25,546 matches
-
lumii așa cum se vede prin ochii unei cârtițe. Casa Vocilor este o peșteră legată de o multitudine de tuneluri care permit ascultarea a mii de conversații purtate în diferite limbi, din care unii inițiați pot afla răspunsuri la propriile întrebări. Povestirea prezintă evenimentele care se petrec în punctul în care se întâlnesc două lumi paralele. Povestirea-interviu prezintă raportul unui război perpetuu, a cărui stare este conturată de două tabere: Seniorii Victoriei (cei care culeg toți laurii) și Cavalerii Înfrângerii (cei care
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
cei care își desfășoară munca în anonimat). Jurnalul este o scriere aparținând unui corp expediționar care vrea să demonstreze teoria cosmologică cum că universul nu este infinit și concluzionează că Pământul este o sferă în care este închis tot universul. Povestirea prezintă un viitor în care roboții au preluat conducerea planetei și sunt deciși să se debaraseze de rasa umană, care a pierdut cursa evolutivă. Un eseu ironic la adresa locului pe care maidanele ar trebui să le ocupe în cadrul orașelor viitorului
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
viitor, cunoștințele se transmit pe cale genetică și omenirea devine incapabilă de gândire creatoare, mulțumindu-se cu parcurgerea traseului unei migrații atent programate. Consumul exesiv de mere negre - obținute prin modificări genetice - produce în viitor o alterare a culorii pielii oamenilor. Povestirea a apărut și în antologia " Timpul este umbra noastră" (1991) Prezentarea lumii așa cum se vede ea prin ochii unei molii. Un european descoperă un trib de indigeni care păzește monumentele străvechi înălțate de o civilizație extraterestră. Un eseu despre orașul
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
se vede ea prin ochii unei molii. Un european descoperă un trib de indigeni care păzește monumentele străvechi înălțate de o civilizație extraterestră. Un eseu despre orașul arhetip din care se trag toate așezările posibile în orice loc și timp. Povestirea prezintă lupta de supraviețuire a omenirii în fața unei mutații a ciupercii "penicillium", care amenință cu ocuparea tuturor arealelor de viață. O viziune solipsistă în care fiecare om reprezintă aspecte ale aceleiași persoane unice. Povestirea a apărut și în antologia "Alfa
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
posibile în orice loc și timp. Povestirea prezintă lupta de supraviețuire a omenirii în fața unei mutații a ciupercii "penicillium", care amenință cu ocuparea tuturor arealelor de viață. O viziune solipsistă în care fiecare om reprezintă aspecte ale aceleiași persoane unice. Povestirea a apărut și în antologia "Alfa - O antologie a literaturii de anticipație românești" (1983). O repovestire a odiseei lui Ulise din perspectiva unei entități extraterestre oceanice, similare Solaris-ului lui Stanislaw Lem. O planetă dotată cu inteligență modifică realitatea cu ajutorul unui
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
apărut și în antologia "Alfa - O antologie a literaturii de anticipație românești" (1983). O repovestire a odiseei lui Ulise din perspectiva unei entități extraterestre oceanice, similare Solaris-ului lui Stanislaw Lem. O planetă dotată cu inteligență modifică realitatea cu ajutorul unui personaj-insectă. Povestirea prezintă o călătorie în timp realizată cu ajutorul muzicii. Un eseu despre realitatea și iluzia a două lumi aflate în oglindă una față de cealaltă. Visul unui cibernetician de a construi o mașină capabilă să se autoperfecționeze în jocul de șah, până la
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
una față de cealaltă. Visul unui cibernetician de a construi o mașină capabilă să se autoperfecționeze în jocul de șah, până la atingerea stadiului suprem. Un viitor în care Pământul a fost invadat de junglă și este populat de vânători de capete. Povestirea prezintă explorarea unei pete albe de pe suprafața Pământului, care permite contactul cu o civilizație antediluviană. Un eseu care ridică problematica simbolurilor folclorice, care pot fi modul în care au fost încifrate învățăturile unei lumi străvechi. Publicat într-un tiraj de
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
borgesian” și că „abia în ediția din 2012 avem proze care împletesc realismul cu fantasticul, fără magic și parabolic”. Cornel Robu vede în volum „un reper însemnat în evoluția sf-ului românesc din ultimele decenii”, iar Mircea Liviu Goga afirmă că povestirile incluse „ating adâncimi aflate dincolo de parabolă, sensuri demne de a fi căutate în subconștientul colectiv sau în acel limbaj intern al creierului uman, cel din care se țes adevăratele gânduri”. Manuscrisul original prezentat de Mihail Grămescu pentru publicare a fost
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
nu dorea să aibă probleme politice. Ea a eliminat 43 de texte, unele dintre ele apărând ulterior în alte volume. În anul 2012, Eagle Publishing House a reeditat volumului într-o versiune electronică în care sunt incluse și unele dintre povestirile eliminate în 1981.
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
căruia este structurat Evanghelia. Este încă o problemă în discuție între teologi, dacă povestea se referă la o transformare materială reală a apei în vin sau este o alegorie spirituală. Interpretată alegoric, vestea bună și speranța care se degajă din povestire este, în cuvintele nașului când a gustat vinul cel bun: "" Toată lumea servește vinul bun la început și apoi vinul slab după oaspeții sunt beți. Dar tu ai ținut vinul cel bun până acum"" (Ioan 2:10). Acest lucru ar putea
Nunta din Cana Galileii () [Corola-website/Science/324196_a_325525]
-
său George R. R. Martin, Dozois i-a citit acestuia povestea. Martin a găsit povestea interesantă și a așteptat ca Dozois să o termine, ceea ce acesta nu a reușit. În 1981, Dozois i-a sugerat lui Martin să continue el povestirea, ceea ce acesta a și făcut, conducând acțiunea până la secvența urmăririi. Martin a venit cu ideea extinderii poveștii la dimensiunile unui roman care să exploreze ecosistemul planetei Săo Paulo și a găsit similarități între călătoria făcută de Ramón cu paznicul său
Fuga vânătorului () [Corola-website/Science/324224_a_325553]
-
care să exploreze ecosistemul planetei Săo Paulo și a găsit similarități între călătoria făcută de Ramón cu paznicul său extraterestru, Maneck, și cea făcută de Huckleberry Finn împreună cu Tom Sawyer pe fluviul Mississippi. În 1982, Martin i-a dat înapoi povestirea lui Dozois, sugerând să lucreze la ea alternativ până când o vor finaliza. Însă Dozois nu a reușit să găsească vreo idee despre cum să continue povestirea, așa încât aceasta a rămas în sertarul său până în 2002, când Martin a decis să
Fuga vânătorului () [Corola-website/Science/324224_a_325553]
-
Finn împreună cu Tom Sawyer pe fluviul Mississippi. În 1982, Martin i-a dat înapoi povestirea lui Dozois, sugerând să lucreze la ea alternativ până când o vor finaliza. Însă Dozois nu a reușit să găsească vreo idee despre cum să continue povestirea, așa încât aceasta a rămas în sertarul său până în 2002, când Martin a decis să o arate unui al treilea autor, Daniel Abraham. Acesta a finalizat-o și nuvela a apărut în 2004 în ediție limitată cu titlul "Shadow Twin". Ulterior
Fuga vânătorului () [Corola-website/Science/324224_a_325553]
-
(n. 16 septembrie 1952, Houston, Texas, Statele Unite) este o autoare de science fiction, fantasy și horror. Ea a publicat peste zece romane, cinci culegeri de povestiri și câteva cărți non-fiction, printre care o lucrare despre feminism. De asemenea, a editat câteva antologii și a recenzat cărți pentru diferite publicații. Din 1981 locuiește în Marea Britanie. Tuttle a câștigat premiul de debut John W. Campbell în 1974. În
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
câteva cărți non-fiction, printre care o lucrare despre feminism. De asemenea, a editat câteva antologii și a recenzat cărți pentru diferite publicații. Din 1981 locuiește în Marea Britanie. Tuttle a câștigat premiul de debut John W. Campbell în 1974. În 1982, povestirea ei "The Bone Flute" a fost recompensată cu premiul Nebula pentru cea mai bună povestire, premiu pe care l-a refuzat. În 1989, a primit premiul Asociației Britanice de Science Fiction pentru povestirea "In Translation". a început să scrie pe
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
și a recenzat cărți pentru diferite publicații. Din 1981 locuiește în Marea Britanie. Tuttle a câștigat premiul de debut John W. Campbell în 1974. În 1982, povestirea ei "The Bone Flute" a fost recompensată cu premiul Nebula pentru cea mai bună povestire, premiu pe care l-a refuzat. În 1989, a primit premiul Asociației Britanice de Science Fiction pentru povestirea "In Translation". a început să scrie pe vremea când urma cursurile școlii Kinkaid din Piney Point Village, Texas. Când a ajuns la
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
John W. Campbell în 1974. În 1982, povestirea ei "The Bone Flute" a fost recompensată cu premiul Nebula pentru cea mai bună povestire, premiu pe care l-a refuzat. În 1989, a primit premiul Asociației Britanice de Science Fiction pentru povestirea "In Translation". a început să scrie pe vremea când urma cursurile școlii Kinkaid din Piney Point Village, Texas. Când a ajuns la Mirabeau B. Lamar Senior High School din Houston a devenit membru activ în fandomul SF, fondând și editând
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
a colaborat cu fanzinul instituției, "Tomorrow And...", precum și cu câteva ziare. În 1971, Tuttle a participat la Clarion Writer's Workshop care s-a ținut în acel an la Universitatea Tulane din New Orleans, eveniment urmat de vânzarea primei ei povestiri, "Stranger in the House", care a apărut în 1972 în "Clarion II", o antologie editată de Robin Wilson. În 1974, Tuttle și-a luat diploma în Literatură engleză și s-a mutat în Austin, Texas, unde a lucrat timp de
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
the Border: Tales of Erotic Ambiguity" (1998), ultima dintre ele tratând tema transgenului. Ficțiunea lui Tuttle se concentrează deseori pe probleme de sex, incluzând „femeia cu voință puternică” în căutarea propriei identități. Autorul britanic David V. Barrett a scris că povestirile ei sunt „inconfortabile din punct de vedere emoțional” și „nu te fac doar să gândești, ci chiar să simți”. Opera ei de ficțiune a fost asociată SF-ului feminist, iar "The Cambridge Guide to Women's Writing in English" a
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
punct de vedere emoțional” și „nu te fac doar să gândești, ci chiar să simți”. Opera ei de ficțiune a fost asociată SF-ului feminist, iar "The Cambridge Guide to Women's Writing in English" a spus că multe dintre povestirile sale folosesc elemente SF și horror pentru „a dramatiza aspecte ale condiției umane, în mod particular ale celei feminine”. "The Pillow Friend" a fost descris ca „cel mai satisfăcător” roman al ei, spunând că „pune accentul pe ambiguitate prin folosirea
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
predat scrisul la o serie de instituții, cum ar fi Clarion West și Citylit College de la Universitatea din Londra. De asemenea, a recenzat cărți pentru "The Sunday Times". În 1989, Tuttle a primit premiul Asociației Britanice de Science Fiction pentru povestirea "In Translation". În 1999, povestirea "Replacements" a fost ecranizată într-un episod al serialului horror de televiziune din Canada "The Hunger", iar în 2005, povestirea "Community Property" a constituit subiectul unui scurt metraj franțuzesc, "Propriété commune". În 1982, Tuttle a
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
de instituții, cum ar fi Clarion West și Citylit College de la Universitatea din Londra. De asemenea, a recenzat cărți pentru "The Sunday Times". În 1989, Tuttle a primit premiul Asociației Britanice de Science Fiction pentru povestirea "In Translation". În 1999, povestirea "Replacements" a fost ecranizată într-un episod al serialului horror de televiziune din Canada "The Hunger", iar în 2005, povestirea "Community Property" a constituit subiectul unui scurt metraj franțuzesc, "Propriété commune". În 1982, Tuttle a devenit prima și singura persoană
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
The Sunday Times". În 1989, Tuttle a primit premiul Asociației Britanice de Science Fiction pentru povestirea "In Translation". În 1999, povestirea "Replacements" a fost ecranizată într-un episod al serialului horror de televiziune din Canada "The Hunger", iar în 2005, povestirea "Community Property" a constituit subiectul unui scurt metraj franțuzesc, "Propriété commune". În 1982, Tuttle a devenit prima și singura persoană (până la această dată) care a refuzat premiul Nebula. Povestirea ei, "The Bone Flute", publicată în numărul din mai 1981 al
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
serialului horror de televiziune din Canada "The Hunger", iar în 2005, povestirea "Community Property" a constituit subiectul unui scurt metraj franțuzesc, "Propriété commune". În 1982, Tuttle a devenit prima și singura persoană (până la această dată) care a refuzat premiul Nebula. Povestirea ei, "The Bone Flute", publicată în numărul din mai 1981 al revistei "The Magazine of Fantasy & Science Fiction", a fost nominalizată la începutul anului 1982 în cadrul secțiunii "Cea mai bună povestire scurtă"a premiilor Nebula. Ea a obiectat în legătură cu o
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
persoană (până la această dată) care a refuzat premiul Nebula. Povestirea ei, "The Bone Flute", publicată în numărul din mai 1981 al revistei "The Magazine of Fantasy & Science Fiction", a fost nominalizată la începutul anului 1982 în cadrul secțiunii "Cea mai bună povestire scurtă"a premiilor Nebula. Ea a obiectat în legătură cu o altă nominalizare la aceeași secțiune, "The Quiet", pe care autorul ei, George Guthridge, o trimisese membrilor Asociației Scriitorilor de Ficțiune și Fantezie din America. Deși în ziua de azi această practică
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]