23,608 matches
-
o continuă călătorie cu trenul. Cu siguranță, voi știți că îi place să scrie și ce-i mai place... Scrie simfonii să te poți vedea tu cât de frumos ești și dacă ar scrie și rânduri te-ar face să zâmbești. Scrie scrisori din când în când pentru el, el find... hmm... doar el. Ea visează, uneori atât de mult încât tace moleșită zile întregi pe un fotoliu, nemâncată și sugrumată de strigăte din afară. Cine sunt eu? Hai taci, nu
A doua oară unu by Lungu Andreea-Loredana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92927]
-
Ion Iliescu e un alt favorit al lui Ion Bârlădeanu. Iliescu în fața mulțimilor, lângă Marx, Lenin și Păunescu, Iliescu imprimând bani falși în noua economie de piață, Iliescu între steagul PCR și zvastică, Iliescu pe post de Ceaușescu. Petre Roman zâmbind din spatele unui penis, Emil Constantinescu așteptat de elicopter și de stewardesa sexy. Personajele trec prin malaxorul-foarfecă al lui nea Ion și ies de acolo purificate, acceptabile și bune de trimis la culcare. Ion Bârlădeanu se declară un freelancer al reciclării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
anunț oficial, mai devreme cu aproape un an. În urma lor, o comunitate de fani nostalgici sub ochii cărora nu se mai developează decât vechile reclame, postate pe YouTube. Doamna de la studioul foto unde mițam făcut cam toate fotografiile utilitare nu zâmbea niciodată. Tocmai de aceea mi se părea ciudat că ea era cea care îmi spunea mereu „Zâmbiți, vă rog“, cu un ton de parcă ar fi zis sățmi fac temele. Primele fotografii, folosite probabil la înscrierea la școală, a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
cărora nu se mai developează decât vechile reclame, postate pe YouTube. Doamna de la studioul foto unde mițam făcut cam toate fotografiile utilitare nu zâmbea niciodată. Tocmai de aceea mi se părea ciudat că ea era cea care îmi spunea mereu „Zâmbiți, vă rog“, cu un ton de parcă ar fi zis sățmi fac temele. Primele fotografii, folosite probabil la înscrierea la școală, a trebuit să le aștept câteva zile; mțam uitat încruntată la ele - eram eu, dar parcă nu eu, arătam mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
de intrare, doar câteva minute. Sub ochii mei și sub suflul feonului Diana, pătrățelul negru se transforma în imaginea mea. Era, cred, cel mai miraculos proces tehnologic pe care îl văzusem în viața mea. Doamna de la studio continua să nu zâmbească. Amintirile a generații întregi au forma pătrățoasă a fotografiilor Polaroid. Banda albă de sub fotografie, cu un spațiu generos pentru „legende“ haioase ale pozelor, porecle și cuvinte dulci pentru cei dragi, a rămas o marcă a filmelor Polaroid. Bucuria dezvăluirii, nuanță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
acum cu camere digitale, nici mai rele, nici mai bune decât cele care își declanșează blizurile în mâinile turiștilor. Pentru ultimele fotografii de diplomă făcute, mița fost arătată poza pe LCDȚul camerei și am fost întrebată dacă „e OK“. Fotograful zâmbea, dar nu mița fost deloc mai simpatic decât doamna serioasă care usca polaroidele cu feonul. Ceța avut și ceța pierdut Au avut operatorii culturali și au pierdut sălile de cinema » Operatorii culturali vor putea primi finanțare nerambursabilă de la stat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
de modul în care se celebra la București 23 august, "ziua eliberării", pe care o descrie în cel mai idilic mod: Uneori dansatorii se opresc și se învârt unii în jurul celorlalți, împletindu-se uneori din mers într-o serpentină. Soldații zâmbesc, dar își păstrează locul, dispar și reapar în acel șuvoi de oameni din ale căror brațe unduitoare se ridică parcă o spumă de flori și panglici roșii. O fetiță smulge stegulețul roșu din țeava unei arme, fuge cu el, apoi
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
fel de boală rușinoasă ce trebuie ținută ascunsă. Ehei!... (Și Mama spuse în șoaptă, cu o teamă din vechiul regim, patru cuvinte, rar auzite, pe care greu le reproduc, știind că veți pufni în râs.) PATRIOTISM, ONOARE, JERTFĂ, DATORIE... Apoi, zâmbind cu subînțeles, adăugă: Ce veți face voi când vor veni teroriștii? Articol din rubrica “Fotograme fără obiectiv" publicat în cotidianul “Ziarul de Iași”. Ziua Crucii În regimul trecut, vegetarian sau nu, cu soia ori fără, cu telejurnalul de seară ce
Fâl-fâl-fâl! by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1144_a_1925]
-
Mises. În vremea socialismului 322 unul dintre subiecții scenetelor jenante, care ni se puneau duminicile sau pe la revelioane, la televizor, era chelnerul care servea prost, producea confuzii, ne vărsa ciorba pe pantaloni sau ne înșela la plată. Unii mai și zâmbeau, iar alții erau foarte încântați de nivelul ,,democratic", fără precedent, al socialismului care permitea, iată, o asemenea critică directă. În spatele situației se afla, însă, drama consumatorului care era servit în mod neglijent de un ins care îi era egal ca
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
servicii, se trăia într-o lume întoarsă pe dos în care cel care plătea marfa sau serviciul respectiv trebuia să facă plecăciuni celui care-i dădea acea marfă ,,pe sub mână". Era o lume îndobitocită, în care chelnerul din discuția noastră zâmbea la televizor de glumițele la adresa lui și în spatele nostru își freca palmele și număra plasele cu bani. Chelnerii, barmanii, vânzătorele de pâine sau, nu mai vorbim, măcelarii, adunau averi colosale din foamea și alergătura noastră a celorlalți, muritorii de rând. Mulți
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
orice dezbatere despre construcția socială a unei populații sau alta. ,,Ceilalți" înțeleg diferit lumea interioară și exterioară, universul și locul omului în acest univers 273. De aceea, noi nu înțelegem cum pot trăi fără o baie în casă, iar ei zâmbesc atunci când ne văd alergând ca fiecare dintre noi să aibă o baie în casă. În același timp, prin analiza pe care ne-o propunem, dorim să punem în evidență, ca într-o oglindă și să înțelegem mai bine și drumul
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
o stație de metrou și vă grăbiți foarte tare la locul de muncă. Chiar dacă cineva va veni lângă dumneavoastră să vă spună că posibila urcare în metrou o să vă coste contractarea unei răceli, pentru că acolo sunt câțiva oameni răciți, veți zâmbi, vă veți asuma riscul și veți urca în primul vagon care trage mai aproape. Riscul face parte din noi și îl asumăm, uneori, ca pe un mod de a fi. Ce dacă răcim?! Important este să ajungem repede la locul
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și lipsuri 88. Comunismul nu a putut trece peste aceste obstacole cu tot setul de operații pe care liderii săi au crezut că le pot face pe creierul uman. Omul așa a fost creat și așa a rămas, trecând, iată, zâmbind, așa cum le plăcea liderilor săi să spună, peste o epocă și peste cea mai mare utopie creată vreodată. Ca un optzecist convins spun că datorăm mult generației Woodstock. Numai ei ar fi putut imagina o lume în care comunismul să
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ne bucurăm de vremea frumoasă a zilei ce începe când afară sunt peste 35˚C în mod constant și de luni de zile este o secetă cumplită. Toată lumea se plânge și se vaită de atâta potop de căldură și ele, zâmbind, ne îndeamnă să ne bucurăm. Altele ne îndeamnă la fel, să ne bucurăm de vremea călduroasă în mijlocul iernii când toată lumea așteaptă zăpada pentru a se bucura de sărbătorile de iarnă. Mai este și inadecvarea ,,domnului dobândă", acela cu fustiță peste
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
deci nu se pune problema așa. Faptul că - n-aș vrea acum să-i înșelăm pe telespectatorii noștri care probabil cred că noi am avut o discuție de detaliu asupra acestor puncte înainte de a începe să discutăm -, faptul că eu zâmbesc și că sunt destins arată mai ales că ministrul de Externe vrea să dedramatizeze o asemenea situație, dar s-a întâmplat, trebuie să o spunem, o chestiune care în mod normal nu trebuie să se întâmple, aceea de a exista
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
urma să cadă, să vină, să intervină în aceeași perioadă cu Raportul Comisiei Europene. Este din păcate sau nu este din păcate? Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu am emoții și, dacă ascultătorii ne-ar vedea, ar observa și mimica mea. Dragoș Ghițulete: Zâmbește ministrul Răzvan Ungureanu. Eu voi face oficiile de închidere, cum s-ar spune. Domnule ministru, vă mulțumesc foarte mult pentru că ați acceptat invitația noastră. Mulțumesc, Luca! Mulțumesc, Mihaela! Din păcate, trebuie să ne oprim aici. 19 ianuarie 2006, Radio Delta
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
și neșansa, miracolul muzicii și al vieții. Seara, cînd am ajuns la hotel, băiatul meu, fără să înțeleagă pînă la capăt ce spune, excitat însă teribil, striga în gura mare: "Am fost pe Titanic la casa lui Enescu!" Mulți au zîmbit cu îngăduință.
Luminiș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12543_a_13868]
-
mătase neagră, neînsemnată protecție împotriva vîntului din nord. Sutana îi era tocită, dar curată, și observă dintr-o privire că îi lipseau doi nasturi. În acel moment privirile lor se întretăiară. - Iată, domnișoară Céleste, o să ai de lucru, spuse el, zîmbind. Nu avea să uite niciodată zîmbetul acesta, care, într-o clipă, îi cucerise inima și îi cîștigase pentru totdeauna devotamentul. Să fi trăit ea încă de pe atunci presimțirea faptului că el avea să fie mîngîierea clipelor ei de pe urmă, viziunea
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
la plecarea din această lume în care, în simplitatea ei, nu se mirase niciodată de absolut nimic? Abia în pragul magaziei se dumiri. Se întoarse brusc, de parcă o ciupise un tăun. - De unde știți că mă cheamă Céleste? Parohul din Mégčre zîmbi încă o dată. - Mi s-a vorbit mult despre dumneata ieri, spuse el, nu tocmai limpede, trebuie să recunosc. Totuși ți-am reținut numele. De plăcere, fața i se schimbă; se prefăcu că numără vreascurile, pe care le punea, unul cîte
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
pe șest în această ecuație, ca să nu fim prea bătărori la ochi în pro-americanismul nostru cu nuanțe anti-Bush), pesedeii speră să-și cârpească turul pantalonilor ciuruiți la agerile din iunie. Năstase zburdă ca un miel pe câmpiile înflorite ale patriei, zâmbind cu sclipici florei și faunei din jur. Dar nu e sigur că e zâmbetul lui. El știe la fel de bine ca noi că în aceste luni își joacă ultima carte politică. Încurajat s-o ia înaintea partidului, el înfruntă un risc
Nu da șagă dă tunuri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12552_a_13877]
-
dimensiunea aceasta a poposit și Kordonski. Dincolo de comentariile ironice, pamfletare, rezolvate în rezonanțele filmului mut, cu savoarea gag-ului binecunoscut. (Mi-aduc aminte cîteva fraze, din cartea prezentată în numărul trecut, ale lui Tudor Rebengiuc, care m-au făcut să zîmbesc în timpul spectacolului: "Tata înțelege patriotismul în genul lui Caragiale. Despre calitățile națiunii, dacă sînt, tăcere totală, să vorbească cei de alt neam, dacă au despre ce zice. Numai defectele merită atenție.") Un ceas care bate non-stop. Nu știu dacă îl
Lăsata secului (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12587_a_13912]
-
Liu pictase o carte care zăcea deschisă, pe o masă dintr-o celulă obscură de închisoare. Și cu toate că literele pictate pe paginile cărții se vedeau, rîndurile nu se puteau citi. împăratul Sang dădu, dezamăgit din cap. Adunîndu-și tot curajul, Liu zîmbi. Ținu pictura în fața chipului sumbru al suveranului său. - Citește cartea, stăpîne! Chipul împăratului se îmbujoră văzînd atîta îndrăzneală, dar în noaptea următoare visă că a reușit să citească rîndurile pictate pe paginile cărții. Fiecare frază descrie puterea domniei lui cu
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
nenorocire similară: în trenul ce-l transporta spre Paris, geamantanele sale cu haine și cu ultimele hîrtii i se ,rătăcesc". După cum notează Mircea Eliade, reacția sa a fost una stoică: ,A acceptat și această pierdere, bărbătește, ridicînd din umeri și zîmbind". între timp, s-a văzut îndepărtat de la catedra sa universitară din București, pentru o pretinsă ,colaborare" cu ocupantul nazist, cu toate că, așa cum specifică într-o scrisoare deschisă adresată ministrului Educației naționale, în anii regimului Antonescu n-a ocupat nici o funcție legată
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
marcat existența. Uneori, poate, fără să-mi dau seama imediat. Nu sînt puțini, dar nici mulți. Sînt însemnați. Pentru mine. În întunericul acela, am zărit zîmbetul lui Iosif Sava. Cu ochelarii cățărați pe frunte, calm, cald, mă privea și-mi zîmbea. Am simțit, fizic, chinul dorului, al unei absențe. Faptul palpabil, că sînt lucruri pe care nu mai ai cu cine să le discuți. L-am cunoscut devreme, cum am mai povestit, în studenția mea, prin 1988, pe culoarele Radioului, unde
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
mei, adesea nu înghițiți de regim. Aud și acum pașii securistului de la ușa sălii... Nu m-am gîndit cît risca. Mi se părea, vai, că ni se cuvine darul acestui om. Îl vedeam, așadar, zilnic la Radio, înalt, masiv. Îmi zîmbea, de fiecare dată. Îl ascultam la ora douăspezece și învățam, de pildă, cum să deosebesc accentele lui Domingo de cele ale lui Pavarotti pe aceeași arie. Serile, de vineri, cred, mergeam, uneori, în Sala Radio și mă minunam cîtă răbdare
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]