25,430 matches
-
să-și lepede boierii dinții. De râsul poporului, lumini, strălumini perverse reverberații, Poruncește consilierului să pregătească decretul cu ordine, medalii, decorații. O.K.! Scutierii lui Papură-Vodă se sprijină ciobănește în halebarde Pe marile panouri electronice Baba se piaptănă și Tara arde. Atât suliman și-atâtea vopseluri politice pe fața Mătușii!... Data viitoare nu pe tancuri - cu deszăpezitoarele pluguri vor trebui să intre Rușii. Să radă un mileniu jegul ridicând nămeții cât Munții Semenicului Să nu mai rămână nimic, nimic, nimic din
Poeme în reportofon by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-website/Imaginative/10179_a_11504]
-
spus. Depinde cum ne dor rugăciunile Mai rătăcesc preț de câteva planete prin pustiul găunos arșița a fost pe tema pelerinajului acestuia arșița aceasta m-a obsedat cu ea am scris cu ea m-am rugat pe mulți i-am ars cu fierbințeala aceasta și pe mulți i-am tămăduit nu știu dacă ea pe mine sau eu pe dânsa o am urgisit În pelerinajul meu permanent însetat am schimbat pe o ceașcă plină cu aripi de îngeri dejunul și cina
Poezie by Theodor Damian () [Corola-website/Imaginative/14847_a_16172]
-
știu dacă ea pe mine sau eu pe dânsa o am urgisit În pelerinajul meu permanent însetat am schimbat pe o ceașcă plină cu aripi de îngeri dejunul și cina ca oarecând Abu Ali al Hessein ibn Abdulah ibn Sina ard mirurile bine mirositoare în semințele mele nu te ard dacă știi să le iei dacă te apropii cu luminile rotunjite ca și cum ai veni din toate părțile depinde cum plouă moartea pe timpul acesta pierdut depinde cum mi se amestecă rădăcinile în
Poezie by Theodor Damian () [Corola-website/Imaginative/14847_a_16172]
-
o am urgisit În pelerinajul meu permanent însetat am schimbat pe o ceașcă plină cu aripi de îngeri dejunul și cina ca oarecând Abu Ali al Hessein ibn Abdulah ibn Sina ard mirurile bine mirositoare în semințele mele nu te ard dacă știi să le iei dacă te apropii cu luminile rotunjite ca și cum ai veni din toate părțile depinde cum plouă moartea pe timpul acesta pierdut depinde cum mi se amestecă rădăcinile în casa cântărilor depinde de cum ne dor rugăciunile și de
Poezie by Theodor Damian () [Corola-website/Imaginative/14847_a_16172]
-
vine de dincolo: sângele unui Weltgeist se încăpățânează să ne împroaște în obraz cu haruri. Despre cele o mie de ispite ale văzduhului ca și despre un miros de îngeri pârliți aveam o vagă ideie, dar îmi plăcea să fiu ars pe rug. Din trâmba mea de fum s-ar fi înălțat un poem al mântuirii. În numele abisului În numele abisului din toate obiectele - care se subțiază până la dispariție - mă lupt cu iluzia că lumea e compactă. Nimic nu mă va-mpiedica
Poezie by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Imaginative/15346_a_16671]
-
îți dau opt sute de franci. E bine? Blonduțul avea însă socotelile lui și era neînduplecat: și pentru unu și pentru doi și pentru toți, tot două mii cinci sute trebuia să dea, și nu te juca cu focul, marchize. Îi cam ardea de joacă însă, trăgea de timp, se lega de accentul lor ciudat pe care nu era în stare să-l recunoască, copilași, ce nație sînteți? Italieni, portoricani, spanioli... Parcă ceva pe acolo, și să aveți grijă, copilași, Parisul e un
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
făcu el cu un aer de o inocență absolută, ca și cum habar n-ar fi avut de așa ceva, nici pomeneală să fi intrat în înțelegerea lor, la care Claudiu că băi, cîrpănosule, să nu încerci să ne prostești că te-ai ars. Excrocule! și ssst, copii, mai încet, nu mai strigați că v-aude lumea. N-am bani la mine. Îi am sus, în casă, și copiii, sînt chiar niște sălbăticiuni puse pe jaf, niște copii totuși, niște sălbăticiuni în devenire... Robert
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
în propria-mi barbă uită-se te uită Dumnezeu a murit trăiască mustăciosul de Nietzsche! și iarna cu fulgii ei suri intra în mine-mi ehei în dedesupt peste oase. Despre lucruri și ființe atunci Lucrurile de-atunci: pământul Albiei ars sub limba mea înroșită. Un colț de patrie fără timp și forme ci doar vise-ale trupului trecând prin iarnă. Cum ar trece ninsoarea prin sufletul brăzdat alor mei duși înspre un alt pământ împreunat cu văzduh în vârf ascuțit și
Poezii by Ștefan Melancu () [Corola-website/Imaginative/2597_a_3922]
-
mamei DOAMNE cum pictau ursitoarele pereții de carne cu propriile chipuri tatăl meu nu era acasă tata era plecat cu bărbații la raion la regională își tăiase (din greșeală) degetul ăla de la rădăcină și acum era cercetat pentru neglijență pixelii ardeau prunii în soba oarbă ca pe comori focul și-n casa mare se adunase lume multă ca la pomană stăteau pe pat pe chituci în picioare beau poșircă de prune și mâncau boabe de porumb fierte șușoteau (cu ochii mici
pixelii leana bădălana și păcala făgețelului by Petruț Pârvescu () [Corola-website/Imaginative/2651_a_3976]
-
-mi fluturați pe la nas versuri rupeți-vă sexul măcar acum cînd iubirea a devenit o mare și de nepătruns absență după cum vedeți un cuvînt mai frecvent decît o conjuncție amicii și prietenii trag la măsea în jurul unui foc ce-mi arde poemul pînă la os sunt revolta ce vede roșu în loc de verde Cei de la marginea societății Nu am muncit niciodată cu mîinile am scris doar ceea ce aveam în cap, de multe ori capul îmi cerea să-l zdrobesc de zidul familiei
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-website/Imaginative/15418_a_16743]
-
reteze la noapte pădurarul vânzându-mă apoi pe-o jumătate de votcă ordinară mi se face scoarța ca pielea de găină ochii mi se bulbucă asemenea mugurilor de măr în luna mai țâșnesc florile somnului în așchii colorate și vorbitoare arse în creuzetul creierului ca-ntr-un crematoriu clandestin în grabă mi se zbârcesc toți nervii, sufletul ca o ciupercă fleașcă cu greu își eliberează sporii în măduva unui sentiment anemic, ruginiu ce mișcă alene frunzele atinse de lehamite și de
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-website/Imaginative/2539_a_3864]
-
până la genunchi în jarul viu. pregătit pentru întâlnirea nevăzută. înotând în trupul celuilalt. înfășurat în brațele fecioarei. ridicat în al treilea cer. schimbat la față. * metalul transparent al îngerului jinduia la cărarea firavă a sufletului. se trezi că îi ardeau mațele. luă puțină apă cu un linguroi de lemn de paltin. îmbrăcat în niște ziduri subțiate de clopot. abia își mișcă degetul inelar. mintea lui își târâia gândurile. deschise fereastra și ieși înăuntru. în sala de așteptare a morții. * odihnindu
MUNTELE VIU by Paul Aretzu () [Corola-website/Imaginative/5328_a_6653]
-
stă ca-n colivie pasărea colibri ciugulind musculițe 'n viață încă-o zi să fie stau și totuși gîndurile-mi țes chipul ei frumos ca o icoană zugrăvind credința în biserici eminesciană zicere ce-mi toarnă chipu'n ceară ce se arde-ncet într-o crîșmă la o margine de viață candelă golită de uleiuri țoi sorbit și votcă fără gheață SUDURI leacuri leacuri doctori ceaiuri și pomezi nu mai vreau s-aud de astea niciodată o să trec prin viață cît mai
Norduri by Gellu Dorian () [Corola-website/Imaginative/7679_a_9004]
-
în viața mea puțină nu-s nici hîd nici n-am urît pe nimeni ba eu cred că i-am iubit pe toți încît n-are rost tristețea să-mi ațină calea ca-n pădure potera la hoți o s-o ard odată cu hîrtia de sub care am ieșit în lume scris pe terfeloage de carton de o mână tremurîndă cu-n cărbune mama de mă va vedea pe cruce de pe cruce mă va coborî și-mi va arăta alt drum și drumul
Norduri by Gellu Dorian () [Corola-website/Imaginative/7679_a_9004]
-
-n adânc sfidând uitarea - De cântec nins și de eternitate. Moment biografic Departe de părinți, în capitală, De frați, de soră și de alte rude, Eu plâng și plânsul nimeni nu-mi aude Și-s tras la față, parcă-s ars de boală. Mi-au spus, zâmbindu-mi, că mă vor exclude, Că n-am făcut în viață vreo scofală, Că ochii mei tristețe doar exală, Iar versurile-s prea de lacrimi ude. înfrânt, dar demn, mă voi întoarce- acasă Și
Poezie by Nicolae Ungurean () [Corola-website/Imaginative/7109_a_8434]
-
început să plângă tăcut cu pumnii în găvanele ochilor *** ne adaptam aproape fără voia noastră zeama subțire și friptura sleită erau în mintea noastră cele mai grozave bucate le savuram cu ochii închiși mestecând îndelung când ne înecam îngrijitoarea ne ardea o palmă zdravănă după ceafă începeam să ne simțim ca acasă dormeam mâncam ne duceam pe rând la budă ne plimbam de două ori pe zi prin curte numai Răpan era cel mai îndărătnic ne spunea că un demon ne-
noul Mesia by Ofelia Prodan () [Corola-website/Imaginative/7591_a_8916]
-
descheie la bluze - ce frumoși le sînt sînii!, iar cerșetorul, scormonind în gunoi, cîntă "lum-meee, luum-me, soo-o-ro lu-meee!", mă umplu de soare. ăngere cu plete sure îngere cu plete sure din adînc, te-am visat, săpai în grădină și mîinile arse de soare erau farul meu, cînd din mărul bătrîn m-am prăvălit pe pămîntul ca piatra, ai dat fuga-fuga-n brațe să mă iei, cu gura ta înviindu-mă. îngere cu pleată sură, acum cînd cad cine să-mi mai sufle
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-website/Imaginative/8374_a_9699]
-
Angela Marinescu Nu putem judeca realitatea cu bun simț cînd arzi o floare roșie între picioare se apropie moartea te sufoci și vomezi peste grădini degradate frica față de poezia bătrîneții, o reptilă ce-ți taie răsuflarea, o surprind că mă epuizează cu o grosolănie de-o feminitate masculină bătrînețea e o
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-website/Imaginative/8026_a_9351]
-
de constant și de mortal. de aceea, zic, nu vă luați după mine și, mai ales, nu mă judecați. strămoșii mei au fost preoți și hoți de cai iar eu sunt o hoață bătrînă și unsă cu toate unsorile Rezistențe arse la noi, scriitorii au devenit rezistenți la scris. ei au devenit profesioniștii rezistenței la scris. scrisul nu mai are nici o putere asupra lor și, astfel, au devenit epave înfricoșătoare, anarhiști, amorali, atei, histrioni, libidinoși, violenți și obsedați sexual. în loc să îi
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-website/Imaginative/8026_a_9351]
-
să fie. Nici timp, nici loc în lumea grăbită. Intenția a fost resimțită ca slă- biciune, dacă nu chiar ca prostie. Mă privea pe furiș, apoi pe față, cu impertinență spre arma- ment și spre lună ca spre o țintă. Ardeam să-l conving, ca și Dumnezeu odinioară, să fie, să ră- mână bun cu orice preț în lumea pentru totdea- una sălbăticită. A plâns sub lovituri și mi le-a arătat cu reproș, convins că-i vreau moartea, fără să
Despre derută by Constanța Buzea () [Corola-website/Imaginative/8625_a_9950]
-
cu ace ruginite și cutia în care o fierbi, pereții ei verzi acoperiți de un puf verde, ca mușchii de pe coaja copacilor în pădure. Mâna de ceară, cu venele desenate sub pielea dispărută, ca o mână din recuzita cântării României, arde în cuptorul crematoriului. În tonul triumfalist al Internaționalei. Ficțiunea ne privește prin periscoapele întoarse, noi, cei vii. Trenul se afundă în praful de cărbune și cântece de petrecere. Trenul foamei, trenul groazei, trenul oamenilor muncii și clismele forțate, cu apa
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/8748_a_10073]
-
cu degetul bont pe zăpadă de pe eșafod o pasăre grea cît o bilă de plumb precum o păpădie se ridică la cer. Aliluia! Înviere grămăjoare de pietre funerare cu inscripții răsăritene pe dealul Gologotei așezate perfect în fața Răstignirii precum lutul ars în cuptoare încinse precum varul stins în gropnițe nisipoase chiriași în casa lui Adam spargem crusta și săpăm galerii pînă aproape cît mai aproape de cruce ca prin ferestre deschise vedem deodată cu creșterea ierbii propriile nume pe plăcuțe de nichel
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-website/Imaginative/9744_a_11069]
-
mea spui că mă vezi și că dacă mă sting nu garantezi reușita acestui poem cea mai ascuțită flacără seamănă mult cu inima poemului și cine poate să țină în palmă tocmai inima încinsă a poemului și să nu-și ardă buricele degetelor și pielea fină să nu înceapă să-i sfîrîie triumfător?! spui că mă vezi și că dacă ard pînă la pucioasă, pînă la cenușă, pînă la scrum scriu, în sfîrșit, un poem genial spui că mă vezi, Doamne
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-website/Imaginative/9744_a_11069]
-
mult cu inima poemului și cine poate să țină în palmă tocmai inima încinsă a poemului și să nu-și ardă buricele degetelor și pielea fină să nu înceapă să-i sfîrîie triumfător?! spui că mă vezi și că dacă ard pînă la pucioasă, pînă la cenușă, pînă la scrum scriu, în sfîrșit, un poem genial spui că mă vezi, Doamne! iartă-mă, am și eu lucrarea mea de data aceasta focul e chiar muza apollinaire Cântecul lui Simion Cirinelu umilința
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-website/Imaginative/9744_a_11069]
-
a mușcat un șarpe - să faci baie iarna e totuși periculos te întâlneși cu bălțile în abisuri faceți schimb de suveniruri cum sâmburele acela a început să promită ai simțit imediat că iei foc pe dinăuntru valurile au prins să ardă în jurul tău carnea omului invizibil se deșteaptă mă așez la masa din sufragerie și deschid fereastra (tot ce nu mai vreau să văd știu pe de rost) mai sorb câte-o înghițitură din pahar dimineața pare o stampă mi-am
Poezie by Daniela Popa () [Corola-website/Imaginative/8957_a_10282]