234,668 matches
-
special relația dintre Joel și Ellie-au fost și ele apreciate. Matt Helgerson de la "Game Informer" a scris că a simțit faptul că se poate identifica cu relația între personaje, numind-o „vie” și „bine creionata”. Welsh de la "Eurogamer" a mai menționat că personajele au fost dezvoltate cu „atenție și măiestrie”, apreciind valoarea lor emoțională, iar Mitchell de la Joystiq consideră că relația dintre personaje este una veridica și emoționantă. Meikleham de la "PlayStation Official Magazine" i-a numit pe Joel și Ellie cele
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
de la "Polygon" a simțit faptul că Ellie este credibilă, facilitând dezvoltarea atașamentului față de ea, si ca relația dintre personaje a fost ajutată de conversațiile întâmplătoare din joc. Interpretarea personajelor a fost și ea apreciată, cu "Edge" și Welsh de la "Eurogamer" menționând faptul că scenariul a fost ajutat de aceasta. Mulți critici au considerat că luptele din joc sunt inovatoare și diferite față de alte jocuri. Helgeson de la "Game Informer" a apreciat vulnerabilitatea personajelor din timpul luptelor, în timp ce Kelly de la "Computer and Video
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
Moriarty de la IGN consideră că sistemul de fabricare al armelor a venit în ajutorul luptelor, si ca acestea au contribuit la valoarea emoțională a poveștii, făcându-i pe inamici să pară „umani”. Mitchell de la Joystiq a venit cu remarci similare, menționând faptul că Joel se simte copleșit de multitudinea de inamici omorâți. Welsh de la "Eurogamer" a constatat faptul că luptele sunt pline de suspans. Tom Mc Shea de la GameSpot a scris că inteligentul artificial a afectat în mod negativ luptele, cu
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
cu texturi „neclare și nedetaliate” care se regăsesc în prima parte a jocului, lucru care a avut un impact negativ asupra graficii jocului. Lumea și mediul jocului au atras multe aprecieri din partea criticilor. Kelly de la "Computer and Video Games" a menționat că mediul este unul „mare, detaliat și înțesat cu secrete”, și că "The Last of Uș" își „maschează” cu succes linearitatea. "Edge" a repetat aceleași remarci, adăugând faptul că desingul nivelurilor acompaniază cu bine povestea. Helgeson de la "Game Informer" a
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
au apreciat și felul în care au fost folosite sunetele în "The Last of Uș". Welsh a considerat că sunetul a fost mult mai bun ca în alte jocuri, în timp ce Helgeson l-a numit „uimitor”. Mc Shea de la GameSpot a menționat că sunetele adăugate au contribuit la efectele mecanicilor de joc, în special în cazul în care jucătorul se ascunde de inamici. Kelly de la "Computer and Video Games" consideră că sunetele ambientale au avut un impact pozitiv asupra jocului, apreciind totodată
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
a fost una „dura, consecventă și necesară”, nefiind adăugată fără motiv. Anthony John Agnello de la "USGamer" a remarcat că jocul amintește des de negativitatea asociată violenței, făcând intenționat că jucătorii să se simtă necomfortabili în timpul luptelor violente. El a mai menționat că decesele din joc nu au fost nenecesare sau nejustificate, făcând povestea mai puternică. Kelly de la "Computer and Video Games" a declarat că, în ciuda luptelor „incredibil de brutale”, violența nu a părut niciodată nelalocul ei. Welsh a venit cu remarci
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
Welsh a venit cu remarci asemănătoare, declarând că violența nu este „desensibilizata sau fără scrupule”. Matt Helgeson de la "Game Informer" a observat că violența din joc i-a făcut pe jucători să pună la îndoială moralitatea alegerilor lor. Mitchell a menționat că violența a fost „proiectată pentru fi necomfortabilă”, îmbogățind caracterul lui Joel. Înainte de lansarea jocului, Keith Stuart de la "The Guardian" a scris că acceătarea violenței depinde de contextul jocului. Mulți critici au discutat și despre portretizarea personajelor feminine. Jason Killingsworth
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
jocului, Keith Stuart de la "The Guardian" a scris că acceătarea violenței depinde de contextul jocului. Mulți critici au discutat și despre portretizarea personajelor feminine. Jason Killingsworth de la "Edge" a apreciat faptul că jocul nu are personaje feminine cu caracter sexual, menționând că „oferă un antidot revigorizant sexismului și atitudinilor învechite față de genuri adoptate de majoritatea jocurilor mari”. Ellie Gibson de la "Eurogamer" a laudat personajul lui Ellie ca fiind „uneori puternică, uneori vulnerabilă, dar niciodată un clișeu”. Ea a simțit că Ellie
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
video ar trebui evaluate „conform meritelor proprii, nu în comparație cu alte jocuri”. Chris Suellentrop de la "The New York Times" a recunoscut că Ellie este un personaj plăcut și „uneori puternic”, dar a susținut că "The Last of Uș" „este de fapt povestea lui Joel”, menționând că este „un alt joc video făcut de bărbați, pentru bărbați și despre bărbați”. "The Last of Uș" a fost lăudat și pentru felul în care au fost redate personajele LGBT. Șam Einhorn de la GayGamer.net a simțit că dezvăluirea
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
2014, Arne Meyer a declarat că dacă nu va fi lansată o continuare, acest lucru „ar fi un deserviciu” pentru studio și fani. În iunie 2015, discutând despre viitorul său la Naughty Dog într-un interviu, actorul Nolan North a menționat „Știu că fac un "Last of Uș 2"”; Druckmann a dat mai multe detalii, susținând că o mică echipa de la Naughty Dog a venit cu mai multe idei și a început să proiecteze prototipuri pentru o continuare, dar au fost
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
1979 și 1986. Cox a dezvăluit la "The Jonathan Ross Show" faptul ca a avut rezultate modeste la matematica de nivel A: "Am luat un D ... Nu a fost prea bine ... Am aflat că e nevoie de antrenament." El a menționat lipsa de interes și angajamentele ca tânăr debutant în cadrul formației ca motive pentru acest rezultat. Cox a obținut licența gradul întâi în știință și masterul MPhil în filosofie în domeniul fizicii particulelor elementare. După desființarea formației D:Ream din 1997
Brian Cox (fizician) () [Corola-website/Science/331213_a_332542]
-
viață obiecte neînsuflețite și dacă această noțiune era posibilă atât în secolul XIX cât și în prezent. La 6 martie 2011, Cox este invitatul lui Patrick Moore în episodul aniversar cu numărul 700 din "The Sky At Night". El a menționat că este fanul de o viață al emisiunii și aceasta a reprezentat o inspirație pentru el în a deveni fizician. La 10 martie 2011, a susținut cel de-al nouălea discurs memorial Douglas Adams. Cox este co-autor la mai multe
Brian Cox (fizician) () [Corola-website/Science/331213_a_332542]
-
mai are un fiu pe nume Moki, dintr-o relație anterioară. În prezent familia locuiește în Battersea. Cox își reamintește de copilăria fericită din Oldham în care avea preocupări precum dansul, gimnastica, "identificarea avioanelor" și chiar "identificarea autobuzelor".. El a menționat atât în mai mult interviuri cât și într-un episod din "Wonders of the Universe" că, pe când avea 12 ani, cartea " Cosmos" a lui Carl Sagan a reprezentat un factor cheie în alegerea sa de a deveni fizician. Umanist fiind
Brian Cox (fizician) () [Corola-website/Science/331213_a_332542]
-
țării. Au fost proiectate și executate toate părțile componenente ale unui port - diguri de larg, dane, căi de acces auto, etc. Numele celui care a avut primul ideea construirii unui port Mulberry este o chestiune disputată. Printre cei care sunt menționați în legătură cu aceasta se numără inginereul galez Hugh Iorys Hughes, profesorul J. D. Bernal și viceamiralul John Hughes-Hallett. Hughes-Hallett a declarat în timpul unei întâlniri de analiză a eșecului raidului de la Dieppe că forțele aliate nu au nicio șansă să cucerească un
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
Doi bani”, a fost făcută de Gafița Buga. În 1956 a fost publicată de ESPLA o traducere de Păstorel Teodoreanu și Jean Grosu. Ediția publicată în 1964, apărută în colecția Biblioteca pentru toți, și edițiile următoare (1974, Litera Internațional - 2003) menționează ca traducător doar pe Jean Grosu. primele trei ediții aveau titlul scurt. Titlul complet (în ediția originală cuvintele „în Războiul Mondial” apar cu litere mai mici, oarecum ca subtitlu) apare abia în ediția a patra, publicată în 1971 de Editura
Peripețiile bravului soldat Švejk () [Corola-website/Science/331218_a_332547]
-
Piesa de teatru a lui Webling a fost adaptată de John L. Balderston, pe baza căreia au scris scenariul filmului Francis Edward Faragoh și Garrett Fort. Robert Florey și John Russell au contribuit la crearea scenariului dar nu au fost menționați. Machiajul artistic a fost realizat de Jack Pierce. Având un succes imens, atât la public cât și la critici, filmul a avut numeroase continuări și a devenit unul dintre cele mai emblematice filmele de groază din istoria cinematografiei.
Frankenstein (film din 1931) () [Corola-website/Science/331246_a_332575]
-
având un buget inițial de 75.000 $ (egal cu 1.308.769 $ astăzi). Frankie Darro și Betsy King Ross și-au făcut singuri cascadoriile de călărie din acest serial. Ross a fost un campion profesionist de rodeo și a fost menționat în serial ca "World's Champion Trick Rider".
The Phantom Empire () [Corola-website/Science/331248_a_332577]
-
principale, acestea fiind Bagler și Birkebeiner. Rivalitatea dintre grupuri privea fiul regal, care a fost înființat în calitate de lider al partidului în cauză, pentru a se opune guvernării regelui din partea contestatară. Sverre și Haakon au fost liderii grupului Birkebeiner. Haakon este menționat pentru prima dată ca unul dintre liderii armatelor tatălui său, într-o luptă împotriva grupului Bagler, în Osli în 1197. Pe patul de moarte, tatăl său a declarat că el a avut alt fiu care supraviețuia în afară de Haakon. El i-
Haakon al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331242_a_332571]
-
grupul Birkebeiners au întâlnit o înfrângere zdrobitoare în Bătălia de la Re și Eystein a căzut în luptă. Sverre s-a întâlnit cu restul în Värmland. După unele îndoieli inițiale, Sverre era determinat să devină următorul lider al Birkebeinersilor. Haakon este menționat pentru prima dată ca unul dintre liderii armatelor tatălui său, într-o luptă împotriva grupului Bagler, în Osli în 1197. Pe patul de moarte, tatăl său a declarat că el a avut alt fiu care supraviețuia în afară de Haakon. El i-
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
de vest. Când Harthacnut a murit, Gorm a urcat pe tron. Heimskringla scrie că Gorm ia cel puțin o parte din împărăție prin forță, de la Gnupa, iar Adam sugerează că regatul a fost împărțit înainte de sosirea lui Gorm. Gorm este menționat pentru prima dată în calitate de gazda a Arhiepiscopului Unni de Hamburg și Bremen, în 936. În conformitate cu Jelling Stones, Gorm "a câștigat toată Danemarca", însă este speculat că el a condus doar Iutlanda din Jelling. Gorm s-a căsătorit cu Thyra, a
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
-lea al Danemarcei. Regele Niels a sprijinit în mod activ canonizarea lui Knut al IV-lea al Danemarcei și l-a susținut pe fiul său, Magnus I al Suediei, să-l ucidă pe potențialul succesor, Knud Lavard. El a fost menționat pentru prima dată în sursele istorice în 1086, când a fost trimis ca ostatic în Flandra, în schimbul fratelui său, Regele Olaf I. Când fratele său Eric a murit în iulie 1103 în timpul unui pelerinaj, Niels, care a fost ultimul frate
Niels al Danemarcei () [Corola-website/Science/331269_a_332598]
-
și este una dintre cele mai vechi din Scandinavia. Abația a aparținut ordinului benedictin și a fost înființată la ordinele Papei Pascal al II-lea. Inge a fost căsătorit cu Elena. Cei doi au avut împreună patru copii: Legendele Hervarar menționează că Inge a murit la o vârstă înaintată și a domnit până la moartea sa. Data exactă a morții sale este necunoscută, însă se estimează a fi în jurul anul 1105. Inge a fost urmat la tron de cei doi nepoți ai
Inge cel Bătrân al Suediei () [Corola-website/Science/331292_a_332621]
-
Papă Grigore al VII-lea, care se referă la cei doi prinți prin inițialele A și I, și unde sunt numiți regii Västergötland. Cu toate acestea, regele " A" ar putea fi Håkan cel Roșu. Co-guvernarea să împreună cu fratele său este menționată și în legendă Hervarar. El este văzut ca un rege politicos și vesel și ori de câte ori îi era prezentat un caz, el judeca corect, fapt pentru care suedezii i-au jelit moartea. El a fost tatăl co-guvernatorilor Philip Halstensson al Suediei
Casa de Stenkil () [Corola-website/Science/331293_a_332622]
-
din Arad, fotografii cu artiști ai teatrului și din spectacole, partituri muzicale manuscrise sau tipărite, diverse obiecte de recuzită teatrală, instrumente muzicale, tablouri-portrete ale unor personalități culturale arădene, costume din spectacole, aparate pre-cinematografice și cinematografice etc. Dintre acestea sunt de menționat: statutul, regulamentul de funcționare și programa de studiu a Conservatorium-lui din Arad (1833 - a șasea instituție de acest tip din Europa); afișe ale unor spectacole jucate pe scena Teatrului Vechi din Arad (1817 - primul teatru de pe actualul teritoriu al României
Colecția de Istorie a Teatrului, Muzicii și Cinematografului „Iosif Sârbuțquot; () [Corola-website/Science/331316_a_332645]
-
Această inscripție de consacrare (pisanie) este unul dintre puținele elemente păstrate din edificiul original. Este decorată cu un frumos vultur valah, este scrisă în grafia chirilică locală, folosită în Valahia și Moldova până la reforma alfabetului de la mijlocul sec. 19. Aceasta menționează în inițiale la colțuri numele și titlul fondatorului Palatului Potlogi: “Io [Eu/ salutare, etc.], K [Constantin], B [Brâncoveanu], V [Voievod]“. Curtea palatului este de formă rectangulară, fiind străjuita la nord de albia fostului heleșteu, iar pe celelalte trei laturi de
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]