27,087 matches
-
băutură, jandarmii au luat-o la fugă. În primul moment s'a retras și Niculescu, apoi s'a hotărât, s'a întors, le-a citit manifestul și a izbutit să ia o declarație scrisă precum că sătenii vor sta în liniște. Un oarecare om cinstit din Sirițel, care nu mai putea ține în arendă pământul școalei (din pricina învățătorului, credea el), l-a denunțat ca instigator pe Niculescu. N. Florescu, Ruginoasa Om liniștit și cinstit, trăind în cercul familiei, cu prietini puțini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
primejdia țării și despre a lor, dacă nu stau liniștiți. La îndemnul său, sătenii iscălesc o declarație de pace, care se dă inspectorului comunal. Apoi în zilele celelalte cât satele fierbeau, a umblat din om în om cu sfaturi de liniște. Acest om, pentru căpitanul de jandarmi Niculescu, era un instigator. Întâlnindu-l căpitanul în gara Dolhasca (era după masă), l-a batjocotit, l-a amenințat, l-a pus între jandarmi sub pază. I-au dat drumul atunci, dar peste câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
e mai ales faptul că, după cât am aflat, sublocotenentul de rezervă L... cu paternitatea necunoscută ar fi fiul natural al unui coreligionar al lui Manasse. * Iată cum se poate repeta situația din piesa Israel. Cât despre mine, pot vorbi în liniște despre acest fapt destul de recent, căci camaradul meu de arme nu are obiceiul să citească gazete. Are obiceiul numai să se mire "cum pot trăi oamenii între atâția Jidani"... * Puțină fiziologie Și creierul își are prejudecățile lui cași stomahul. Noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vite: câțiva cârlani, doi mânji, câteva junci. Un câne merge alene pe urmele lor. Pe lanuri arate, zboară la fața pământului negre ciori. De pe miriști, spre cerul sur, se ridică câte un stol de grauri. Vântul fâșâie ușor. Încolo-i liniște și tristețe în întinderi. * Pe imaș gol, pâlcuri de peliniță ca pete de brumă. * Vreme ploioasă de toamnă, ploaie putredă. Un foc în pădure, învăluirile fumului printre ramurile pe jumătate goale și printre frunzele galbene; într-un adăpost șubred, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
climaterice și la băi. August e luna mănăstirilor. În cei mai mulți ani o vreme uscată de secetă astâmpără umezeala văilor și a codrilor ș-un cer senin și cald se boltește deasupra vechilor așezări din munții moldovenești. Orășenii se așează în liniște în căsuțele curate și gospodărești din jurul mănăstirilor. Natura blândă și poetică îi împresoară din toate părțile... Natura e aproape de ei și n-o observă Viața și îndeletnicirile lor... Ce erau odată lăudatele mănăstiri... Domnii și boerii binecredincioși de odinioară... Poporul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de importanță, dacă n- r fi sârguința voievodului de a răspunde cererii nobililor poloni cu atâta promptitudine. Îndeplinindu-le dorința, Petru Aron le cere celor doi starosti de margine să intervină pe lângă rege ca „să ne facă nouă pace și liniște din partea muntenilor și a ungurilor și a togtocomanilor” (tătarilor). Starea de nesiguranță din hotarul tătărăsc era un fenomen obișnuit, iar cererea lui Petru Aron poate fi considerată ca nefiind determinată de vreo acțiune reală, pe care tătarii ar fi întreprins
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tătărăsc era un fenomen obișnuit, iar cererea lui Petru Aron poate fi considerată ca nefiind determinată de vreo acțiune reală, pe care tătarii ar fi întreprins-o atunci. Important pentru noi este faptul că Petru Aron nu avea „pace și liniște” din partea ungurilor și a muntenilor. Om al polonilor, așa cum o arată și formulele de supunere din actul dat la 1 aprilie, el se temea să nu fie înlocuit printr-o intervenție ungaro-munteană. Încă din 1456, înainte ca Iancu de Hunedoara
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lungă durată, purtată după o concepție strategică pe care românii și-au făurit-o în urma unei experiențe de secole. După biruința de la Crasna, Bogdan încearcă să se împace cu polonii. Voievodul voia, prin recunoașterea sa de către poloni, să-și asigure liniștea la hotarul de nord al țării și în același timp să pună capăt oricăror încercări pe care pretendenții la Scaunul Moldovei le-ar fi întreprins cu sprijin polon. Practic, nu s-a ajuns la nici un rezultat și, în anul următor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sa să caute loc de refugiu în Ungaria, cealaltă putere care disputa Poloniei suzeranitatea Moldovei. Aici, la tânărul și ambițiosul rege al Ungariei, Matei Corvin, erau speranțe să găsească sprijin în schimbul închinării Moldovei. Pentru moment însă Ungaria nu reprezenta pentru liniștea Moldovei nici un pericol. Matei Corvin încă nu era bine întărit în scaunul regal, pe care i-l disputau alții, iar principala sa preocupare în acest timp era să-și consolideze propria lui poziție. De aceea, în anul 1460, Ștefan, scăpat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
poziției sale în interior: recunoscut de suzeranul tradițional ca domn legiuit al Moldovei, nici boierii pribegi, nici pretendenții la scaunul Moldovei, nici adversarii dinlăuntrul Moldovei n-ar fi putut unelti cu sprijin polon împotriva sa. Mai mult decât atâta, asigurarea liniștii la hotarul de nord al țării și eventualul ajutor polon în timpul marilor confruntări pe care geniul perspicace al voievodului le intuia, reprezenta un remarcabil succes diplomatic al acestuia. Relațiile cu Ungaria. Prima incursiune în Transilvania Cât timp Iancu de Hunedoara
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
făcut, cu pace s-au întorsu înapoi, fără de nici o zminteală”. Dar, cum scrie Vasile Pârvan, nu pentru că-l trăgea inima spre vărsare de sânge pe Ștefan a trecut în Ardeal, „ci pentru că trebuia să poarte grija tronului său și a liniștei țării sale”, amenințată de prezența lui Petru Aron în Transilvania. Ștefan cel Mare a urmărit, probabil și prinderea fugarului, dar a ținut și să-i avertizeze pe cei care-l sprijineau că vor păgubi mult din această cauză. Consolidarea relațiilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
plătise Porții, în mod regulat, 2.000 de galbeni, pe care înaintașul său, Petru Aron, se angajase să-i verse anual haznalei imperiale. Acești 2.000 de galbeni reprezentau în ochii turcilor o simplă dare, prin care Moldova își răscumpăra liniștea hotarelor sale, dar și un motiv de la care se putea porni la formularea unor noi pretenții, atât bănești, cât și de stăpânire politică. Mare putere, turcii nu s-au sfiit să încalce, de câte ori li s-a părut în avantajul lor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Uzun Hassan amenință Amasia, unde-și avea reședința fiul sultanului, viitorul sultan Baiazid al II-lea, devastează regiunea Ankarei și cucerește Cezareea. Pericolul venea așadar numai din Asia. Mahomed își concentrează toate forțele și trece și el în Asia Mică. Liniștea de la hotare îi îngăduie lui Ștefan să se pregătească de nuntă. Evdochia din Kiev murise în 1467, lăsând în urma ei trei copii: Alexandru, Elena și Petru, care apare pentru prima dată într-un document din 1471. La 14 septembrie 1472
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu Florența, Ferrara, Modena și cu Milano. Fiind socotită ca o alianță făcută numai în folosul Veneției, papa nu participă la tratative ba, mai mult, rupe tratatul cu venețienii care-l acuză că și-a trădat turma. Occidentul își regăsește liniștea când oastea otomană se apropia de Dunăre, iar planurile turcești de cucerire vizau sudul Dunării. Ca și în alți ani, pentru a supraveghea mai bine mișcările dușmanului și pentru a interveni la timp pe oricare dintre drumurile pe care acesta
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
le sunt trimise ordine să păstreze cea mai strictă defensivă și prudență față de turci. Mahomed al II-lea repurta astfel un mare succes diplomatic. Capacitatea militară a Veneției era anihilată de clauzele acestui armistițiu și, în felul acesta, se asigura liniștea pentru o parte imensă a hotarului Imperiului Otoman. Restul Europei nu conta în planurile sultanului. Anglia era ruinată de Războiul celor două Roze, iar Franța și Imperiul Romano-German își concentrau atenția în jurul războiului burgund. Apelurile papei Sixt al IV-lea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mea; socotesc că este de prisos, fiindcă lucrul e prea vădit, că ea este seraiul Țării Ungurești și al Poloniei și este straja acestor două crăii. Afară de asta, pentru că turcul s-a împiedicat de mal, mulți creștini au rămas în liniște de patru ani”. Domnul cerea sprijin promițând că orice ajutor sau dar i se va trimite, el îl va răsplăti înzecit. Era sigur că turcii vor veni asupra lui „pentru cele două ținuturi, al Chiliei și al Cetății Albe, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un acoperământ somptuos, lucrat cu mătase și fir de argint, care înfățișează chipul îndurerat al doamnei. În toamna anului 1477, Ștefan afla prin oamenii săi că turcii vor porni împotriva Veneției, ceea ce însemna că la Dunărea de Jos va fi liniște dinspre partea lor. Ștefan putea să folosească momentul pentru a trimite o solie la Poartă, cu tributul pe ultimii ani, spre a-l îndupleca astfel pe sultan să-i dea pacea. Știa însă că soluția n-ar fi dus la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de brăileni, acestora le erau străine idealurile de politică înaltă, antiotomană. Ei erau foarte mulțumiți că prin târgul lor se făcea un comerț intens cu Imperiul Otoman, foarte profitabil pentru ei. În timp ce Ștefan gândea în perspectivă, pe brăileni îi interesa liniștea momentană dusă de politica lui Țepeluș. Nu-i preocupa amenințarea otomană și nici gândul că, nu peste multă vreme, Brăila ar putea deveni o raia. În 1481, ei câștigau bani buni din comerțul cu turcii și asta le era de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fixat pe baza acestui document reluarea plății haraciului de către Moldova și data la care a fost încheiată pacea. Și e posibil ca acum să fi existat o încercare de apropiere între cele două țări, Baiazid având el însuși nevoie de liniște pentru consolidarea tronului. „În anul 6990 (1482), martie 10, a luat Ștefan voievod cetatea de la Crăciuna și a așezat pe pârcălabii săi, Vâlcea și Ivanco” se menționează în Letopisețul lui Ștefan cel Mare. În Țara Românească are loc iarăși schimbarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vor duce, succesiv, tratative pentru încheierea unei păci cu Înalta Poartă. Începutul l-au făcut venețienii în anul 1479. Din anul 1482, Matei Corvin începe un lung și obositor război cu împăratul Frederic al III-lea. Pentru a-și asigura liniștea hotarului turcesc, Matei Corvin a început tratativele cu turcii, care s-au încheiat în 1483 cu semnarea unei păci pe cinci ani. În această pace, Ștefan cel Mare nu a fost inclus din neglijența dregătorilor unguri. Matei Corvin care, cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
într-un loc întărit, pregătit dinainte. Este de presupus că Ștefan a încercat să le producă turcilor pierderi la trecerea Dunării. Flota turcă ridica ancora la 1 iunie, și văzând încotro se îndrepta, îi face pe venețieni să răsufle ușurați: „Liniștea ni se așterne pe suflete!” exclamau conducătorii Serenissimei. La 5 iulie, ajungeau în fața Chiliei, oastea otomană aflându-se sub conducerea directă a sultanului și a celor doi beilerbei, Iskender pașa, beilerbeiul Anotoliei, și Ahmed Hersekzade pașa, beilerbeiul Rumeliei, ambii creștini
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
două ceasuri, trei ceasuri, până la prânz, când apare Purice. Deci, cele două oști stau de o parte și de alta a câmpului, pe care zac numai morți. Răniți mai ușor, în agonie, care să strige după ajutor, nu erau. În liniștea respectivă, apare - călare ! - figura fantomatică a lui Purice; el caută printre morți, până-l găsește pe Ștefan, îl scoate de sub morți, îi dă calul și-l ajută să încalece. Hronoadă privește impasibil în loc să trimită un pâlc de călăreți care să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
conflict cu turcii. Aprecierea regelui Vladislav ne demonstrează care era importanța strategică a Moldovei și cât de necesară era alianța cu Ștefan, „deoarece, scria regele Ungariei, în (mâinile) acestui voievod se află toată temelia și toată puterea păcii și a liniștii între aceste ilustre regate...”. Solii lui Vladislav îl informau pe Ioan Albert că regele lor nu-l poate părăsi pe Ștefan „fără a-și pierde credința și a-și încălca făgăduiala atât a sa cât și a regatelor sale”. O
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
zi, în redactarea rusă. Tratatul s-a realizat „după voința și prin mijlocirea prea luminatului prinț a domnului domn Vladislav”. În tratat sunt menționați și marele cneaz al Litvei și Jigmont, fratele lui Albert. Între amândouă părțile urma să fie liniște și pace veșnică, iar domnul și urmașii săi aveau să fie „în veacurile viitoare slobozi și fără grije și fără nici o primejdie din partea sus numiților” principi, ceea ce însemna recunoașterea deplinei independențe a Moldovei. Domnul se angaja să-l ajute pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la pretențiile sale de suzeran, motiv pentru conflicte ulterioare, Vladislav îi scria fratelui său: „Iar acest lucru majestatea sa (Vladislav) nu îl cere pentru vre-un folos sau pentru censul pe care voievodul l-ar da majestății sale, ci pentru liniștea și pacea viitoare a celor doi regi; căci, dimpotrivă, regele (Vladislav) și acest regat (al Ungariei) sunt siliți să-i dea în fiecare an un subsidiu voievodului și pe deasupra chiar i-au fost date două cetăți prea bune (Ciceul și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]