23,656 matches
-
ora 13:00 după-amiază, Duquesne a intrat însă în linie și neerlandezii au întors cei dintâi spre Nord, urmați de francezi. Depărtarea dintre cele două escadre a crescut, tirul de artilerie a încetat dar s-a reluat vreme de două ceasuri. Banckert a fost ușor rănit și către ora 19:00 a plecat spre a-și ralia restul flotei. Și francezii au făcut la fel, dar aveau să ajungă mai târziu în apele escadrelor engleze. Neerlandezii și-au concentrat atacul asupra
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
constituie acest drum invers, de la rachete la foc, pentru a cupla mai multe rachete. Jocul oferă diferite bonusuri care apar aleatoriu pe diferite segmente. Acestea sunt: pietre prețioase, care oferă puncte bonus, bombe (care explodează distrugând segmentele de fitil), și ceasuri, care îngeață timpul rămas. Se obțin arzând acele segmente de fitil. Monedele se obțin la fel, iar după fiecare nivel, acestea sunt folosite la creșterea nivelului rachetelor. Nivelul maxim este 10, după acesta monedele valorând puncte. Pe lângă modul de joc
Rocket Mania! () [Corola-website/Science/328444_a_329773]
-
dă seama însă că Vojnovic nu se află în avionul trimis la București și că este vorba de o sosie. Între timp, Steve și Erica au reușit să ajungă la subsol prin canalul de ventilație; în loc să dezamorseze bomba, Erica pornește ceasul, iar Steve își dă seama că ea era omul de legătură al lui Goran din interiorul ambasadei. Agenta americană cere transferarea în contul ei a sumei de 25 de milioane de dolari pentru a dezamorsa bomba, învinovățindu-i pe teroriști
Dușmanul dușmanului meu () [Corola-website/Science/328472_a_329801]
-
dă seama că ea era omul de legătură al lui Goran din interiorul ambasadei. Agenta americană cere transferarea în contul ei a sumei de 25 de milioane de dolari pentru a dezamorsa bomba, învinovățindu-i pe teroriști că au pornit ceasul. Goran sosește și el la subsol, dar este împușcat de Erica. Ea fuge, după ce-l leagă pe Steve cu cătușele de un scaun. Între timp, o acțiune a unei trupe americane de comando se termină tragic, ei murind la trecerea
Dușmanul dușmanului meu () [Corola-website/Science/328472_a_329801]
-
ani, s-a mutat în casa bunicilor materni. Acolo a fost crescut cu o guvernantă germană, în cultura germană-austriacă. În afară de aceasta, se pare că a învățat și ebraica cu un profesor particular. Copil introvertit, inteligent și curios, Pagis își petrecea ceasuri întregi în biblioteca cea mare a bunicului, familiarizându-se cu literatura clasică germană. În 1939 tatăl său a venit în vizită din Palestina pentru a-l lua cu el, dar bunica s-a împotrivit („Unde vrei să iei copilul, între
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
mentor și care a dat recomandari pentru publicarea primelor sale volume de versuri. Primele versuri publicate i-au apărut in 1949 în ziarul „Al Hamishmar”. În cursul vieții Pagis a publicat șase volume de versuri. Primul dintre ele, „Sheon Hatzel” (Ceasul de umbră) l-a publicat în anul 1959. În afară de aceasta a fost activ ca traducător și ca redactor de cărți. Între altele a îngrijit și redactat poeziile lui David Vogel. Pagis a publicat și un număr de cercetări în domeniul
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
zonele aparținând fostei Republici Venețiene. Aproape identice, deși mai mici, există replici ale campanilei în orașul sloven Piran și în orașul croat Rovinj; ambele au fost construite în secolul al XVII-lea. Alte replici de mai tarziu sunt turnul cu ceas de la King Street Station din Seattle; din Gară de Nord din Toronto; Primăria din Brisbane (Australia); Rathaus (Primăria) din Kiel (Germania); Turnul Daniels & Fisher din Denver; Campanila din Port Elizabeth - Africa de Sud; Turnul Sather, poreclit Campanila din campusul University of California
Campanila San Marco () [Corola-website/Science/333503_a_334832]
-
degradat astfel încât lucrările de renovare erau absolut necesare. În 1880 Gheorghe I. Lahovary, Dimitrie Sturdza și Grigore G. Tocilescu, membri ai Comisiunii Monumentelor Istorice, constatând de asemenea că turnul a fost reclădit din temelii pe un alt amplasament și că ceasul din turn nu era cel vechi, pus de voievodul ctitor, ci unul modern, opiniază „ca turnul să se dărâme, neavând nici o importanță istorică sau artistică...”. În anul 1882 au început reparațiile la biserică, sub conducerea arhitectului André Lecomte du Noüy
Turnul-clopotniță al Mănăstirii Trei Ierarhi () [Corola-website/Science/330448_a_331777]
-
de la Roma, primind hramul Sf. Elena și Sf. Nicolae. În 1483 încep lucrările la zidul împrejmuitor al bisericii, care este întărit cu cinci turnuri de apărare. La începutul secolului XVI se construiește turnul bisericii, iar în secolul următor se montează ceasul. Anul 1605 este unul dificil pentru această localitate: satul este atacat, jefuit și ars până la temelii în luptele împotriva rebelului Ștefan Bocskai. Până la 1690 satul suferă cumplit de pe urma războaielor care decimează populația redusă la doar 5 familii. Abia în a
Biserica fortificată din Șaroș pe Târnave () [Corola-website/Science/331076_a_332405]
-
apărare. Acestea vor fi refăcute în anii următori. În 1808 turnul bisericii este înălțat cu încă un etaj și primește forma actuală. Apoi maeștrii Friedrich și Wilhelm Maetz din Biertan construiesc orga. În 1966 un fulger distruge complet acoperișul, iar ceasurile și instalația electrică sunt aruncate din pereți. În cursul aceluiași an se efectuează toate reparațiile necesare.
Biserica fortificată din Șaroș pe Târnave () [Corola-website/Science/331076_a_332405]
-
și convinge pe Sarah și Gardianul că ar trebui să călătorească în 2017 în loc de 1997. În 2017, Kyle și Sarah se materializează în mijlocul unei autostrăzi din Sân Francisco și sunt reținuți de poliție din oraș. Gardianul se află la câteva ceasuri distanță și se îndreaptă către spital . În timpul tratamentului pentru leziuni, Sarah și Kyle au învățat câte ceva despre "Genisys", un sistem de operare la nivel mondial care în curând va fi lansat. John Connor salvează pe Sarah și Kyle și duce
Terminator Genisys () [Corola-website/Science/331100_a_332429]
-
euro beneficiind de finanțare în proporție de 98% din fonduri din partea Uniunii Europene prin Fondul European de Dezvoltare Regională. A fost inaugurat la 29 octombrie 2013. Cu design neobișnuit, principala caracteristică o reprezintă combinația dintre ecologic și tehnologic. Clădirea este ceas solar, folosește curent din panouri fotovoltaice montate în imediata apropiere, refolosește apele meteorice, are terasa acoperită cu iarbă iar unul dintre pereții interiori cu ferigi. În interior se regăsesc ecrane tactile de 45 de inch, proiectoare și televizoare 3D, un
Muzeul Digital din Pecica () [Corola-website/Science/331219_a_332548]
-
cu gazon de iarbă, oferă o vedere panoramică la 360 de grade asupra împrejurimilor și a Parcului Natural Lunca Mureșului. Un alt concept aparte adăugat de Ionescu este faptul că pavajul din jurul clădirii împreună cu edificiul în sine reprezintă un uriaș ceas solar, umbra clădirii marcând cu exactitate ora pe cadranul din pavaj. Muzeul oferă oportunități de vernisaj, expoziție și diferite tipuri de prezentări, clădirea fiind destinată publicului larg, programelor educaționale pentru copii și studiului asupra folosirii speciilor autohtone pentru reabilitarea biotopurilor
Muzeul Digital din Pecica () [Corola-website/Science/331219_a_332548]
-
amplasat în Str. Nicolae Simache nr. 1 (în perioada restaurării expoziția a putut fi vizitată în sala Auditorium a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, din Ploiești, strada Toma Caragiu nr. 10). Pe data de 19 mai 2016, Muzeul Ceasului a redeschis porțiile sediului din Str. Nicolae Simache nr. 1, Ploiești. din Ploiești, unic în rețeaua muzeală din România, înființat în anul 1963 de profesorul Nicolae Simache (1905-1972), ilustrează prin colecțiile sale evoluția mijloacelor de măsurare a timpului. Clădirea în
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
sediului din Str. Nicolae Simache nr. 1, Ploiești. din Ploiești, unic în rețeaua muzeală din România, înființat în anul 1963 de profesorul Nicolae Simache (1905-1972), ilustrează prin colecțiile sale evoluția mijloacelor de măsurare a timpului. Clădirea în care funcționează Muzeul Ceasului din 1971 este un monument de arhitectură de la sfârșitul secolului al XIX-lea (1890), care a aparținut magistratului și politicianului Luca Elefterescu. Casa păstrează, în linii generale, arhitectura și decorația originală, în stil romantic, inițialele primului proprietar regăsindu-se și
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
originală, în stil romantic, inițialele primului proprietar regăsindu-se și azi, încadrate într-o splendidă feronerie a ușilor de la intrare. Expoziția de bază a muzeului prezintă o succesiune cronologică a celor mai cunoscute tipuri de indicatoare de timp și de ceasuri: cadrane solare, clepsidra, nisiparnițe, ceasuri de mobilier, de șemineu, de perete, de buzunar și de călătorie. Cele mai vechi ceasuri din colecție sunt cele de tip astronomic datând din anii 1544 și 1562, creații ale orologierilor Jakob Acustodia (Olanda) și
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
primului proprietar regăsindu-se și azi, încadrate într-o splendidă feronerie a ușilor de la intrare. Expoziția de bază a muzeului prezintă o succesiune cronologică a celor mai cunoscute tipuri de indicatoare de timp și de ceasuri: cadrane solare, clepsidra, nisiparnițe, ceasuri de mobilier, de șemineu, de perete, de buzunar și de călătorie. Cele mai vechi ceasuri din colecție sunt cele de tip astronomic datând din anii 1544 și 1562, creații ale orologierilor Jakob Acustodia (Olanda) și respectiv Jeremias Metzker din Augsburg
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
Expoziția de bază a muzeului prezintă o succesiune cronologică a celor mai cunoscute tipuri de indicatoare de timp și de ceasuri: cadrane solare, clepsidra, nisiparnițe, ceasuri de mobilier, de șemineu, de perete, de buzunar și de călătorie. Cele mai vechi ceasuri din colecție sunt cele de tip astronomic datând din anii 1544 și 1562, creații ale orologierilor Jakob Acustodia (Olanda) și respectiv Jeremias Metzker din Augsburg. Din aceeași categorie fac parte și cadranele solare din secolele XVII și XVIII, unul dintre
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
respectiv Jeremias Metzker din Augsburg. Din aceeași categorie fac parte și cadranele solare din secolele XVII și XVIII, unul dintre acestea fiind semnat: Butterfield - Paris (1690). O altă piesă deosebită ca mod de funcționare, dar și ca vechime, este clepsidra (ceasul cu apă) realizată de Charles Rayner în anul 1654 la Londra. Muzeul atrage numeroși vizitatori atât prin varietatea tipologică, complexitatea mecanismelor dar mai ales prin spectaculozitatea și diversitatea stilurilor artistice ale pieselor. În ambianța spațiului muzeal sunt expuse splendide pendule
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
mobilier sau de podea, cu cabinete de mari dimensiuni în stil baroc, Ludovic al XIV-lea, Boulle, Rococo, ornamentate cu motive caracteristice acestor stiluri, create de celebrii orologieri francezi, austrieci, olandezi, din secolul XVIII. În același context sunt expuse și ceasuri de șeminee cu postamentele surmontate de personaje mitologice sau scene idilice, pendulele portic, unele dintre acestea prevăzute cu mecanisme muzicale. Menționăm o astfel de piesă realizată în Austria la începutul secolului al XIX-lea, cu mecanism muzical în funcțiune care
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
cu cadrane astronomice poartă semnătura orologierului Rutger Steuter din Amsterdam; a doua piesă, cu un mecanism în funcțiune și azi, datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind un splendid exemplar realizat la Școala de Arte și Meserii din Ploiești. Ceasurile tablou de proveniență austriacă și germană, din prima jumătate a secolului al XIX-lea sunt extrem de spectaculoase, remarcându-se din categoria acestora cele cu mecanisme animate și muzicale, ceasuri ce sunt în funcțiune și astăzi - “Ceasul Potcovarului” și “Arena de
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
splendid exemplar realizat la Școala de Arte și Meserii din Ploiești. Ceasurile tablou de proveniență austriacă și germană, din prima jumătate a secolului al XIX-lea sunt extrem de spectaculoase, remarcându-se din categoria acestora cele cu mecanisme animate și muzicale, ceasuri ce sunt în funcțiune și astăzi - “Ceasul Potcovarului” și “Arena de circ”. Cea mai importantă categorie de ceasuri, prin număr și valoare este reprezentată de ceasurile de buzunar; cea mai veche piesă de acest tip din colecția muzeului este realizată
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
și Meserii din Ploiești. Ceasurile tablou de proveniență austriacă și germană, din prima jumătate a secolului al XIX-lea sunt extrem de spectaculoase, remarcându-se din categoria acestora cele cu mecanisme animate și muzicale, ceasuri ce sunt în funcțiune și astăzi - “Ceasul Potcovarului” și “Arena de circ”. Cea mai importantă categorie de ceasuri, prin număr și valoare este reprezentată de ceasurile de buzunar; cea mai veche piesă de acest tip din colecția muzeului este realizată de Philip Jakob Bickelman, din Linz, în
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
din prima jumătate a secolului al XIX-lea sunt extrem de spectaculoase, remarcându-se din categoria acestora cele cu mecanisme animate și muzicale, ceasuri ce sunt în funcțiune și astăzi - “Ceasul Potcovarului” și “Arena de circ”. Cea mai importantă categorie de ceasuri, prin număr și valoare este reprezentată de ceasurile de buzunar; cea mai veche piesă de acest tip din colecția muzeului este realizată de Philip Jakob Bickelman, din Linz, în anul 1652. Succed acestei date, produse ale celebrilor orologieri francezi și
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
sunt extrem de spectaculoase, remarcându-se din categoria acestora cele cu mecanisme animate și muzicale, ceasuri ce sunt în funcțiune și astăzi - “Ceasul Potcovarului” și “Arena de circ”. Cea mai importantă categorie de ceasuri, prin număr și valoare este reprezentată de ceasurile de buzunar; cea mai veche piesă de acest tip din colecția muzeului este realizată de Philip Jakob Bickelman, din Linz, în anul 1652. Succed acestei date, produse ale celebrilor orologieri francezi și englezi din secolele XVIII - XIX; Julien Le Roy
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]