25,627 matches
-
spiritual. Decembrie Scriu din ce în ce mai rar aici, în jurnal. Este 3 decembrie, zi de neuitat. M-am trezit brusc cu o forță mare în tot corpul. În vis l-am văzut deodată pe Domnul într-o grădină, se ruga. Îmi era frică să-l deranjez. Eram atât de fericită, ca și cum aș fi primit din nou o mare iubire în mine. Toată ziua am fost fericită. Așa va fi când El va veni în glorie într-o zi sau cândva la miezul luminos
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
apărut o femeie foarte frumoasă, necunoscută. Apoi a apărut Gerard Bonnier, tatăl Evei. Eram lângă o clădire cu o scară imensă, era plin de iubire pentru mine. Trebuia să urcăm împreună scările periculoase. Când eram cu el, nu-mi era frică. Apoi ne găseam sus, neprivind în jos. Iulie E plină vară, și eu mă bucur de lumină ca de o baie îndelungă, fac provizii pentru timpul când soarele va începe să arunce parcimonios o altă lumină. Se știe acum că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
un vapor acoperit cu flori. Gândeam că indienii, prietenii mei, au ascuns vaporul, îngropându-l în flori, pentru ca nimeni să nu-l găsească. 14 septembrie - încă un vis ciudat. Eram în India sau în Africa și vedeam elefanți. Îmi era frică să nu cad într-un hău care se deschidea sub picioarele mele, de acolo de unde priveam animalele sublime. Am luat alt drum și am găsit apă. M-am trezit cu gustul bun al apei în gură. Aș vrea să trăiesc
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
plin vârtej al forțelor creatoare. Despre „gaura neagră” ce apare după scrierea fiecărei cărți, un fel de regres în puțul primordial, unde sunt toate elementele creației nedecantate. Despre criza lui Petru, când s-a găsit pe ape și-i era frică, văzându-se deja înecat, zbătându-se cu valurile lumii. Acolo, pe „apă”, fusese dus chiar de Domnul, ca să trăiască spaima morții, criza existențială, și să-l fortifice pentru ce se va întâmpla mai târziu. Eseul meu despre Rabelais a plăcut
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ele apar câteodată ca să-mi amintească cât de străvechi e sufletul meu. Alte vise care se repetă: un leu îmi apăruse în față și mă privea insistent, un câine alb se arunca în fața lui fără să mă atace. Îmi era frică de leu, dar câinele era între el și mine ca o pradă. Apoi visam din nou că cineva mă iubea mult. Îmi spunea asta fără cuvinte, într-o infracomunicare parcă, adresându-mi-se dincolo de viață. Iulie Am scris mult în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
onestitate scrupuloasă, a căror inocență nu are egal decât propria mea inocență. A fost nevoie să plece Columb cu nebuni ca să descopere America. Și vedeți cum această nebunie a făcut corp și ea durează. Și în nici un caz nu e frica de nebunie, care ne va forța să lăsăm în bernă drapelul imaginației.” Iartă-mi citatul mai degrabă lung, dar necesar pentru a-ți arăta punctul de pornire al judecății lui Breton și punctul lui de sosire. Chiar dacă nu ești de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
știu dacă ți-am trimis acea scrisoare sau ea a rămas în nesfârșitele sertare ale spiritului meu. Nu pot distinge mereu între vis și realitate. Asta poate spune că sunt gata copt pentru nebunie! În orice caz, nu mi-e frică de nebunie; nu-mi mai e frică de ea! E ceea ce în mod radical e nou la mine! Mon amour, capul îmi e complet vid, inima groasă și grea, mâna mea e de plumb; scuză-mi această scrisoare puțin coerentă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sau ea a rămas în nesfârșitele sertare ale spiritului meu. Nu pot distinge mereu între vis și realitate. Asta poate spune că sunt gata copt pentru nebunie! În orice caz, nu mi-e frică de nebunie; nu-mi mai e frică de ea! E ceea ce în mod radical e nou la mine! Mon amour, capul îmi e complet vid, inima groasă și grea, mâna mea e de plumb; scuză-mi această scrisoare puțin coerentă! Nu mă uita! Nu ne uita! René
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
palatul de vară al familiei nobile. Ei bine, Boni era bine-mersi la umbra copacilor seculari, citind o carte de studii matematice, pregătindu-se pentru o plimbare pe lac și apoi pentru o plimbare în pădure, ca să culeagă fragi! Am râs, frica intrase și în mine, căpătând forme de demoni, asta se cheamă în suedeză a picta draci pe pereți! 16 august. Am împlinit cincizeci și doi de ani. Am primit flori și felicitări de la prieteni. Dar n-am scris nimic în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
anula din literatura română. Băiatul lui Andrei (Bart) trăiește o dramă; după ce s-a convertit, s-a dus în Israel ca să studieze mai departe ebraica, dar acolo nu e recunoscut ca evreu, mama lui fiind suedeză. Lui Andrei îi e frică să nu se sinucidă, îi telefonează în fiecare zi, aflând că e „exilat” chiar de colegii lui, din pricină că nu e „evreu”. NATO a bombardat posturile militare din jurul orașului Sarajevo. Masacru, sânge, deznădejde, întuneric. Șisoarele răsărind încă peste crime și suferințe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
noastră i-a spus soțului că se duce să-și cumpere țigări. Și dusă a fost: a fugit cu amantul ei până când au ajuns în Suedia. De atunci s-a căsătorit și divorțat de multe ori - soților li se făcea frică de ea și de unghiile ei de demon. Ne-am înveselit - fiecare duce în piept o istorie în care se împletesc armonios divinul cu demonicul pentru a-i zgudui inerția și a pune pe picioare mișcarea vieții. Octombrie Un coșmar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mineralele cu nume studiate mai demult. Când m-am întors din parcul din centrul Stockholmului, toți oamenii mi-au zâmbit pe stradă, a fost ceva unic, pentru că oamenii aici nu se uită unii la alții decât foarte rar, le e frică, așa cum îi era lui Strindberg, de „ochiul rău al necunoscuților”. În această stare euforică m-am pus să fac ordine în casă, mi-am pus mănușile galbene de cauciuc și am luat aspiratorul... S-a sunat la ușă și am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dar timpul trece și ele avansează... Puloverul tău îmi încălzește inima, și certitudinea de a fi iubit de tine îmi dă o mare liniște în suflet. Merçi, mon cœur, merçi că exiști și pentru că îmi dai curaj: am nevoie, căci frica mă urmărește, amenințându-mă. Mon Dieu, dacă ai ști cât te iubesc... dacă ai ști! Am fost la aeroport duminică, să le întâlnesc pe Kerstin și pe Sophie. Am vorbit mult cu Kerstin și am băut cu ea sticla de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
30. Mă neliniștesc puțin, cu angoasa mea caracterială, mereu îmi imaginez tot felul de lucruri. Cu cât comunicarea întârzie, cu atât mai mult mă torturez cu gândul la tine. În fond, bănuiesc că-mi place să mă torturez, făcându-mi frică singur, ca și cum ar trebui mereu să mă aștept la ce e mai rău, și într-o zi răul va veni și nu voi fi pregătit. Și asta mă neliniștește. Cum îți poți da seama, am construit în jurul meu un cerc
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mai rău, și într-o zi răul va veni și nu voi fi pregătit. Și asta mă neliniștește. Cum îți poți da seama, am construit în jurul meu un cerc vicios magnific, care e în același timp o singurătate și o frică de singurătate. Dacă aș fi trăit în timpul lui Cronin, aș fi putut, fără dificultate, să mă identific cu toate personajele sale. Sunt atât de fericit la ideea de a te revedea, de a te strânge în brațe, de a mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
crispare (așteptând eliberarea încordării mele) ca atunci când am fost la dentist! Îți amintești? Bineînțeles! Făceai chiar eforturi considerabile pentru a fermeca acea „Brută” ca să nu-mi facă rău, să nu-mi smulgă limba! În fond, ție îți era mai mult frică decât mie. Totuși, admir curajul tău! Timpul trece și tu nu răspunzi la telefon: voi încerca să mă calmez și mă voi duce liniștit să pun la poștă această scrisoare, cu toate că sunt departe de a fi liniștit. Îți voi telefona
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de zgomote, mai ales noaptea. Aveau și un câine foarte rău, câine care m-a integrat, fără să știe, atât familiei dar și sătenilor. Eram în curte și brusc, scăpat din lanț, câinele s-a apropiat de mine. Înghețasem de frică iar din pragul casei, doamna Sipiur n-a mai apucat decât să-și facă o cruce mare, mare de tot. Dumnezeu cu mila! Am închis ochii și în așteptarea îngrozitoarei mușcături am simțit lincăiala caldă și umedă a limbii fiarei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în Câșlița Dunării, județul Ismail. În fine, a venit și ziua mult așteptată. Cap compas: școala normală "Costache Negri" din Galați, școală cu renume, așa cum erau în țară cele de la Iași, Bârlad și Câmpulung Muscel, despre care se spunea: "Cu frică și cu tremur să vă apropiați!" Pentru mine era examenul hotărâtor al vieții. știam cât de grea este munca de învățător, cât de desconsiderată era de către domnii din guvernele care se succedau la putere dar nădăjduiam în timpuri mai bune
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
care am așezat-o în camera mai mică. Trebuia căldură multă fiindcă băiatul avea nouă luni și era o epidemie mare de pojar în comună, o formă grea, care trimitea zilnic câțiva copii spre cimitir. și cum de ce îți este frică, de aia nu scapi, Petrișor se îmbolnăvește iar Steluța era mică și slabă, avea numai 42 de kilograme, cu opt mai puțin decât mine, și pe deasupra și alăpta copilul. De mers la Vlădiceni, la doctor, nu se putea. La Bolgrad
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
primus folosindu-se gaz lampant. În 1935 s-a resimțit din plin seceta. Guvernul de atunci a înființat cantine în toate comunele din Bugeac, deci și în Tabacu. Nimeni nu a suferit de foame. Poșta era spaima mea. Mi-era frică să nu vină suspendarea din post în avantajul cuiva cu o vechime mai mare. și iată-mă la 1 octombrie fără post, singura șansă fiind să-l înlocuiesc pe învățătorul Pencov din Bulgărica, bolnav de tbc. Dar cum Bulgărica aparținea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ridicat în picioare și am început să spun vorbe și versuri, versuri și vorbe, toate scoase din cartea pe care o țineam cu drag sub pernă alături de Eminescu la școala Normală. 132 Vorbeam și nimeni nu mă întrerupea, parcă de frică să nu strice atunci rostul întâlnirii peste timp cu Natalia Negru, soția poetului, cu locurile Tecucelului, acolo unde aveam să văd copacul în care își cocoța privirea deasupra orizontului lumii Poetul. și cum m-am ridicat, tot așa de brusc
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cu ei. S-au înecat în lac dar n-au vrut să se lase prinși. Tot de pe crucișătoare mai fusesem bombardați când eram în valea Cernaia-Arghirățcaia. Băteau tunurile la metru. Nu mi-e rușine să spun că mi-a fost frică de moarte. Cine spune că nu-i este frică de moarte, minte. Aveam soție, doi copii care îmi erau dragi ca lumina ochilor și voiam să fiu cu ei. Reușisem în viață cu toate greutățile întâmpinate și voiam să reușesc
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
au vrut să se lase prinși. Tot de pe crucișătoare mai fusesem bombardați când eram în valea Cernaia-Arghirățcaia. Băteau tunurile la metru. Nu mi-e rușine să spun că mi-a fost frică de moarte. Cine spune că nu-i este frică de moarte, minte. Aveam soție, doi copii care îmi erau dragi ca lumina ochilor și voiam să fiu cu ei. Reușisem în viață cu toate greutățile întâmpinate și voiam să reușesc cu toată familia. Trebuia să trăiesc! * și iar dau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și m-au lăsat acolo, singură și uitată ca pe un câine de pripas. Auzeam câinii cum lătrau și o cucuvea pe acoperișul clădirii. Obișnuită cu luminile din oraș, întunericul mi se părea greu, iar liniștea era înfiorătoare. Îmi era frică și mă întrebam ce caut acolo. La un moment dat, am auzit pași și ușa s-a deschis încet. Dar ce faceți aici...? Am crezut că au lăsat lumina aprinsă, nici nu m-am gândit că mai este cineva aici
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
exista o sursă de apă suficientă alimentării blocului. Era destul de greu să-ți asiguri singur necesarul de apă pentru igienă și gătit. 46 M-am hotărât să nu-mi ascult șefii și să fac naveta. Astfel, zi de zi, cu frica în suflet, alături de profesoare și educatoare, alergam după orice mașină care pleca din oraș spre comună și din comună spre oraș. Cel mai greu era când aveam câte o ședință și rămâneam seara în comună. CLIPE DE COȘMAR Instructorul de la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]