234,668 matches
-
Allah, a refuzat să se încline în fața lui Adam atunci cand Allah i-a ordonat. Pentru că nu I s-a supus lui Allah acesta a fost exilat din paradis și numele i-a fost schimbat în Satan (Saytan). Djinnii sunt frecvent menționați în Coran, Surah 72 (Surat al - Ginni ) purtând numele Djinnilor și fiind un pasaj despre aceștia . O altă Surah (SURRAT al Nas) menționează Djinnul în ultimul vers. Totodată în Coran se menționează că Muhhamad a fost trimis că profet “pentru
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
a fost exilat din paradis și numele i-a fost schimbat în Satan (Saytan). Djinnii sunt frecvent menționați în Coran, Surah 72 (Surat al - Ginni ) purtând numele Djinnilor și fiind un pasaj despre aceștia . O altă Surah (SURRAT al Nas) menționează Djinnul în ultimul vers. Totodată în Coran se menționează că Muhhamad a fost trimis că profet “pentru oameni și Djini” și că profeții și mesagerii au fost trimiși către ambele comunități. În mod similar cu oamenii Djinni sunt înzestrați cu
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
fost schimbat în Satan (Saytan). Djinnii sunt frecvent menționați în Coran, Surah 72 (Surat al - Ginni ) purtând numele Djinnilor și fiind un pasaj despre aceștia . O altă Surah (SURRAT al Nas) menționează Djinnul în ultimul vers. Totodată în Coran se menționează că Muhhamad a fost trimis că profet “pentru oameni și Djini” și că profeții și mesagerii au fost trimiși către ambele comunități. În mod similar cu oamenii Djinni sunt înzestrați cu proprie voința ceea ce le permite să facă propriile alegeri
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
37,6-10; 72, 8-9 ), Ifrit fiind cel mai puternic dintre Djinni. Această înțelegere a termenului coranic Ifrit ca fiind un Djinn rău trebuie luată în considerare în contextul credințelor populare fiind clară semnificația de “căpetenie” a acestor entități. După cum am menționat mai sus, acesta stăpânește o armată de oameni, de Djinni și de păsări “, care amenință tronul reginei din Saba, fiind vorba despre o Sura din perioada pre-meccană. Surrah 27,39 (intitulată An-Naml-furnicile”) afirmă “A zis Ifrit dintre Djinni: eu țil
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
expoziției deschisă în Wegedoorm-Cuijik, Olanda(1991), la Leon Art Galerie, Henk de Moll spunea cu privire la pictura lui Pantazi: George Colpit surprinde în romanul său „"Nebunul"”, viață boemă din care făcea parte Valeriu Pantazi: În domeniul picturii expresionist - abstracte sunt de menționat cele 14 opere faimoase, din seria de 24 de pânze abstracte realizate și vândute în Olanda, între anii 1991 - 1992, pentru care presa olandeză l-a definit pe Valeriu Pantazi ca aparținând stilului expresionist abstract „liric”: Mass-media:
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
George) Branković și a Eirenei Kantakouzene. Ea a intrat în haremul sultanului Murad al II-lea al Imperiului Otoman. Coasta situată între Salonic și peninsula Kassandra a fost numită "„Kalamarija”" după ea -- "„Maria cea Bună”." Mara și rudele ei sunt menționați în „"Dell' Imperadori Constantinopolitani"”, un manuscris păstrat în Biblioteca Vaticanului. Documentul este cunoscut și sub numele de „manuscrisul Massarelli”, pentru că a fost găsit în documentele lui Angelo Massarelli (1510-1566). Masarelli este bine cunoscut prin funcția să de secretar general al
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
Durad a făcut o donație către Mănăstirea Esfigmenu de la Muntele Athos. Carta de donația se referă la soția sa Eirene și cei cinci copii. Manuscrisul Masarelli îi numește pe aceiași cinci copii ai lui Đurađ și ai Eirenei. Alte genealogii menționează un al șaselea copil, Todor Branković. El ar fi putut fi un copil care a murit de tânăr și, astfel, nu a mai fost enumerat împreună cu frații săi. Cel mai mare copil enumerat în documentul Massarelli a fost Grgur Branković
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
Todor Branković. El ar fi putut fi un copil care a murit de tânăr și, astfel, nu a mai fost enumerat împreună cu frații săi. Cel mai mare copil enumerat în documentul Massarelli a fost Grgur Branković. Documentul din 1429 îl menționează cu titlu de Despot. Potrivit lucrării „The Lațe Medieval Balkans, A Critical Survey from the Lațe Twelfth Century to the Ottoman Conquest” (1994) de J. V. A. Fine, Grgur a fost numit guvernator al teritoriilor din sudul Șerbiei asociate Casei
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
zur Geschichte der Europäischen Staaten”" (1978) de Detlev Schwennicke, Grgur s-a retras la o mănăstire sub numele monahal „Gherman”. Potrivit lui Fine, Grgur a reapărut în 1458, pretinzând succesiunea tronului vacant de la Rașka pentru el sau fiul său. Manuscrisul Massarelli menționează că Grgur era necăsătorit. Mai tarziu, genealogii au numit-o pe soția sa „Jelisaveta”. Vuk Grgurević, un fiu al lui Grgur, a fost mai tarziu despot sârb (1471-1485). Este posibil ca el să fi fost fiu nelegitim. Mara este menționată
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
enumerați Ștefan Branković și „Cantacuzina”, o soră ce purta varianta latinizata a numelui mamei lor. Genealogii de mai tarziu i-au dat numele de Katarina. Ea s-a căsătorit cu Ulrich al II-lea de Celje. Ultimul pe lista era menționat Lazăr Branković, cel mai mic dintre cei cinci frați. Potrivit lui Fine, Mara a fost logodita cu Murad al II-lea în iunie 1431. Logodna a fost o încercare de a preveni invadarea Șerbiei de către Imperiul Otoman, desi raidurile otomane au
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
Sphrantzes, Mara s-ar fi întors la părinții ei, atunci când Murad al II-lea a murit. Întoarcerea ei este datata în 1451. Sphrantzes afirmă că văduva a respins o propunere de căsătorie din partea împăratului bizantin Constantin al XI-lea. Sphrantzes menționează că, atunci când părinții ei au murit (în 1456-1457), Mara s-a alăturat curții fiului ei vitreg, Mahomed al II-lea. Potrivit lui Nicol, Mara a continuat să fie prezentă la curte, dar i s-a oferit și un domeniu propriu la
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
și Japonia, cu 6,8 milioane. Boala este considerată o epidemie mondială de către Organizația Mondială a Sănătății. Diabetul este una dintre primele boli descrise într-un manuscris egiptean care datează din cca 1500 înaintea erei comune și în care se menționează „urinările foarte dese”. Se crede că primele cazuri descrise se referă la diabetul de tip 1. Cam în aceeași perioadă, medicii indieni au identificat boala și au numit-o "madhumeha" sau "urina dulce", menționând faptul că urina atrăgea furnicile. Termenul
Diabet zaharat de tipul 2 () [Corola-website/Science/328746_a_330075]
-
erei comune și în care se menționează „urinările foarte dese”. Se crede că primele cazuri descrise se referă la diabetul de tip 1. Cam în aceeași perioadă, medicii indieni au identificat boala și au numit-o "madhumeha" sau "urina dulce", menționând faptul că urina atrăgea furnicile. Termenul „diabet” sau „urinare excesivă” a fost folosit pentru prima dată în 230 înaintea erei comune de către medicul grec Appollonius din Memphis. Boala era rară în timpul Imperiului Roman, medicul Galen afirmând că în timpul carierei sale
Diabet zaharat de tipul 2 () [Corola-website/Science/328746_a_330075]
-
al lunii Shvat” în litere ebraice ט"ו בשבט) este o dată a calendarului evreiesc, a 15-a zi a lunii Shvat, când se sărbătorește în tradiția evreilor Anul Nou al Pomilor - în ebraică "Rosh Hashaná La'ilanot". Aceasta dată este menționată în Mishna, tratatul Rosh Hashana (Anul Nou) 1,1. face parte din sărbătorile așa numite minore ale iudaismului, ca și Hanuka și Purim, fiind zi lucrătoare. Ea este o sărbătoare postbiblică, care marca în antichitate încheierea iernii, a sezonului ploilor
Tu Bishvat () [Corola-website/Science/328779_a_330108]
-
10 și 20, din cauza interdicției alăturării în acest context a literelor yud (10) și hey (ה) (5) pentru a evita începutul tetragramei, numele de nepronunțat al lui Dumnezeu. Sărbătoarea se numește și Hamisha-asar Bishvat, adică Cincisprezece Shvat. Tu Bishvat este menționat în Mishna, în tratatul talmudic (masehet) Rosh Hashana, ca unul dintre cei patru ani noi ai calendarului ebraic. Sunt patru date de an nou:1 Nisan - anul nou al regilor și sărbătorilor (Shalosh Regalim), 1 Elul - anul nou al zeciuielii
Tu Bishvat () [Corola-website/Science/328779_a_330108]
-
zice: 15 Shvat." Învățații Talmudului au decis în această chestiune în favoarea Școlii lui Hilel cel Bătrân. Adică nu 1 Shvat, ci 15 Shvat a devenit data folosită pentru calcularea începutului ciclului agricol în scopul zeciuielilor biblice. Statutul de sărbătoare este menționat în perioada Geonimilor, când au fost redactate rugăciuni speciale in cinstea acestei ocazii și s-au compus cântece liturgice - piutim - spre binecuvântarea pomilor. În Gheniza din Cairo au fost descoperite două astfel de cântece - piutim de tipul "krovot" - urând recolte
Tu Bishvat () [Corola-website/Science/328779_a_330108]
-
Germania. Radu Darânga a câștigat în perioada 1971 - 1974, Bursa Republicană “Ioan Andreescu" în valoare de 900 lei/lună. Bursa era acordată de către Institutul de Arte din București pentru un singur student din fiecare secție a institutului. Radu Darânga este menționat deseori că ar fi avut ca profesor în facultate pe Corneliu Baba. Acest lucru este negat de el însuși, spunând că profesorul lui a fost Marin Predescu și că de fapt cu Corneliu Baba ar fi schimbat doar câteva cuvinte
Radu Darânga () [Corola-website/Science/328780_a_330109]
-
arestat de bolșevici. El prevede că și Kaiserul va fi răsturnat în curând de la putere. Romanul "" nu este împărțit în capitole, părțile componente nefiind separate de spații libere. Romanul "Jocul cu moartea" a fost scris în perioada 1956-1962, după cum a menționat însuși autorul pe ultima filă a cărții, și a fost publicat în 1962 de către Editura pentru literatură din București, într-un tiraj de 30.205 exemplare. Volumul conținea o scurtă prezentare, semnată de criticul Radu Popescu, pe manșetele copertei. În
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
dominația imperială. De comun acord cu frizonii din regiune, el a oprit vasele care navigau în regiune, solicitând plata unor impozite. Negustorii din orașul Tiel au trimis mesaje alarmante către rege și către episcopul Adelbold al II-lea de Utrecht, menționând acte de violență asupra lor din partea lui oamenilor contelui Dirk. Împăratul Henric a decis atunci să pună capăt domniei lui Dirk și a conferit teritoriile acestuia către episcopul Adelbold. O puternică armată imperială, constituită din trupe întreținute de către diferiții episcopi
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
Acolo și-a petrecut primii ani de captivitate citind și cultivându-se, devenind astfel o bună cunoscătoare a lumii noi în care intrase. Creștinele captive vândute turcilor erau luate în haremuri și trebuiau să se convertească la islam. Istoricii otomani menționează că Roxelana (Roxolana) a arătat un zel islamic deosebit. Ea chiar a construit o moschee în Istanbul. Că o ironie, banii pentru moschee au fost adunați din taxele impuse pelerinilor creștini care vizitau locurile sfinte în Ierusalim. Taxele nu au
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
următorul: „Nu este la fel de emoționant cum ar trebui să fie, dar povestea lui Peter Weir are o ambiție incisivă și interpretări puternice pentru a realiza un spectacol vizual mare”. Revista "Empire" a acordat filmului trei stele din cinci și a menționat: „Este bine, dar de la acest regizor am ajuns să ne așteptăm la lucruri mărețe”. "The Guardian" a acordat trei stele din cinci și a afirmat: „Weir a realizat un film bun - ciudat, deși, având în vedere amploarea acestuia, se simte
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
Biserica Ortodoxă Română. După anul 1990, prin trecerea preotului paroh Vasile Chețean și a majorității credincioșilor la Biserica Greco-Catolică, a devenit biserica parohială unită. Pisania originală, dăltuită în piatră în limba slavonă veche, pe arhitrava ușii bisericii, din păcate nedatată, menționează: "Eu Raț Mihail cu mila lui Dumnezeu sluger, am zidit în numele Domnului Dumnezeu, Domnul să ierte." În centrul pisaniei se află blazonul Rácz de Galgó, acordat lui Petru Rácz și familiei sale în 16 Iulie 1585 de către principele Ștefan Bathory
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
că biserica a fost construită după anul 1585 (anul înnobilării lui Petru cu titlul Rácz de Galgó) și finalizată înainte de anul 1599, anul decesului lui Petru în batălia de la Șelimbăr și a înmormântării acestuia în interiorul bisericii. Despre pisanie se mai menționează că o copie efectuată în decembrie 1870 după originalul din „lada bisericii din Teiuș”, i-a fost trimisă lui Ioan Micu Moldovan, iar acesta ar fi văzut originalul în 25 Iunie 1911. În interiorul bisericii pe peretele vestic al navei, în dreapta
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
luterani îndărătnici,” aceasta fiind o dovadă a spiritului de toleranță religioasă întreținut la curtea princiară și în armată, care a culminat cu Edictul de la Turda din 1568. Deci Mihail Racz II. nu putea fi decât român creștin ortodox. Petru Rácz menționat în catalogul "J. Siebmacher’s", cu titlul Rácz I., a fost înnobilat de către Împăratul Rudolf al II-lea la Viena în anul 1578. În anul 1585 Petru Rácz este înnobilat și cu titlul Rácz de Galgó (Gâlgău, jud. Sălaj), moștenit
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
romani înstăriți pentru a evita distrugerea lor de către primii creștini sau au fost cioplite special pentru acea grotă, care era folosită de Tiberius pentru banchete. TGrupul statuar "Ulise orbindu-l pe Polifemo" poartă semnătura celor trei sculptori de pe insula Rodos menționați de Plinius, care scria: Inscripția, după părerea multor epigrafiști, ar aparține secolului I e.n., prin urmare și sculptorii care au cioplit-o au trăit în această perioadă. Atât grupul statuar "Ulise" cât și "Laocoon" ar fi putut fi făcute în
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]