23,577 matches
-
Până la urmă armata prost echipată și nepregătită a lui Monmouth a fost împinsă înapoi în Somerset, fiind încercuită pe 3 iulie la Bridgwater. Armata sa alcătuită din aproximativ 3500 de oameni, din care cea mai mare parte erau nonconformiști și țărani înarmați cu furci și topoare, a primit ordin să fortifice orașul. Trupele regaliste se aflau sub comanda lui Louis Duras, al II-lea conte de Feversham și a lui John Churchill. Armata regelui, compusă din aproximativ 3000 de soldați, avea
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
Feversham. În bătălia care a urmat forțele regale au respins fără dificultate trupele rebele. Trupele neexperimentate ale Ducelui de Monmouth au căzut cu sutele în bătaia focului armelor inamice. Armata lui Monmouth a fost distrusă în totalitate. Monmouth, deghizat în țăran a reușit să scape și s-a îndrepta spre sud. Dar a fost capturat la Ringwood în Hampshire, obosit și înfometat. A fost dus la Londra unde a fost închis în Turnul Londrei și condamnat la moarte pentru trădare. În ciuda
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
mod fericit interiorul specific acestei zone. La subsol se găsește o parte din inventarul unei crame (o mare parte din piese au fost achiziționate dintr-o cramă din județul Vaslui): butoaie, ulcioare, teascuri, zdrobitori, lin, fierbătoare, un răboj pe care țăranul însemna de fiecare dată când scoatea câte o găleată de vin din butoi etc. O sală este destinată obiectelor care aduc în atenția vizitatorului credințe și superstiții ce înconjurau vița de vie și vinul. Holul de la demisol adăpostește instalații tehnice
Muzeul Viei și Vinului din Hârlău () [Corola-website/Science/331906_a_333235]
-
zi de către membrii Patriarhiei, Găină s-a inspirat din scenele pe care le-a văzut. Ca urmare, el a creat mapa-album intitulată „"Caricaturi. Repausul duminical la Senat"” care cuprindea pe lângă copertă și patru acuarele realizate impecabil. Prima lucrare reprezintă un țăran aflat în încurcătură neștiind pe ce drum să apuce la bifurcația dintre două drumuri: unul spre o cârciumă - aflată cel mai aproape de el - și al doilea spre o biserică aflată în zare. Țăranul face pe loc alegerea spunând: „"- De, dacă
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
acuarele realizate impecabil. Prima lucrare reprezintă un țăran aflat în încurcătură neștiind pe ce drum să apuce la bifurcația dintre două drumuri: unul spre o cârciumă - aflată cel mai aproape de el - și al doilea spre o biserică aflată în zare. Țăranul face pe loc alegerea spunând: „"- De, dacă stăpânirea îmi pune cârciuma în cale..."” A doua caricatură îl reprezintă pe Iosif mitropolit primat, pe mitropolitul Moldovei I.P.S. Partenie și pe episcopul Dunării de Jos, fugind disperați spre senat, în vreme ce Mitiță Sturdza
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
mintea copiilor), în timp ce dracii și Moartea au parte de suferințe fizice, ca și cum ar fi oameni, fiind bătuți cu nuiaua pe spate în văzul întregului sat precum elevii obraznici în școlile din vremea autorului. Personajele poveștii vorbesc și se comportă precum țăranii moldoveni din vremea lui Creangă. Filologul francez Jean Boutière afirma de altfel că Ivan Turbincă nu este decât un țăran din Moldova. Limbajul popular pitoresc este folosit nu doar de oamenii simpli, ci și de personajele fantastice ale poveștii. Spre
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
spate în văzul întregului sat precum elevii obraznici în școlile din vremea autorului. Personajele poveștii vorbesc și se comportă precum țăranii moldoveni din vremea lui Creangă. Filologul francez Jean Boutière afirma de altfel că Ivan Turbincă nu este decât un țăran din Moldova. Limbajul popular pitoresc este folosit nu doar de oamenii simpli, ci și de personajele fantastice ale poveștii. Spre exemplu, chiar și Dumnezeu se adresează oamenilor ca un bătrân sfătos și hâtru din Humulești: "„Ei, Ivane, destul de-acum
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
crezi tu”". Câteva aspecte narative ale poveștii „Ivan Turbincă” sunt comune și altor povești ale lui Ion Creangă. Astfel, întâlnirea omului cu Dumnezeu și cu Sfântul Petru mai apare și în „Povestea poveștilor” (scrisă în perioada 1877-1878) în care un țăran ce semăna porumb îi răspunde cu obrăznicie lui Dumnezeu, iar acesta din urmă decide să-i dea o lecție. Lupta omului cu diavolul mai apare în „Dănilă Prepeleac” (1876) și în „Povestea lui Stan Pățitul” (1877), povești în care omul se
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
timpuriu de cinematografie moldovenească. El a fost produs de studioul cinematografic „Moldova-Film” din Chișinău și are o durată de aproximativ 70 de minute. Filmările principale au fost realizate în regiunea Cernăuți din nordul Bucovinei, fiind folosiți ca figuranți mai mulți țărani români autentici, neasimilați de regimul sovietic. Potrivit mărturiilor publicate în cartea "Eugen Doga: Muzica este prima și ultima mea iubire" (2012), compozitorul transnistrean Eugen Doga a înțeles acolo că moldovenii și românii au aceeași cultură: limbă, tradiții, folclor, port și
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
și dans popular, fapt ce i-a marcat creația viitoare. Rolurile principale au fost interpretate de Mihai Volontir (Ivan Turbincă), Ion Sandri Șcurea (Dumnezeu), Ion Ungureanu (Sf. Petru), Nina Vodă (Moartea), Mihai Curagău (dracul Michiduță), Maria Chibzii (îngerița), Anatol Rusu (țăranul mut) și Ilie Todorov (Scaraoțchi), printre interpreții rolurilor secundare fiind Trifon Gruzin și Grigore Grigoriu. Filmul a obținut Premiul special al juriului pentru cea mai bună comedie și Premiul special al juriului pentru cea mai bună ecranizare la Festivalul regional
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
un urs (despre care spune că este "„un unchiu bătrân de 999 de ani și 52 de săptămâni”"). Urmează o întrecere de chiuituri în care dracul chiuie de se cutremură pământul, răsună văile și clocotesc mările. Nepărând a fi impresionat, țăranul îl avertizează pe drac că țipătul său îl va asurzi și-i va distruge creierul, așa că-l leagă cu un ștergar la ochi și la urechi după care îl lovește în mod repetat peste tâmplă cu un ciomag de stejar
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
au de fer, ca să-și potcovească caii”". Diavolul se sperie și îi ia buzduganul din mână, spunând că acesta e o "„moștenire de la strămoșul nostru”", apoi se întoarce în iaz. Satana cere un alt voluntar care să se întreacă cu țăranul la un concurs de blesteme. Dracul afurisește atât de tare încât omului îi pocnește un ochi (fapt descris de narator ca o pedeapsă pentru păcatele lui Prepeleac). Personajul rănit îi spune apoi adversarului că blestemurile moștenite de la strămoșii săi sunt
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
care umple casa de copii, muncește cât șaptesprezece, dar întreprinde niște afaceri negustorești lamentabile, ajungând de la o pereche de boi de-a mai mare dragul să-i privești la o pungă goală. O dată lovit cu capul de pragul de sus, țăranul cu mintea înceată, asemenea lui Oșlobanu și lui Trăsnea, devine însă dintr-odată deștept, mai deștept chiar decât dracul”. "Prepeleac" este un cuvânt românesc de origine necertificată, desemnând un stâlp subțire de lemn asemănător unui cuier. El este folosit în
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
dovedește în cea de-a doua parte un om isteț. Prostia se manifestă în relația cu semenii, pe plan uman, în timp ce istețimea apare în confruntare cu puterea diavolului, adică pe un plan suprauman. Personajele poveștii vorbesc și se comportă precum țăranii moldoveni din vremea lui Creangă, fiind o imagine a lumii rurale din vremea autorului. Chiar dacă nu sclipesc prin inteligență, personajele lui Creangă compensează acest neajuns printr-o mare șiretenie și printr-un umor amar (un fel de haz de necaz
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
nu avem ca armă decât râsul. Umorul este evident și în portretizarea Diavolului, scoțându-se în evidență lipsa lui inteligență și astfel neputința lui de a stăpâni pământul. Dracii din poveștile lui Creangă nu au mai multe minte decât un țăran neghiob și de aceea chiar și unul ca Dănilă Prepeleac îi poate păcăli. Învingerea dracilor ilustrează principiul triumfului permanent al binelui asupra răului, oamenii depășind necazurile prin respingerea resemnării și prin apelul la „mintea cea de pe urmă”. Scrierile literare ale
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
Prepeleac” face uz de mai multe cuvinte rare sau construcții dialectale, în contrast cu lexicul și cu gramatica standard a limbii române. „Intonația cuvintelor” și „gestul ghicit cu care eroul le spune”, a argumentat Călinescu, face ca dialogurile dintre Dănilă și ceilalți țărani să semene cu un text teatral, care ar putea fi jucat pe scenă aproape în întregime. În special, narațiunea lui Creangă include o prezență neobișnuită a adverbului comparativ "mai" în descrierea modului în care unul dintre țăranii ce făcuse schimb
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
Dănilă și ceilalți țărani să semene cu un text teatral, care ar putea fi jucat pe scenă aproape în întregime. În special, narațiunea lui Creangă include o prezență neobișnuită a adverbului comparativ "mai" în descrierea modului în care unul dintre țăranii ce făcuse schimb cu Dănilă se comportă după tranzacția lor dezechilibrată: "„pleacă pe costișă într-o parte spre pădure și se cam mai duce”". Cronicarul literar Gabriela Ursachi evidențiază scopul umoristic al lui "mai" în acest context: „Departe de a
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
Mihai Mereuță (povestitorul, moșul cu carul), Alexandru Bindea (dracul ce aruncă buzduganul), Vitalie Russu (vânzătorul unui curcan), Dem Rădulescu (fratele lui Dănilă), Draga Olteanu-Matei (soția fratelui) și Costache Constantinov (moșul cu gânsacul), printre interpreții rolurilor secundare fiind Ștefan Mihăilescu-Brăila (un țăran) și Valentin Uritescu (Tândală).
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
de arabă și de neo-arameică, devenise la un moment dat membru în consiliul primăriei. Seceta din anii 1869-1871 a dus la reducerea surselor de hrană, și la scumpirea alimentelor existente. Ploile din 1871 încă nu au reușit să normalizeze situația, țăranii neavând semințe de semănat. Și evreii au fost nevoiți să împrumute bani de la vecinii de alte confesiuni, la dobânzi ridicate, pentru a putea cumpăra grâul necesar. Conducătorii lor au decis să trimeată în Egipt pe rabinul lor șef, Eliahu Suleiman
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
final în 1954 că grafician și pictor liber profesionist în Germania. În centrul manierei de creație a lui Fritz Kimm, marcată de expresionismul maghiar, stă desenul. Prin schițe de mare virtuozitate a reprezentat atât Carpații cât și traiul și munca țăranului încadrat în peisaj, în scene cu efect foarte spontan și expresiv. A desvoltat o armonie proprie expresionista a liniilor. În imaginile numeroaselor sale desene și opere grafice un rol important îi revine-asemanator că la Franz Marc-si animalului (cu precădere
Fritz Kimm () [Corola-website/Science/335738_a_337067]
-
organizatorul colectivului care, începând cu anul 2004, a conceput și elaborat prima „Enciclopedie a județului Bacău”, a cărei primă ediție a fost tipărită în anul 2007. S-a născut la 2 martie 1931, fiind fiul lui Ilie și Eudochia Drehuță, țărani din Baineț, un sat din inima Bucovinei. A urmat clasele primare la școala din satul natal, apoi liceul. În anul 1956 a absolvit Facultatea de Finanțe și Credit din cadrul Academiei de Studii Economice din București, și în 1978, un curs
Emilian Drehuță () [Corola-website/Science/335744_a_337073]
-
Lenbach și-a petrecut o perioadă cu executare de copii după mari maeștrii ai picturii. În anul 1858, Lenbach devenit elev al lui Karl von Piloty s-a stabilit în Italia. Din anii care au urmat, au rămas lucrările "Un țăran caută adăpost de vreme rea", "Păstorul de capre" (1860, în Galeria Schack, München) și "Arcul lui Titus" (în colecția Palfy, Budapesta). Întorcându-se la München, Lenbach a fost chemat la Weimar pentru a fi nominalizat ca profesor al Academiei de
Franz von Lenbach () [Corola-website/Science/335763_a_337092]
-
locale fiind organe executive ale Consiliilor Naționale din arealele respective, care au avut rolul de a le înființa. Cei trimiși de Consiliul Național Român Central să organizeze Gărzile au fost în bună parte fii sau frați ai unor muncitori sau țărani ori au provenit din rândurile micii intelectualități, fiind legați de țărani și de viața acestora. La înființarea garzilor la sate și-au adus aportul și ofițeri ai Biroului de Informații al Secției Militare (echivalent al Ministerului de Război) a Consiliului
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
au avut rolul de a le înființa. Cei trimiși de Consiliul Național Român Central să organizeze Gărzile au fost în bună parte fii sau frați ai unor muncitori sau țărani ori au provenit din rândurile micii intelectualități, fiind legați de țărani și de viața acestora. La înființarea garzilor la sate și-au adus aportul și ofițeri ai Biroului de Informații al Secției Militare (echivalent al Ministerului de Război) a Consiliului Dirigent. În mod practic, ele au apărut alături de gărzile similare maghiare
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
Toți membrii Gărzilor erau datori să poarte o brancardă tricoloră pe brațul stâng, pe care să figureze inscripția „Garda Națională Română” și să fie înscrisă denumirea exactă a formațiunii căreiea îi aparțineau. Deși în compunerea lor au intrat și muncitori, țărani sau intelectuali, au avut o pronunțată structură militară, deoarece în compunerea gărzilor au intrat în majoritate oameni veniți de pe front și organele superioare ale acestora au avut înrolați ofițeri ai fostei armate austro-ungare. Compoziția lor a reflectat însă structura socială
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]