintat ofițer. După ce atacurile americane au încetat, sunt reluate misiunile împotriva aviației URSS. Până în 15 aprilie 1945 participă la 220 de misiuni, doboară 29 de avioane inamice, fiind creditat cu 33 de victorii aeriene (cvadrimotoarele se socoteau dublu). Este asul cu cele mai multe victorii aeriene ale aviației de vânătoare maghiare. După război, între 1946 și 1949 zboară pentru MASZOVLET (Liniile Aeriene Maghiaro-Sovietice). Între anii 1950 și 1956 este închis de regimul comunist. Revine ca
Dezső Szentgyörgyi () [Corola-website/Science/315446_a_316775]