23,577 matches
-
în Divanul Ad-hoc al Moldovei (1857). După cum își amintea scriitorul Nicolae Gane, în casele vornicului Alecu Forăscu din Fălticeni erau organizate întruniri și baluri ale unioniștilor moldoveni. Deși provenea din clasa marilor proprietari, Alecu Forăscu era un boier apropiat de țărani, recunoscut prin generozitatea sa. Scriitorul Ion Creangă îl prezintă în povestirea „Ioan Roată și Vodă Cuza” (1882) ca pe un patriot apărător al limbii române și al obiceiurilor strămoșești, criticându-i permanent pe boierii tineri care și-au uitat originile
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
țuhăiește mai rău decât pe vite! Ciocoismul și străinii să trăiască, și las' pe dânșii, că ne scot ei la covrigi!””" Ion Creangă menționează în aceeași povestire că Alecu Forăscu a intervenit într-o ședință a Divanului Ad-hoc în care țăranul Ion Roată a fost tratat cu obrăznicie de un boier tânăr, afirmând că "„decât un bonjurist c-o mână de învățătură, mai bine un țăran cu un car de minte!”" Vornicul Alecu Forăscu a decedat în 1869, fiind înmormântat în
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
aceeași povestire că Alecu Forăscu a intervenit într-o ședință a Divanului Ad-hoc în care țăranul Ion Roată a fost tratat cu obrăznicie de un boier tânăr, afirmând că "„decât un bonjurist c-o mână de învățătură, mai bine un țăran cu un car de minte!”" Vornicul Alecu Forăscu a decedat în 1869, fiind înmormântat în cimitirul de la Mănăstirea Neamț. Soția sa a decedat în 1875 și a fost înmormântată tot acolo. Mai târziu, fiica lor, Natalia Vârnav (1847-1937), ce era
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
Forăscu este menționat în mai multe opere literare românești, în principal în legătură cu activitatea sa unionistă. El este descris cu respect și duioșie de scriitorul Ion Creangă în povestirea „Ioan Roată și Vodă Cuza” (1882) ca un boier generos, apropiat de țărani și păstrător al tradițiilor strămoșești. "„În Divanul ad-hoc din Moldova erau boieri de toată mâna: și mai mari, și mai mici; și mai bătrâni, și mai tineri; și mai învățați, și mai neînvățați, cum îi apucase timpul. Între acești din
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
mine. Dacă n-ai mai auzit, nu-i nimica; afli acuma. Eu îs cel care m-am tras în degete cu un boier, Alecu Forăscu, și l-am înfruntat când ne spurca și ne batjocorea că ce ne trebuie nouă țăranilor unire și domn unul de-ai noștri pe care îl chema Cuza-Vodă... După aceea m-am tras în degete în vremea mai dincoace și c-un fecior al Forăscului aceluia, cu numele Coculeț. Ciocoii lui de la Forăști ne rod, ne
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
mai bună relevanță ar avea-o anii 1853 (plecarea lui Barbu Știrbei la Viena) și 1858 (plecarea lui Alexandru Ghica de la domnie), totul culminând cu venirea lui A. I. Cuza pe tron în ambele provincii românești ("„soarele mi-a răsărit / pe țărani i-a-nveselit / pe boieri că i-a urât”") și eliberarea țăranilor de sub tirania boierilor „caimacami” (Ioan Manu, Emanoil Băleanu și Ioan Al. Filipide). Textul piesei este unul de „jurnal oral” (specie care a evoluat din baladă, cu textul comprimat), însă din
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
Barbu Știrbei la Viena) și 1858 (plecarea lui Alexandru Ghica de la domnie), totul culminând cu venirea lui A. I. Cuza pe tron în ambele provincii românești ("„soarele mi-a răsărit / pe țărani i-a-nveselit / pe boieri că i-a urât”") și eliberarea țăranilor de sub tirania boierilor „caimacami” (Ioan Manu, Emanoil Băleanu și Ioan Al. Filipide). Textul piesei este unul de „jurnal oral” (specie care a evoluat din baladă, cu textul comprimat), însă din punct de vedere muzical având trăsături de cântec liric, culegătorul
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
în asemenea împrejurări este "Bucură-te mânăstire". După câte se pare, atât textul cât și melodia sunt populare, dar aceasta din urmă a fost integrată în stilul lăutăresc local. Așa cum se prezintă, acest cântec nu are nicio legătură cu bocetele țăranilor din zonă, așa încât rămâne cântec specific lăutăresc.
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
filmul "Vacanță tragică" (1979), regizat de Constantin Vaeni după un scenariu scris de Constantin Mitru. Iliuță, fiul inginerului Manole Dumitraș, trăiește în orașul Fălticeni, împreună cu tatăl său, cu mătușa sa și cu bătrâna sa dădacă, Anghelina. Mama băiatului, fiica unui țăran rotar din Păstrăveni, murise de timpuriu, iar gospodăria inginerului Dumitraș este condusă de sora lui mai mare, țâțaca Leona, o femeie arțăgoasă ce-și disprețuia rudele prin alianță. Inginerul Dumitraș era un om blând, ce-și însușise ideile socialiste și
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
-se cu pescarii și învățând tainele acestui meșteșug. Pe la sfârșitul lunii mai, sosește la Nada Florilor muncitorul Alecuț Dumitriu de la Pașcani, un prieten mai vechi al insularilor, ce aderase la mișcarea socialistă și era urmărit de poliție ca agitator al țăranilor răsculați. El venise la Fălticeni, la rugămintea poetului ieșean Solomon Cornea, pentru a-i înmâna inginerului Dumitraș (ce era un vechi prieten al poetului) un mesaj postum și o poezie revoluționară. Deoarece intrările în oraș erau păzite de armată pentru
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
pleacă la Pașcani, împreună cu Alecuț, pentru a învăța o meserie. Iliuță este trimis de tatăl său la Liceul Național din Iași, urmând apoi cursurile Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București și dedicându-se luptei pentru drepturile muncitorilor și țăranilor. În ultimul capitol, Mihail Sadoveanu afirmă că a descoperit între hârtiile inginerului Ilie Dumitraș, bunul său prieten, poezia lui Solomon Cornea, o scrisoare veche de la tatăl său și celebra teză la matematică. Romanul cuprinde 17 capitole numerotate cu cifre romane
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
nu te îngrași, cum foarte potrivit observă dictonul popular. Pământul și animalele domestice răspund îndestulător nevoilor lui de harnă; munca se cheltuiește în alte direcții, în domenii diverse cu meșteșuguri nouă; vânatul și pescuitul au rămas o patimă, cum spun țăranii noștri.” Mihail Sadoveanu a scris câteva povestiri pescărești în anii '20 ai secolului al XX-lea, pe care le-a adunat într-un volum intitulat "Împărăția apelor" și tipărit în 1928 de către Editura Cartea Românească din București. Scriitorul rememora în
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
română. În perioada studenției a colaborat la săptămânalul socialist "Cuvântul liber" (1933-1936), condus de Tudor Teodorescu-Braniște. A scris timp de doi ani, împreună cu Gogu Rădulescu, cronica studențească la "Cuvântul liber". Articolele sale promovau ideea răspunderii intelectualului față de viața grea a țăranilor și muncitorilor. A colaborat apoi la revista "Era nouă", apărută în anii 1936-1937 sub direcția lui N.D. Cocea, cu studii politico-economice precum „Bilanțul economic al anului 1935 în U.R.S.S.”. a publicat în anul 1938 în revista "Viața Românească" (nr.
Ilie Constantinovschi () [Corola-website/Science/335377_a_336706]
-
comunicau unele cu altele) nu permitea izolarea necesară „șocului”. La jumătatea anului 1950, când sunt transferate aici primele grupuri trecute prin reeducarea de la Pitești, închisoarea Gherla număra în jur de 1500 de deținuți. Aici erau încarcerați categoriile sociale "muncitori" și "țărani", iar din ordinul DGP au fost înființate două secții principale, una mecano-metalurgică și una de tâmplărie mecanică și manuală, fiecare având mai multe ateliere unde munceau prizonierii. După succesul inițial înregistrat la Pitești, regimul a început să răspândească reeducarea și
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
mecano-metalurgică și una de tâmplărie mecanică și manuală, fiecare având mai multe ateliere unde munceau prizonierii. După succesul inițial înregistrat la Pitești, regimul a început să răspândească reeducarea și în alte centre de detenție, iar din motive ideologice - muncitorii și țăranii fiind clasele sociale privilegiate de ideologia comunistă - Gherla a fost printre primele beneficiare ale acestei extinderi. Directorul închisorii, începând cu 1 februarie 1949 era Tiberiu Lazăr, evreu născut la Budapesta, căruia părinții, prima soție și un copil îi muriseră în
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
raidul n-ar fi fost decât o idilă între „blondă” (ea spune că nu era blondă, nici oxigenată) și „gigolo”, pe banii (nn. statului) „adunați cu pumnul și cu toba de la văduva cu șapte copii, de la funcționar, de la nenorocitul de țăran, de la muncitori...", afirmații dovedite neadevărate de ancheta care a urmat, fondurile provenind din vânzarea unor proprietăți din județul Teleorman. La toate aceste bârfe au reacționat C. A. Orășanu în "Universul" și în special Ion Dumitrescu în articolul „Pilotajul cancanurilor”, iar
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
cei doi fii, Baltazar (1803-1880) a fost ofițer de dragoni în Liov. S-a însurat cu Elena (1811-1876), fiica cavalerului Stefan de Wassilko (1772-1843). Fiul lui Baltazar, Jerome (1840-1914), căsătorit cu Eugénie (1864-1928), fiica lui Leon cavaler de Wassilko, recomandase țăranilor săi de la Hliniczki să semneze conversia la credința ortodoxă, pentru că nu primiseră un cleric catolic, ce a provocat tensiuni considerabile. Fiii lui Jerome Guido și Mastino erau amândoi căpitani imperiali de cavalerie. În timp ce Guido s-a stabilit după Primul Război
Familia Della Scala (Editura Bucovina) () [Corola-website/Science/331665_a_332994]
-
plină de imagini suprarealiste, rezultate de investigarea visului ca produs al subconștientului. Fiind altoit pe filonul fabulosului folcloric, mitico-magic, n-am ezita să numim acest suprarealism: oltenesc.” Ovidiu Ghidirmic Prefața Albumului de grafică Florin Preda-Dochinoiu, florar, 1999 “O familie de țărani olteni din prea puțin cunoscutul Damian al Sadovei, de Dolj, a comis păcatul benefic de a scoate în lume doi copii însemnați. Zicem însemnați, fiindcă atât CONSTANTIN, cât și FLORIN, ambii frați, ambii patronimic PREDA, unul poet de har, celălalt
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
Onestitatea profesională ne îndeamnă să reținem, din obsesia existențială a pictorului, «Tripticul crucilor de răstignire». Ele, crucile, nu divulgă teluricul damnării, ci bucuria Învierii. La Damian, în ieslea părintească, cel de-al doilea venit în lume, dintr-o obârșie de țărani, poartă pe frunte misterul luminii!” Ion Dobrescu Craiova, 20 aprilie 1994 “Afirmat în ultimul deceniu ca unul din cei mai originali artiști din generația tânără, FLORIN PREDA-DOCHINOIU (n. 15 decembrie 1970, în localitatea Damian-Sadova, Dolj) este un grafician și pictor
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
emoția. În tot acest proces, accidentul, imprevizibilul, hazardul joacă un rol capital, și ar fi o eroare să vrei să reproduci asta. Nu se poate copia un accident. Hazardul este natural. ” Constantin Pacea 1981 - Expoziție personală al actualul Muzeul al Țăranului Român . Participa cu două lucrări la Expoziția Internațională de „Desene Lis81”, la Galeria Națională de Artă Modernă din Lisabona. Trimite trei desene la Expoziția Internațională de Artă Grafică „Arteder 82”, la Muzeul de Artă Modernă din Bilbao, la a doua
Constantin Pacea () [Corola-website/Science/331716_a_333045]
-
îl prezintă în expoziția de grup „Agents”, cu lucrarea „Diptych Yellow Brown Ocre” -datata 1984. 2012 - Împreună cu Dorin Cretu și Radu Tuian organizează expoziția „Jardins Intérieurs”, la Galeria Maket, din Paris. 2014 - Expoziția „Constantin Pacea - o retrospectivă”, Muzeul Național al Țăranului Român.
Constantin Pacea () [Corola-website/Science/331716_a_333045]
-
dintre discuri, conținând muzici aromâne, primește Premiul Criticii Germane a Discului. A scris numeroase cărți, articole, studii de muzicologie, publicate în țară și în străinătate. În prezent este profesor asociat la Universitatea Națională de Muzică și cercetător principal la Muzeul Țăranului Român, în calitate de etnomuzicolog.
Speranța Rădulescu () [Corola-website/Science/331806_a_333135]
-
În 15 iunie s-a confruntat cu miliția din Axminster și a preluat controlul orașului. Alți recruți s-au alăturat armatei sale dezorganizate, care număra acum aproape 6000 de oameni și era în mare parte compusă din nonconformiști, artizani și țărani înarmați cu uneltele lor agricole (furci și cuțite); unul din membri acestei mulțimi era tânărul Daniel Defoe. Monmouth l-a denunțat din nou în public pe rege la Chard și pe 20 iunie 1685 la Taunton a decis împotriva voinței
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
între 727 și 2700, în timp ce regaliștii au pierdut 27 de oameni care au fost înmormântați la biserica Sf. Fecioară Maria din Westonzoyland, care a fost folosită drept închisoare pentru soldații rebeli. Monmouth a fugit de pe câmpul de luptă travestit în țăran, dar a fost capturat într-un șanț, pe 8 iulie. În urma arestării sale Parlamentul a votat "Act of Attainder" ("Act de Dezonoare"), iar pe 13 iulie Monmouth a fost condamnat la moarte pentru trădare. În ciuda faptului că a cerut să
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
trimiși de regele Ludovic al XIV-lea, dar cea mai mare parte o constituiau irlandezii catolici. Cavaleria irlandeză recrutată din rândurile micii nobilimi s-a dovedit la înălțime în timpul luptei. Cu toate acestea infanteria era formată în mare parte din țărani fără experiență, instruiți în grabă și puțini dintre ei dispuneau de muschete funcționale. Mare parte erau înarmați cu unelte agricole cum ar fi coase. William a sosit la Carrickfergus în Ulster pe 14 iunie 1690 și a mărșăluit spre sud
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]