23,551 matches
-
un tipar magic care face din aceștia reprezentați ai primei funcții, cea sacrală; și, la fel ca În India sau lumea germanică, În confruntarea cu exponenții celei de-a treia funcții se realizează o alianță Între zeii primei funcții și zeii celei de-a doua funcții (cea militară). Așadar, și lumea celtă, prin mitul luptei primordiale dintre zeii funcțiilor „superioare” și cei ai funcției economice, dă mărturie În favoarea tripartitismului ideologic al indo-europenilor. BIbliografieTC "BIbliografie" Oferim câteva indicații bibliografice pentru cititorul care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În India sau lumea germanică, În confruntarea cu exponenții celei de-a treia funcții se realizează o alianță Între zeii primei funcții și zeii celei de-a doua funcții (cea militară). Așadar, și lumea celtă, prin mitul luptei primordiale dintre zeii funcțiilor „superioare” și cei ai funcției economice, dă mărturie În favoarea tripartitismului ideologic al indo-europenilor. BIbliografieTC "BIbliografie" Oferim câteva indicații bibliografice pentru cititorul care dorește să-și aprofundeze cercetarea; trebuie totuși să se țină cont, pe de o parte, de faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
J. (1948), La religion des Celtes, Paris. Webster, G. (1986), The British Celts and their Gods under Rome, Londra. Usener, H. (1869), M. Annaei Lucani Commenta Bernensia, Lipsiae. tc "" RELIGIA GERMANILORTC "RELIGIA GERMANILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. NUMELE DE „ZEU”TC "1. NUMELE DE „ZEU”" Un discurs sintetic despre religia germanică antică trebuie să evidențieze structurile subiacente și să sublinieze lucrurile cele mai semnificative În plan general, trecând, la nevoie peste fiecare aspect particular legat de timp și spațiu, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Celtes, Paris. Webster, G. (1986), The British Celts and their Gods under Rome, Londra. Usener, H. (1869), M. Annaei Lucani Commenta Bernensia, Lipsiae. tc "" RELIGIA GERMANILORTC "RELIGIA GERMANILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. NUMELE DE „ZEU”TC "1. NUMELE DE „ZEU”" Un discurs sintetic despre religia germanică antică trebuie să evidențieze structurile subiacente și să sublinieze lucrurile cele mai semnificative În plan general, trecând, la nevoie peste fiecare aspect particular legat de timp și spațiu, precum și peste multe chestiuni legate de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și exhaustivă; trebuie să menționăm imediat că, În ceea ce privește tocmai structurile, religia germanică antică se configurează esențialmente În continuarea religiei indo-europene, despre care am vorbit În capitolul dedicat acesteia În volumul de față1. Din acest punct de vedere Însuși numele de „zeu” este relevant nu numai ca inovație structurală, ci poate ca indiciu al unor evenimente preistorice. Este vorba despre *guda-, atestat În toate limbile germanice și numai În acestea (engleză god, germană Gott etc.). Etimologia sa este considerată cel mai adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a avesticului haoma-, care desemnau inițial băutura folosită În cadrul jertfei; Însă aceasta, având efecte miraculoase asupra credincioșilor (conținea probabil un halucinogen, cf. Kuiper, 1970), ajunge să fie transformată În divinitate, astfel Încât panteonul vedic și cel avestic sunt Îmbogățite cu doi zei noi: Somaxe "Soma", respectiv Haomaxe "Haoma". În favoarea acestei etimologii se adaugă și argumentul că astfel de substanțe halucinogene erau obișnuite În cultura șamanică ce a exercitat, fără Îndoială, o influență importantă asupra religiei germanice primare. 2. MITUL ORIGINILORTC "2. MITUL
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la originile germanilor (mit care se referă la originea umanității Înseși, pentru că o cultură primitivă identifica ușor propriul ethnos cu umanitatea În Întregul ei): În cântecele lor vechi, care este singurul fel de document scris la ei, germanii preamăresc un zeu, Tuistoxe "Tuisto", care s-a născut din pământ, și pe Mannusxe "Mannus", fiul său, Începătura și urzitorii neamului lor. Lui Mannus Îi dau trei fii, de la numele cărora cei dinspre Ocean s-ar numi ingevoni, cei mai dinăuntrul țării herminoni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu mitologia indo-iraniană. Să Începem cu Tuistoxe "Tuisto". Din punct de vedere etimologic, acesta reprezintă forma slabă (adică individualizantă) al unui nume care conduce la numeralul „doi”; semnificația sa trebuie să fi fost „dublul, geamănul”. Este deci inevitabilă comparația cu zeul vedic Yamaxe "Yama" (care Înseamnă tocmai „Geamăn”), din a cărui iubire incestuoasă cu sora lui Yamxe "Yam"șxe "Yamș" (Geamăna) s-a născut umanitatea. Acest mit Însă nu este doar indian, pentru că și În cultura avestică există un „Geamănul” (Yimaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înseamnă „Omxe "Om"”, fiind așadar ușor de comparat cu vedicul PuruÌa („Om”), omul primordial din jertfirea căruia s-a născut umanitatea: Pe postament, au stropit jertfa, adică pe Omxe " Om": el este cel pe care l-au oferit ca jertfă zeii, sfinții și profeții ș...ț. Iar când zeii l-au tăiat pe Om, cum i-au Împărțit membrele? Ce au devenit gura sa, mâinile sale? Cum au fost numite coapsele și picioarele lui? Gura sa a devenit preot, brațele sale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu vedicul PuruÌa („Om”), omul primordial din jertfirea căruia s-a născut umanitatea: Pe postament, au stropit jertfa, adică pe Omxe " Om": el este cel pe care l-au oferit ca jertfă zeii, sfinții și profeții ș...ț. Iar când zeii l-au tăiat pe Om, cum i-au Împărțit membrele? Ce au devenit gura sa, mâinile sale? Cum au fost numite coapsele și picioarele lui? Gura sa a devenit preot, brațele sale, războinic, coapsele sale, țăran, iar din picioarele sale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu conține doar personaje numite explicit de Tacitus, ci și alte ființe divine. Trebuie luate În considerare numele celor trei subdiviziuni elementare ale ethnos-ului germanic: ingevonii, herminonii și istevonii. Primii dintre aceștia Își trag numele de la *Ing („om”?) care corespunde zeului nordic Yngvixe "Yngvi"; cel de-al doilea grup, din Irminxe "Irmin", care, mai târziu, apărea ca zeu național al saxonilor; iar al treilea grup de la un *Ist care nu ne este cunoscut și din alte izvoare, dar care, prin analogie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numele celor trei subdiviziuni elementare ale ethnos-ului germanic: ingevonii, herminonii și istevonii. Primii dintre aceștia Își trag numele de la *Ing („om”?) care corespunde zeului nordic Yngvixe "Yngvi"; cel de-al doilea grup, din Irminxe "Irmin", care, mai târziu, apărea ca zeu național al saxonilor; iar al treilea grup de la un *Ist care nu ne este cunoscut și din alte izvoare, dar care, prin analogie cu alți doi protopărinți, trebuie să fi fost și el un zeu. În concluzie, aceasta Înseamnă, că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care, mai târziu, apărea ca zeu național al saxonilor; iar al treilea grup de la un *Ist care nu ne este cunoscut și din alte izvoare, dar care, prin analogie cu alți doi protopărinți, trebuie să fi fost și el un zeu. În concluzie, aceasta Înseamnă, că germanii puneau ca fundament propriu o genealogie divină din care ne sunt cunoscute cel puțin patru generații: Terra - Tuistoxe "Tuisto" - Mannusxe "Mannus"-*Ing + Irmin + *Ist (cf. Ström, 1975, pp. 79 sqq.). 3. „INTERPRETATIO ROMANA” A
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ist (cf. Ström, 1975, pp. 79 sqq.). 3. „INTERPRETATIO ROMANA” A RELIGIEI GERMANE ANTICE: DIVINITĂȚILE MAJORETC "3. „INTERPRETATIO ROMANA” A RELIGIEI GERMANE ANTICE \: DIVINITĂȚILE MAJORE" Cele mai vechi informații despre religia germanică provin din izvoarele clasice, care Însă nu numesc zeii majori În forma lor indigenă, ci Îi amintesc sub vălul obișnuit al interpretatio Romana, creând astfel probleme de identificare ulterioare. Este totuși fundamental fragmentul În care Tacitus (Germania, IX) trasează pe scurt cadrul religiei germanice: Dintre zei i se Închină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Însă nu numesc zeii majori În forma lor indigenă, ci Îi amintesc sub vălul obișnuit al interpretatio Romana, creând astfel probleme de identificare ulterioare. Este totuși fundamental fragmentul În care Tacitus (Germania, IX) trasează pe scurt cadrul religiei germanice: Dintre zei i se Închină mai ales lui Mercurxe "Mercur", căruia, În zilele hotărâte, pot să Îi aducă și jertfe de oameni. Pe Herculexe "Hercule" și pe Martexe "Marte" Îi Îmbunează cu animalele Îngăduite. O parte dintre suebi aduc jertfă și lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și lui Isisxe "Isis": care este motivul și de unde vine acest cult, n-am putut afla, dar semnul zeiței care Înfățișează o corabie liburnică arată că este venit de peste mare. De altfel, germanii cred că nici a-i Închide pe zei Între pereți, nici a-i plăsmui În chip de om nu se potrivește cu măreția acestora: ei consacră divinităților dumbrăvi și păduri și dau nume de zei acelei esențe misterioase pe care o intuiesc numai cu simțul lor religios (Tacitus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
venit de peste mare. De altfel, germanii cred că nici a-i Închide pe zei Între pereți, nici a-i plăsmui În chip de om nu se potrivește cu măreția acestora: ei consacră divinităților dumbrăvi și păduri și dau nume de zei acelei esențe misterioase pe care o intuiesc numai cu simțul lor religios (Tacitus, Germania IX). Obiceiul de a atribui divinităților străine nume romane presupune, evident, convingerea că cele două panteonuri - chiar toate panteonurile - sunt esențialmente identice, iar diferențele existente sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mult decât despre figuri ale panteonului occidental arhaic german, deoarece vechimea atestării nu le plasează la o distanță temporală foarte mare de faza unitară anterioară diversificărilor regionale. Se acceptă fără dificultate că Mercurxe "Mercur", definit drept cel mai mare dintre zei, Îl maschează pe germanicul *W½danxe "Wo>dan"az (nordicul antic Óäinn, englezul antic W½den, germanul nordic vechi Wuotan), care se află chiar În vârful panteonului german; rămâne totuși de explicat de ce acesta a fost identificat tocmai cu un zeu ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre zei, Îl maschează pe germanicul *W½danxe "Wo>dan"az (nordicul antic Óäinn, englezul antic W½den, germanul nordic vechi Wuotan), care se află chiar În vârful panteonului german; rămâne totuși de explicat de ce acesta a fost identificat tocmai cu un zeu ca Mercur, care nu era În nici Într-un caz cel mai mare dintre zeii Romei. Au fost propuse, În acest sens, motive iconografice: Odin este reprezentat adesea cu un soi de pălărie care Îi acoperă parțial ochii, la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
W½den, germanul nordic vechi Wuotan), care se află chiar În vârful panteonului german; rămâne totuși de explicat de ce acesta a fost identificat tocmai cu un zeu ca Mercur, care nu era În nici Într-un caz cel mai mare dintre zeii Romei. Au fost propuse, În acest sens, motive iconografice: Odin este reprezentat adesea cu un soi de pălărie care Îi acoperă parțial ochii, la fel ca Mercur care este reprezentat cu petas; În plus, Odin poartă o lance, la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vedea mai jos, se Îngrijește de războinicii căzuți În luptă, iar Într-o societate războinică, așa cum era cea germanică, o astfel de funcție trebuie să fi fost cât se poate de definitorie, Într-atât Încât să sugereze unui roman identificarea zeului respectiv cu o divinitate psihopompă, deci cu Mercur. Această identificare se dovedește a fi foarte puternică În cea mai mare parte a lumii germane, unde termenul latin „ziua lui Mercurxe "Mercur"” (miercuri) este redat cu „ziua lui W½danxe "Wo>dan
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
olandeză, Woensdag, etc.). Trebuie totuși să se țină cont că acesta nu este un argument În favoarea consistenței obiective a identificării, ci este doar o dovadă a răspândirii sale În mediile germanice mai expuse contactului cu lumea romană precreștină. Martexe "Marte", zeul războiului, Îl acoperă aici pe *Teiwaz (nordicul antic, Tyrxe "Tyr"; În germană nordică veche, Zio etc.), ajuns astfel la capătul unui proces evolutiv despre care vom vorbi mai târziu. Legitimitatea identificării este dovedită, și În acest caz, de numele „ziua
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Thór; În saxona veche, Thunar etc.), iar această identificare se bazează pe faptul că, la fel ca Hercule, care este reprezentat cu o măciucă, și *Thunaraz este figurat cu un ciocan care simbolizează, de fapt, fulgerul. Este fără Îndoială un zeu al războiului, asemenea lui Indraxe "Indra" În India, Înarmat și el cu o măciucă, tot un simbol al fulgerului. Este așadar normal ca acest zeu să fie preamărit de germani Înainte de a porni la luptă: „Își amintesc că și Hercule
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Thunaraz este figurat cu un ciocan care simbolizează, de fapt, fulgerul. Este fără Îndoială un zeu al războiului, asemenea lui Indraxe "Indra" În India, Înarmat și el cu o măciucă, tot un simbol al fulgerului. Este așadar normal ca acest zeu să fie preamărit de germani Înainte de a porni la luptă: „Își amintesc că și Hercule era Între ei și, pe când se pregăteau să pornească la luptă, Îi cântau lui mai Întâi, dintre toți vitejii” (Tacitus, Germania, III). În altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ne poate face să ne gândim că sub numele de Isis se ascunde o mare divinitate feminină, probabil Nerthusxe "Nerthus". 4. SPAȚIILE SACRETC "4. SPAȚIILE SACRE" Afirmația lui Tacitus (Germania, IX) conform căreia germanii nu aveau temple și imagini ale zeilor nu corespunde deloc realității. De fapt, chiar Tacitus, În Annales (I, 51), vorbește despre templul zeiței Tamfanaxe "Tamfana", doborât la pământ de romani („Au fost distruse edificii, și sacre, și profane, și templul cel mai vestit la acele neamuri, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]