233,134 matches
-
în Țara Bascilor, "Policía Foral" în Navarra și "Mossos d’Esquadra" în Catalonia. Aceste roluri excepționale își au rădăcinile în istoria fiecărei regiuni, dat fiind că fiecare dintre ele s-a aflat, vreme de sute de ani, sub presiunea guvernului central de la Madrid care încerca să le remodeleze.
Autonomie (politică) () [Corola-website/Science/337426_a_338755]
-
din cauza unor condiții nefavorabile pentru negoț cea mai mare parte a averii sale. Cu toate acestea, copilul a primit o educație cu grijă, părinții dorind să studieze odată teologia. După absolvirea liceului din Antwerpen (un liceu cunoscut pentru punerea punctului central în studiul clasiciștilor vechi greci și romani), a început ca pregătire cu un studiu universal la „Școala Înaltă” din Löwen (pe atunci Țările de Jos Austriece. Înapoiat, a început însă să studieze medicina la [[Universitatea din [[Leiden]]. În acest timp
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
Chomsky, John M. Coetzee, Elif Shafak și mulți alții. În peste o sută de orașe din cca 40 de țări au fost prezentate pagini scrise de câteva dintre cele mai importante personalități ale culturii armene din ultimul secol. Un rol central l-a avut "Cartea șoaptelor", din care au fost prezentate capitolele șapte și opt în 21 limbi. Printre cititorii cărții se numără înalți demnitari ai lumii, cărturari, șefi de state, ca de pildă proaspătul laureat al Premiul Nobel pentru Pace
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
poziția generalului Alexeev, care nu a susținut ralierea României la cauza Antantei. Cu toate că oficialii de la Paris persistau în ideea de a obține un acord cu Guvernul României, la Moghilev se contura o soluție alternativă reprezentată de desprinderea Bulgariei de Puterile Centrale, în schimbul unor compensații teritoriale substanțiale în Tracia și Macedonia. Un nou proiect de convenție militară cu România - bazat pe această idee a fost transmis la începutul lunii august 1916 de Janin lui Joffre, dar Joffre nu a fost de acord
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
evaluării situației, Comitetul a considerat că nu exista altă alternativă decât să se bazeze pe creditul pe care îl avea disponibil la STAVKA general Janin, care a fost informat de îngrijorările generalului Berthelot (acestea au fost de altfel și elementul central al divergențelor dintre cei doi). Luând foarte în serios aceste îngrijorări, într-o telegramă din 12 ianuarie 1917, Janin a recomandat insistent guvernului francez ca „povara românească” să nu supraîncarce barca rușilor. Datorită lui Hubert Lyautey - efemer numit Ministru de
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
încheiat cariera la data de 19 octombrie 1924. De aici s-a retras în Isère, acolo de unde a provenit soția sa. Frustrările trăite în timpul misiunii din Rusia din timpul Războiului Civil în ceea ce privește relațiile cu Kolceak și Knox, au constituit elementul central al memoriilor sale despre respectiva perioadă - publicate în 1933 în Franța sub titlul de "„Ma mission en Sibérie 1918-1920”". În 1942, generalul a finalizat pentru publicare manuscrisul memoriilor sale privitoare la perioada 1916-1917. Circumstanțele existente în acea vreme în Franța
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Italia, valul de frig a provocat moartea a cel puțin șapte persoane în curs de 48 de ore. Cinci dintre aceste victime erau persoane fără adăpost, două dintre ele având cetățenie poloneză. În această țară a nins abundent în zona centrală, dar și în Apulia (sud-est), unde aeroporturile din Bari și Brindisi au fost închise, aceeași măsură fiind luată și în Sicilia și Insulele Eoliene. În Polonia, temperaturile au coborât la -42°C. Din cauza frigului, opt oameni au murit în România
Valul de frig din Europa din ianuarie 2017 () [Corola-website/Science/337430_a_338759]
-
1 ianuarie 2007, statutul unui centru de competență națională. "Centre national du microfilm et de la numérisation" se află din 1973 în "Château d’Espeyran" în Saint-Gilles-du-Gard în Département Gard. În anul 2004 s-a decis pentru construcția unei noi arhive centrale în "Pierrefitte-sur-Seine". A fost nevoie de 60 de kilometri liniari de la "Hôtel de Soubise" respectiv "Hôtel de Rohan" și 120 de kilometri liniari din Fontainebleau. Clădirea a fost proiectată de arhitectul italian Massimiliano Fuksas. Acesta este situată în linia imediată
Archives nationales (Franța) () [Corola-website/Science/337439_a_338768]
-
publicitatea ofensatoare în jurul activităților sociale ale familei Warren, articolul sugera un nou concept juridic care urma să influențeze legislația viitoare.Plecând de la analogii cu legile privitoare la defăimare, la proprietatea literară și la ascultările clandestine, Brandeis a susținut că interesul central, chiar dacă nu formulat explicit, care este aparat în aceste domenii, este interesul în integritatea personală, „dreptul de a fi lăsat în pace”, care trebuie apărat de violări, cu excepția cazurilor unor motive obligatorii de ocrotire a bunăstării publice. Brandeis vedea în
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
zona numită Halici, voievodul și-a organizat oastea, așteptând sosirea polonezilor (leșilor). Tehnica fiind cea a învăluirii dușmanului, bătălia este crâncenă, încât „curse sânge până la țurloaiele cailor". Importantă este însă nu desfășurarea de forțe, ci dimensiunile aproape fabuloase ale personajului central, care a măturat totul în cale ca și când în acest bătrân s-ar fi întrupat stihiile naturii dezlănțuite. Odată cu sosirea lui Ștefan cel Mare în cetatea de scaun, se manifestă primul conflict al dramei (previzibil încă din actul I): trei mari
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
să fie rezervate traficului auto crescând din oraș. Viteza tramvaielor a scăzut constant din cauza ambuteiajelor, ceea ce a determinat compania de transport din Bruxelles să construiască, peste tot unde era posibil, liniile de tramvai separat de restul traficului, iar în zona centrală a orașului să le coboare în tuneluri. În 1957 a fost deschis primul tunel, în apropierea congestionatei Piețe a Constituției, între Gară Bruxelles-Sud și actuala stație Lemonnier. Tunelul a fost construit simultan cu alte lucrări executate în legătură cu Expoziția Mondială din
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
curs din zona metropolitană a orașului Bruxelles, care se extinsese semnificativ de la prima acoperire în secolul al XIX-lea. Râul, care curgea până atunci prin canalele acoperite din centrul orașului, a fost deviat de-a lungul bulevardelor care mărginesc zona centrală. În 1972, tunelurile rămase nefolosite au început să fie convertite într-o axa nord-sud a unui sistem subteran de tramvaie denumit premetrou. Pe perioada lucrărilor la axa Nord-Sud a premetroului au fost descoperite ruine ale vechiului oraș medieval, precum și pilonii
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
pentru a putea primi noile tramvaie Bombardier FLEXITY Outlook de tipul T3000 (în 2006) și T4000 (în 2007) și a le permite pasagerilor să coboare din rame pe peroanele exterioare, în timp cei care urcă să o facă de pe peronul central. Axa Nord-Sud se intersectează cu liniile de metrou și în stația De Brouckère și cu liniile și în stațiile Rogier, Porte de Hal / Hallepoort și Gâre du Midi / Zuidstation. Ca urmare a restructurării rețelei de tramvai a orașului între 2006
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
a fost un reputat medic militar, chirurg, colonel al Armatei Române, Comandant al Policlinicii Garnizoanei București, Șef al Serviciului 2 Chirurgie de la Spitalul Militar Central, decorat cu Ordinul „Regina Maria” pentru rezultate deosebite în îngrijirea și tratarea răniților în timpul celui de-al doilea război mondial. s-a născut la 11/24 iunie 1896 în satul Drăgotești, comuna Fîntîna Domnească (actualmente comuna Prunișor), județul Mehedinți. A
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
Năstăsescu, absolventă a Facultății de Litere, cu care a avut doi băieți, care au ales aceeași profesie: Dan Hălălău (1929-2010), medic primar oftalmolog și Florin Hălălău (1933-2007), profesor universitar de anatomie patologică. În 1937 intră prin concurs la Spitalul Militar Central, unde între 1941 și 1942 este Șef al Serviciului 2 Chirurgie. În timpul celui de-al doilea război mondial a efectuat două campanii pe frontul de est. În 1942 a fost comandantul unei ambulanțe în Crimeea, iar în 1943 comandant al
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
iar în 1943 comandant al unui spital de campanie, străbătînd cîmpurile de luptă pînă în Caucaz, la Krasnodar. Pentru rezultate deosebite în îngrijirea și tratarea răniților, a fost decorat cu Ordinul „Regina Maria”. După război se întoarce la Spitalul Militar Central. Din Decembrie 1949 a fost Comandant al Policlinicii Garnizoanei București, iar din 1954 Șef al Serviciului Chirurgie pînă la 28 mai 1958, cînd este trecut definitiv în rezervă. S-a stins din viață la 14 iulie 1988.
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
conflicte de frontieră, a cucerit Polotskul în 1563. Au urmat victorii lituaniene în din 1564 și la (Ceașniki) în 1567, perioadă de conflict intermitent între cele două părți. Ivan a continuat să câștige teren între orașele și satele din Livonia centrală, dar Lituania l-a împiedicat să ajungă pe coastă. Înfrângerile de la Ula și Czasniki, împreună cu defecțiunea lui Andrei Kurbski, l-au făcut pe Ivan al IV-lea să-și mute capitala la în timp ce ceea ce el considera a fi opoziția împotriva
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
ca represalii pentru cumpărarea Hapsalului, Lealului și Lodei de către Danemarca. Influența daneză în Livonia a încetat, după ce Frederick a acceptat înțelegeri cu Suedia și cu Polonia pentru oprirea implicării nominale daneze. Forțele suedeze au fost asediate în Reval, iar Livonia centrală au fost năvale rusești până la Dünaburg (Daugavpils), cetate aflată formal sub control polono-lituanian de la din 1561. Teritoriile cucerite au intrat sub stăpânirea lui Ivan sau a vasalului său, Magnus, proclamat în 1570 monarh al . Magnus l-a trădat pe Ivan
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Bătălia de la Turtucaia. Înfrângerile de pe frontul de sud în Bătălia de la Turtucaia și în Dobrogea, ca și eșecul Operației de la Flămânda au pus România într-o situație strategică dezavantajoasă. Oprirea acțiunilor ofensive pe frontul de nord a dat răgazul Puterilor Centrale să concentreze în Transilvania o forță puternică adusă de pe celelalte fronturi unde se instalase acalmia. Acest fapt se va dovedi hotărâtor pentru soarta întregii campanii a anului 1916, conducând în mai puțin de două luni la pierderea a două treimi
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
unități era asigurată de: general de brigadă Constantin Teodorescu - Divizia 17 (Turtucaia), general de brigadă Ioan Basarabescu - Divizia 9 (Silistra), general de brigadă Nicolae Arghirescu - Divizia 19 (Cernavodă) și contraamiral Nicolae Negrescu - Flotila de Dunăre. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea Planul deoperații român prevedea ca pe frontul de sud Armata României să ducă o operație defensivă strategică. Inițial forțele Armatei 3 urmau să asigure acoperirea frontierei sudice de la Calafat la Marea Neagră urmând ca ulterior, după sosirea Corpului 47 Armată
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
spre Silistra. Consecințele înfrângerii de la Turtucaia au fost imense, influențând decisiv cursul campaniei anului 1916. Pentru bulgari recucerirea orașului „răpit” în 1913 a dus la o creștere a moralului național și a dorinței de a continua să lupte alături de Puterile Centrale. Ea a reprezentat o „gură de oxigen” și o încurajare pentru liderii austro-germani care se confruntau cu o serioasă criză și căutau încă soluții pentru a contracara ofensiva românească în Transilvania. În România, căderea Turtucaiei a creat o panică generalizată
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
a suferit o oareșicare întârziere."” Șirul deciziilor pripite începute cu Turtucaia și continuate cu „Manevra de la Flămânda“ a dus la oprirea ofensivei pe frontul din Transilvania, armatele române trecând la apărare pe un aliniament nefavorabil, dând astfel timp forțelor Puterilor Centrale pentru realizarea dispozitivului de luptă în vederea trecerii la ofensivă pentru străpungerea apărării de pe Carpați, în timp ce un număr important de divizii românești se deplasau de pe un front pe altul în marșuri istovitoare. „"S-a dovedit încă odată adevărul dictonului conform căruia
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
anilor 1960. Toate aceste experiențe și influențe au contribuit la succesul de durată obținut de Kadár și Klos cu filmul "Magazinul de pe strada mare" ("Obchod na korze", 1965), o descriere tulburătoare și plină de compasiune a străzilor evreiești din Europa Centrală în timpul deportărilor evreilor în lagărele de concentrare germane din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Filmul a primit mai multe premii, printre care și Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. Oamenii de știință și criticii de film
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]
-
de orașul Brno, în apropierea orașului Blansko. Ea este o parte a Peșterii Punkva, iar râul subteran Punkva curge prin interiorul ei. Dolina are aproximativ 138,7 metri adâncime și este cea mai adâncă gaură montană de suprafață din Europa Centrală. Este o atracție turistică populară pentru turiștii ocazionali în regiune, ca și pentru speologi și scafandri profesioniști. În partea de început a canionului Pustý Žleb (Jgheabul Pustiu), sub orașul Sloup, apele pârâului Sloupský, unul dintre afluenții râului subteran Punkva, a
Prăpastia Macocha () [Corola-website/Science/335884_a_337213]
-
închisori și independența judiciară compromisă. România s-a clasat pe locul 59 din 167 de țări într-un studiu al revistei financiare "The Economist" privind starea democrației în 2015, fiind descrisă ca o "democrație defectuoasă", asemenea altor țări din Europa Centrală și de Est. Într-un studiu APADOR-CH din septembrie 2015 se arată că Guvernul (ministere, agenții guvernamentale), instanțele de judecată și Parlamentul sunt instituțiile care încalcă cel mai des drepturile omului în România. La nivel perceptiv, același studiu relevă că
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]