25,627 matches
-
mă întâlnesc cu ei. De frica de a nu fi din nou răpit, m-am dus tremurând de fiecare dată, că nu mă voi mai întoarce acasă, și m-am prezentat la securitate de două ori pe lună cu această frică ascunsă în mine, din ianuarie 1957 până în decembrie 1989, când frica a trecut, dar eu am rămas cu diabet. Mi s-a spus că eu nu sunt un turnător, ci doar un om care trebuie să denunțe activitatea legionarilor ca
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nou răpit, m-am dus tremurând de fiecare dată, că nu mă voi mai întoarce acasă, și m-am prezentat la securitate de două ori pe lună cu această frică ascunsă în mine, din ianuarie 1957 până în decembrie 1989, când frica a trecut, dar eu am rămas cu diabet. Mi s-a spus că eu nu sunt un turnător, ci doar un om care trebuie să denunțe activitatea legionarilor ca dovadă că nu este legionar și că nu aprobă faptele lor
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ofilind frunzele. E cazul multora aici, în lumea bogată a Vestului, unde de generații copiii sunt dresați, ca niște păpuși de teatru, să spună replici învățate pe dinafară, să nu gândească niciodată cu creierul propriu sau cu inima, de marea frică imaginară de a nu-și lăsa la vedere mediocritatea. A nu risca niciodată, fapt pe care oamenii inteligenți aproape că îl provoacă dureros, vrând să iasă din ei, în libertate, pentru a se desăvârși, luând-o mereu de la capăt în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de la tine azi, dar cutia mea poștală era goală. Îmi e teamă că ești bolnavă și că te izolezi prea mult de lume. Dacă nu primesc o scrisoare până luni, îți telefonez. De când te-am întâlnit, nu-mi mai este frică. Înainte, îmi era frică, negam întreaga exigență, comportamentul meu nu avea alt resort decât instinctul de conservare, diminuam omul din mine la nivelul speciei umane. Nu încetam să probez inconsistența și vulnerabilitatea mea, vroiam să sfârșesc cu ele visând de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cutia mea poștală era goală. Îmi e teamă că ești bolnavă și că te izolezi prea mult de lume. Dacă nu primesc o scrisoare până luni, îți telefonez. De când te-am întâlnit, nu-mi mai este frică. Înainte, îmi era frică, negam întreaga exigență, comportamentul meu nu avea alt resort decât instinctul de conservare, diminuam omul din mine la nivelul speciei umane. Nu încetam să probez inconsistența și vulnerabilitatea mea, vroiam să sfârșesc cu ele visând de a fi absent și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
omul din mine la nivelul speciei umane. Nu încetam să probez inconsistența și vulnerabilitatea mea, vroiam să sfârșesc cu ele visând de a fi absent și în plenitudinea de a fi: inaccesibil, insesizabil, iresponsabil și totuși eu însumi. În fond, frica, alegerea de a fi total singur sau de a mă topi în totalitate; în amândouă cazurile era promisiunea de a nu mai exista. Dar cum această promisiune foarte des n-a mers până la sinucidere (frica înseamnă, de asemenea, și frica
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
totuși eu însumi. În fond, frica, alegerea de a fi total singur sau de a mă topi în totalitate; în amândouă cazurile era promisiunea de a nu mai exista. Dar cum această promisiune foarte des n-a mers până la sinucidere (frica înseamnă, de asemenea, și frica de moarte), omul căruia îi e frică continuă totuși să trăiască viața lui moartă, murind în fiecare săptămână, trăind împotriva vieții. Cu cât omul fuge de riscul de a exista, cu atât mai mult este
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
frica, alegerea de a fi total singur sau de a mă topi în totalitate; în amândouă cazurile era promisiunea de a nu mai exista. Dar cum această promisiune foarte des n-a mers până la sinucidere (frica înseamnă, de asemenea, și frica de moarte), omul căruia îi e frică continuă totuși să trăiască viața lui moartă, murind în fiecare săptămână, trăind împotriva vieții. Cu cât omul fuge de riscul de a exista, cu atât mai mult este obsedat de acest risc, cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sau de a mă topi în totalitate; în amândouă cazurile era promisiunea de a nu mai exista. Dar cum această promisiune foarte des n-a mers până la sinucidere (frica înseamnă, de asemenea, și frica de moarte), omul căruia îi e frică continuă totuși să trăiască viața lui moartă, murind în fiecare săptămână, trăind împotriva vieții. Cu cât omul fuge de riscul de a exista, cu atât mai mult este obsedat de acest risc, cu atât mai mult el se ocupă de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mult este obsedat de acest risc, cu atât mai mult el se ocupă de ceilalți, simțindu-se cu atât mai mult amenințat - cu cât caută salvarea în altă parte, cu atât mai mult e în pericol aici... Singura asigurare împotriva fricii este conștiința de a fi total dezarmat și acceptarea acestei evidențe. Gabriela, tu m-ai învățat și mă înveți enorm de multe lucruri, toate interesante, dar lucrul esențial a fost de a nu avea frică de mine și de alții
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pericol aici... Singura asigurare împotriva fricii este conștiința de a fi total dezarmat și acceptarea acestei evidențe. Gabriela, tu m-ai învățat și mă înveți enorm de multe lucruri, toate interesante, dar lucrul esențial a fost de a nu avea frică de mine și de alții. Nu m-ai învățat asta cu norme școlare, ci prin marea ta generozitate și prin atitudinea ta deschisă spre lume și oameni. Am mai învățat de la tine că iubirea oarbă este o impostură, că a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și disperare! Al tău, pentru toate viețile, René. 1 februarie Nu știu cum trece timpul. A trăi într-un apartament din care s-au scos țevile și dărâmat pereții, asta îmi trezește amintiri precognitive, dintr-un spațiu în care se trăia cu frica bombardamentului, după raidul avioanelor în zbor spre Ploiești. Îmi vin în minte povestirile mamei, cum sora mea, Tatiana, fascinată de luciul de staniol al Messerschmitt-urilor (sau Junkers, Stuka, Focke-Wulf, nume de avioane nemțești care erau pe toate buzele), tot alergând
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ale buneivoințe. Știu că o viață nu se construiește prin decrete à priori, și în practică fidelitatea intransigentă e refuzul existenței reale. Cred că e imposibil să trăiești à priori, fără program. Știu prea bine: mefiența vis-à vis de limbă, frica perpetuă de a fi rău înțeles și de a se imputa intenții pe care nu le aveai, dar pe care celălalt le descoperă în tine ca pe niște greșeli, sunt în fond în fiecare din noi, precum și certitudinea eșecului comunicării
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
limbii țării în care trăiesc, începe să mă obsedeze din nou. Ca și cum din străfunduri vin spre mine impulsuri din cuvinte simple, umplute de o energie siderală, ducând direct către acel Dumnezeu aprig pe care strămoșii mei l-au abandonat de frica de a fi izgoniți ca venetici din țara în care se născuseră. Sunt din nou golită de sens pentru prezent și vreau să fiu cu acei oameni vechi ale căror cuvinte au polisemia zonelor cerești. Acuma s-ar putea spune
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lui Marcus Aurelius au stat mereu pe noptiera mea, alături de manualul lui Epictet. Împăratul filozof m-a instruit de mult cu înalta lui melancolie: el avea tot, resimțind marele vid, invocând ajutorul filozofiei, ridicat precum calul său parcă împotriva mizantropiei, frica de moarte, sentimentul nimicniciei, deznădejdea, monotonia lungă a vieții, a fugii misterioase a timpului, și deasupra tuturor: neputința umană. M-au consolat mereu eforturile împăratului filozof de a reconcilia autonomia individului și legătura lui secretă cu universul: „Dacă Dumnezeu există
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aceste explicații! Draga de ea! A uitat că mi-a povestit că s-a îndrăgostit de un coleg din orchestră, lucru care a produs un mare dezechilibru în metabolismul ei și, în consecință, în psihicul ei. În plus: îi e frică de soția celui iubit, care cântă și ea în orchestră. Se pare că toată trauma ei a pornit de la îndrăgostirea nefericită, de la iubirea care atacă dreptul, ca să vorbim ca în Vechiul Testament. Dar cum să liniștești o inimă care a luat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru că nu reușea să găsească ascunzătoarea băiatului. Spunea că o va mânca pe mamă dacă nu va găsi locul în care se ascundea băiatul. Biata mamă era foarte disperată: nu-și putea abandona copilul, cunoscând viclenia Dragonului, trăind într-o frică permanentă. Puțin mai târziu, tânărul băiat spuse că vrea să vâneze. Mama lui nu vroia să-l lase, vorbindu-i despre Dragon, lupi, urși și șerpi. Dar el spunea: «Mâine mă voi duce la vânătoare». La cererea băiatului, unchiul său
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
îi arătă cum se prepară carnea. Au fiert două pulpe: una pentru unchi și alta pentru băiat. Când carnea a fost fiartă, au pus-o la răcit în tufișuri. Atunci, Dragonul enorm s-a arătat. Băiatul n-a simțit nici o frică, dar unchiul era atât de speriat, încât nu mai putea vorbi și nici nu putea să-și miște picioarele. Dragonul luă partea de carne a băiatului și se îndepărtă. O puse pe un alt tufiș și se așeză alături de ea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la pământ. Cu a doua săgeată, un alt strat de solzi căzu, apoi un altul, și inima Dragonului fu descoperită. Atunci Dragonul începu să tremure, nemaiputându-se mișca. Înainte de a trage a patra săgeată, băiatul spuse unchiului: «Ești mort de frică, vino lângă mine, altfel Dragonul se va rostogoli peste tine». Unchiul alergă către el. Atunci băiatul luă ultima săgeată, care pătrunse inima dragonului, cu un urlet enorm, făcând să se zguduie munții, corpul lui alunecă de-a lungul a patru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
surâs ironic, că nu e nici o scrisoare pentru mine. Păcat. Păcat că nu-mi pot controla chipul - care se înroșește, tresare -, inima care-mi bate mai repede decât de obicei, mâinile și subsuorile îmi transpiră, ca și cum aș fi înfruntat o frică subită și nervoasă - durerea mea e în mine, fără să mă părăsească. Oare se poate controla? Nimic? Cel puțin, nu mare lucru! Și tu, mon amour. Cum te simți? Ai reușit să-ți domini durerea grație loviturilor de pedale ale
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
violeți ai lui Hitler! Asta pentru că Lionel mi-a spus ieri seară la telefon, că există asemănări între cei doi? În vis, tiranul irakian era amabil și ne asigura pe noi, jurnaliștii de la Centrul de Presă, să nu ne fie frică! Asemănarea cu Hitler este total nepotrivită, dacă ne gândim la proporții și la mașina de război imensă și bine pusă la punct a Germaniei hitleriste. Oamenii sunt speriați și chiar îngroziți de faptul că al treilea război mondial ar putea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
misiunea să-i bat în ușă ușor la ora veselă a prânzului. După conferința de la Biskops-Arnö, mi-a venit ideea de a intra curajos în limba suedeză, care „mă vrea și pe mine”, să mă arunc cu capul înainte fără frica stâncilor de granit cu care e garnisită fiecare limbă. Dar pentru un roman trebuie mai mult decât pentru o plachetă de poeme (experiență deja făcută), romanul fiind un fluviu în care intră aluviuni, ruine din timpuri străvechi, da, tot ce
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ne merităm. Nu ne uita! Te strâng tare de mine, te sărut. Al tău, René. Marți, 31 iulie 1974 (Cincisprezece zile de la...) Gabriela, mon cœur. Da, e adevărat; iubesc corpul tău și emanațiile lui, esențele și mirosurile lui, căldurile și fricile lui, sudorile și neliniștile lui. Iubesc de asemenea casca ta de războinic, ochii de sălbăticiune și mâinile de „compagna” - aș vrea să uit picioarele tale de Vișnu, dar asta nu e posibil. Da, iubesc toate astea și chiar mai mult
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să mintă, adăugând că acea colegă mințea pentru că și mama ei mințea. Tatăl ei s-a întunecat, întrebând-o dacă o cunoștea pe mama acelei colege, și cum răspunsul a fost „nu”, atunci el s-a înfuriat, și ea de frică s-a ascuns la toaletă. Tatăl ei a aruncat apă peste ea ca s-o facă să iasă afară și a tras-o de păr încât a rămas cheală în acel loc, a spus ea, arătându-mi locul în care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Zile grele, tipice pentru vară - un val de căldură neașteptat s-a aruncat peste răcoroasa Suedie. Soarele care a urcat a început acum să coboare treptat la orizont. Andrei (Bart) mă anunță cu mare îngrijorare că a sângerat. Îi e frică de moarte. Se simte bine numai acum, la bătrânețe, dar e prea târziu pentru corpul care a petrecut atâția ani în mizerie. Pe 11 iulie, eclipsă de soare în Mexic, oamenii au postit ca în timpurile străvechi, adresând rugăciuni fierbinți
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]