25,049 matches
-
loc de agrement. De asemenea, într-una din încăperile separate ale Salinei Vechi, se desfășoară anual Campionatele Mondiale de Aeromodelism. Printre obiectivele turistice importante, accesibile unui drumeț fără antrenament, se numără Fântâna Rece, Releul de televiziune din spatele Pădurii de brazi, Dealul cu Semn, Muntele de Sare în care a existat Grota Miresii, Piatra Verde, Complexul Minier Unirea (salina Slănic), Muzeul sării, Delușorul Mânzului.
Slănic () [Corola-website/Science/297199_a_298528]
-
într-o depresiune situată la interferența Munților Giurgeului Munții Bistriței și Călimani, la o altitudine cuprinsă între 850-950 m. Este situat limitrof DN15. Depresiunea Borsec are o formă ovală și este cu vîrful orientat spre nord-est, fiind separată de pintenul dealului Scaunul Rotund în două subunități. Localitatea este compusă din două areale care corespund geografic celor două mici zone depresionare care se unesc: Borsecul de Sus și Borsecul de Jos. Acesta din urmă se află la sud-vest de a lungul DN15
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
5, lângă Aleea 7 Izvoare), Izvorul Lázár/ Crișan (Nr. 6, cu debit redus,lângă Aleea 7 Izvoare). Alte izvoare sunt Izvoarele captate pentru alimentarea cu apă a stațiunii (se află lîngă Aleea 7 Izvoare), Izvorul Pierre Curie (aflat la picioarele Dealului Rotund cu captarea la mică distanță de DN15, oligoradioactiv prin radiul conținut), Izvorul Kossuth (Nr. 10, aflat în nord-estul stațiunii lîngă punctul de pornire a traseului spre Rezervația Scaunul Rotund, debitul este în scădere), Izvorul Petőfi (Nr. 11, aflat la
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
este un oraș în județul Mehedinți, Oltenia, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Bratilovu, Brebina, Dealu Mare, Mărășești, Negoești, Pistrița, Stănești și Titerlești. Are o populație de locuitori. Râul Brebina străbate acest vechi târgușor mehedințean, în zonă existând o mulțime de ruine dacice, semn că regiunea a fost intens locuită de daci. Astăzi însă, natura și-
Baia de Aramă () [Corola-website/Science/297209_a_298538]
-
fost folosită de Paul de Alep și patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoria lor pe la mănăstirile din Țara Românească. Baia de Aramă este situată în partea de nord-vest a Olteniei, în Podișul Mehedinți. Se adăpostește într-o depresiune mică, fiind înconjurată de dealurile Dochiciu, Dealul-Mare și Cornet. Este traversată de paralela de 45°. Tot de Baia de Aramă aparțin și localitățile învecinate: Brebina, Titerlești, Bratilovu, Mărășești, Stănești. Carstul este presărat de un mare număr de peșteri binecunoscute prin comorile lor de frumuseți: Bulba, Cloșani, Ponoarele
Baia de Aramă () [Corola-website/Science/297209_a_298538]
-
poate ajunge folosind drumul DN 67 (strada "Copăcelu" a municipiului Râmnicu Vâlcea) și strada "Alexandru Ioan Cuza" a orașului care se intersectează cu aceasta. Așezarea se află într-o depresiune, la o altitudine de circa 320 m, fiind străjuită de dealuri cu o altitudine între 400 și 600 m. Sub aceste dealuri se află un masiv de "sare" de circa 600 m grosime, care constituie principala resursă naturală a locului și care fost exploatată din cele mai vechi timpuri, dând dealtfel
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
Vâlcea) și strada "Alexandru Ioan Cuza" a orașului care se intersectează cu aceasta. Așezarea se află într-o depresiune, la o altitudine de circa 320 m, fiind străjuită de dealuri cu o altitudine între 400 și 600 m. Sub aceste dealuri se află un masiv de "sare" de circa 600 m grosime, care constituie principala resursă naturală a locului și care fost exploatată din cele mai vechi timpuri, dând dealtfel și numele localității ("ocnă" înseamnă "mină de sare"). Salina de la Ocnele
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
Pentru 6,5% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,08%). Pentru 6,5% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Orașul este locuit încă din epoca de piatră. Între dealurile care îl înconjoară, pe "Valea Bradului", au fost găsite urme a unei așezări din "epoca neolitică": unelte din piatră ca topoare, vârfuri de lance, cuțite sau vase confecționate din lut ars. Pe la începutul anilor 1960, un profesor din localitate, "Gheorghe
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
cuțite sau vase confecționate din lut ars. Pe la începutul anilor 1960, un profesor din localitate, "Gheorghe Moșteanu", descoperă întâmplător, într-o grădină a sa din punctul "Cosota", niște vase din lut ars, diferite de cele din "Valea Bradului", aflată peste deal. Anunță "secția muzeului raional Vâlcea", și se constată acolo un mare depozit arheologic. Venit de la " Facultate de Istorie a Universității București", profesorul "Dumitru Berciu", decide deschiderea unui "șantier arheologic" și este surprins să constate descoperirea unei cetăți dacice vechi de peste
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
scrierile sale. În zona cetății Buridavei a fost descoperită o necropolă unde s-au găsit diferite obiecte cu valoare arheologică precum: "ulcioare, cești și blide din lut ars și un mare depozit subteran de cereale, construit în tuful calcaros al dealului". Lângă aceste vestigii se află o fântână, despre care se spune, într-o legendă locală, că ar fi fost construită încă din timpuri îndepărtate și că prin "conductele din olane arse de lut", s-ar fi alimentat așezările din aval
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
toamna anului 1964, s-a creat ultimul lac sărat deasupra prăbușirii exploatării subterane din cartierul "Ocnița". Până în 1936, la această exploatare au lucrat și pușcăriași din peniteciarul de lângă salină. Ultima prăbușire sa petrecut în 11 septembrie 2004 la exploatarea de pe dealul Țeica (exploatare prin sonde) producând un dezastru ecologic și social. Au fost strămutate peste 100 de gospodării afectate de apa sărată ieșită din pământ și prăbușirea terenului. În timpul eclipsei de soare din 1999, localitatea s-a aflat în punctul de
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
în cele din urmă, a dispărut în timpul epocii de fier când a apărut Scupi. Scupi a fost la origine o așezare iliriană, fondată în mileniul I î.Hr., dar mai apoi a devenit un oraș dardanian. Ea a fost localizată pe dealul Zajčev, 5 km la vest de cetate. Fiind situată în centrul Peninsulei Balcanice și pe drumul dintre Dunăre și Marea Egee, a fost o localitate prosperă, deși istoria ei nu este bine cunoscută. Skopje și regiunea din jurul lui a devenit parte
Skopje () [Corola-website/Science/297229_a_298558]
-
după ce nivelul mării a crescut după ultima Eră Glaciară. Arhipelagul este, prim urmare, situat în zona dintre plăcile tectonice Eurasiatică și Africană. Numeroase golfuri de-a lungul coastei meandrate oferă locuri bune pentru amenajarea de porturi. Relieful este alcătuit din dealuri joase cu câmpii terasate. Cel mai înalt punct din Malta este Ta' Dmejrek, la 253 m (830 de metri), in apropiere de . Deși există unele râuri mici în perioadele de ploi abundente, nu există cursuri de apă permanente sau lacuri
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
statiunea Bazna, la nord-est cu comuna Târnava și municipiul Mediaș, la est cu comuna Valea-Viilor (Vorumloc), la sud cu comuna Axente Sever (Frâua), iar la vest cu Micăsasa. Orașul este amplasat în culoarul depresionar al râului Târnava Mare, înconjurat de dealuri. Rețeaua hidrografică este dominată de râurile Târnava Mare și Vișa și mai cuprinde o serie de pârâuri care se varsă în cele două râuri (fără potențial energetic). Temperatura medie anuală este de 8,6C. Clima este temperat continentală, cu ierni
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
fost cercetate și studiate de Institutul de Arheologie din Cluj și Muzeul Municipal din Mediaș. S-au descoperit mai multe urme materiale care atestă prezența vieții și a omului pe aceste meleaguri. Așezarea preistorică se află pe panta joasă a dealului din sud-vestul orașului. Au fost scoase la iveală bucăți de chirpici și impresiuni de nuiele, ceramică fragmentară. Pe malul drept al pârâului Visa cu ocazia exploatării unei cariere de nisip s-a descoperit un molar aparținând unui mamut (Mamuthus Primigenius
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
unei persoane din rândul populației romane din secolul al III-lea e.n.. În jurul mormântului s-au găsit cioburi de vase lucrate cu roata olarului, bine arse de culoare roșie-gălbuie sau gri închis. Cel mai important punct arheologic se poate considera Dealul Cetății (Burc) unde s-au descoperit o serie de materiale de valoare istorică: resturile unui schelet de rinocer (Rhinoc. Trichorn. Et. Cerv. Capriolius), obiecte din bronz aparținând culturii Witenberg și o monedă de bronz de factură tracică din secolul I
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
unde s-au descoperit o serie de materiale de valoare istorică: resturile unui schelet de rinocer (Rhinoc. Trichorn. Et. Cerv. Capriolius), obiecte din bronz aparținând culturii Witenberg și o monedă de bronz de factură tracică din secolul I î.e.n.. Pe Dealul Cetate au fost localizate vestigii romane și resturile unui mormânt din secolul al IV-lea e.n., iar pe terasele sud-estice ale actualei așezări s-au descoperit fragmente ceramice din secolele al XI-lea - al XII-lea - semne evidente ale vetrei
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
I și a II-a elementare, care au fost aprobate de "Comisia Guvernului Republicii Șerbia pentru Educația Religioasă în Școlile Elementare și Medii". Episcopia Ortodoxă Română "Dacia Felix" din Șerbia este structurată în 2004 șase protopopiate: Din 2002 apare revista "Dealul Vârșețului", un periodic al Bisericii Ortodoxe Române din Vârșeț. Numărul preoților din eparhia de Vârșeț este insuficient, fapt pentru care Biserică Ortodoxă Română asigura preoți misionari pentru ocuparea locurilor vacante. În Constituția Republicii Șerbia ("Monitorul oficial al Republicii Șerbia", nr.
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
în extremitatea sudică a Belgiei, Lorena Belgiană. Câmpia litorală constă în principal din dune și poldere. Spre interiorul continentului, peisajul rămâne neted și urcă ușor, câmpia fiind udată de numeroase ape, cu văi fertile și cu câmpia nord-estică Campine ("Kempen"). Dealurile și podișurile Ardenilor acoperite cu păduri dese sunt mai stâncoase și mai accidentate, cu peșteri și mici chei. Întinzându-se către vest, înspre Franța, această zonă este legată spre est de Eifelul din Germania prin platoul Hohes Venn, pe care
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
cadru natural pitoresc, specific zonei submontane, la limita dintre pădurile de foioase și cele de conifere. Teritoriul urban al Solcii aparține extremității vestice a Podișului Sucevei și are un aspect depresionar. În partea de vest a localității se ridică brusc Dealul lui Vodă. Tot spre vest, după mai multe culmi împădurite, se află o grupare de stânci imense, intrate în tradiția locului sub numele de Pietrele Muierilor. Spre sud se înalță piscul numit Pinul Mare, din care se desprinde o culme
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
tradiția locului sub numele de Pietrele Muierilor. Spre sud se înalță piscul numit Pinul Mare, din care se desprinde o culme care, după ce coboară până aproape de nivelul depresiunii, se înalță din nou la marginea de est a localității într-un deal numit Dealul Lupului (507,5 m). Această formă de relief, care leagă ca o șa Pinul Mare de Dealul Lupului, desparte teritoriul orașului Solca de Poieni-Solca. Dealul Lupului își pierde treptat înălțimea spre centrul satului Poieni-Solca și zona depresionară a
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
sub numele de Pietrele Muierilor. Spre sud se înalță piscul numit Pinul Mare, din care se desprinde o culme care, după ce coboară până aproape de nivelul depresiunii, se înalță din nou la marginea de est a localității într-un deal numit Dealul Lupului (507,5 m). Această formă de relief, care leagă ca o șa Pinul Mare de Dealul Lupului, desparte teritoriul orașului Solca de Poieni-Solca. Dealul Lupului își pierde treptat înălțimea spre centrul satului Poieni-Solca și zona depresionară a Solcii și
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
o culme care, după ce coboară până aproape de nivelul depresiunii, se înalță din nou la marginea de est a localității într-un deal numit Dealul Lupului (507,5 m). Această formă de relief, care leagă ca o șa Pinul Mare de Dealul Lupului, desparte teritoriul orașului Solca de Poieni-Solca. Dealul Lupului își pierde treptat înălțimea spre centrul satului Poieni-Solca și zona depresionară a Solcii și brusc spre localitatea Arbore. Apele stătătoare sunt reprezentate de câteva acumulări de apă: trei în partea de
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
depresiunii, se înalță din nou la marginea de est a localității într-un deal numit Dealul Lupului (507,5 m). Această formă de relief, care leagă ca o șa Pinul Mare de Dealul Lupului, desparte teritoriul orașului Solca de Poieni-Solca. Dealul Lupului își pierde treptat înălțimea spre centrul satului Poieni-Solca și zona depresionară a Solcii și brusc spre localitatea Arbore. Apele stătătoare sunt reprezentate de câteva acumulări de apă: trei în partea de nord a orașului, la ieșirea spre Marginea, cunoscute
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
orașul Nucet. În componența orașului Vașcău intră satele: Suprafața totală a teritoriului orașului Vașcău împreună cu localitățile componente este de 66,135 km², ceea ce reprezintă 0,88% din teritoriul județului Bihor. Se disting în cadrul reliefului următoarele unități: Munții Biharia, Munții Codru-Moma, Dealurile Crișene, Depresiunea Beiuș. Relieful muntos al orașului Vașcău scoate în evidență altitudinea de 295 m. Cel mai reprezentativ este relieful dezvoltat pe roci carbonatice, care se suprapune peste Platoul Vașcău, ce se înfățișează ca o cunună de depresiuni închise, lipsite
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]