24,310 matches
-
sacrificase feciorul lui neprețuit, izbândise după ani de luptă. Murind atunci a avut cel puțin fericirea să nu mai vadă o nouă prigoană, ducând astfel cu el imaginea unui început de Românie Legionară, despre care de atâtea ori îi doinise glasul înaripat al lui Ionel Moța. Funerariile naționale, cu participarea unui reprezentant al Regelui și a numeroși fruntași legionari a fost singura recompensă primită de acest om după o viață de 70 de ani închinată toată neamului, bisericii și Ardealului său
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
1941-1943, inteligent și energic, dar prea puțin cunoscut în masele legionare. Dimpotrivă, Horia Sima, de o tenacitate egalată numai de propriul său curaj, având în el acea flacără mistuitoare după care masele își recunosc conducătorii, inteligent și admirabil vorbitor - deși glasul nu-l ajuta să se înalțe la forța de exprimare a marilor oratori, fără însă să-i lipsească pentru aceasta nici verva, nici elanul - a dat în multe împrejurări dovadă de un real spirit politic. Felul cum a știut să
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ocupe Basarabia de Nord și să se ajungă la Iași, pentru a se lua contramăsurile necesare. Îmi amintesc că, discutând atunci cu Georgică Neagu și cu un văr al lui, colonel-aviator, am formulat toți trei aceeași concluzie, exclamând într-un glas „aceasta este trădare”. Și nu o trădare față Germani, care-i interesa pe ei (și de altfel o meritau deplin), ci una față de pământul românesc, lăsat fără apărare din calcule meschine. Diplomația lui Ribbentrop prefera însă un guvern cu pronunțată
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
căiam pentru păcate. Incoerența mediatizării fenomenului dădea apă la moară preotului local, un personaj complet nepăsător față de viața cotidiană a comunității, dar mare amator de spaime colective. Ținea slujbe mai des, stătea în genunchi în fața altarului, se prosterna cu un glas disperat, spunând: „Doamne, iartă poporul român, cel mai păcătos popor, și abate năpasta de deasupra lui!”. În timpul eclipsei nu am reușit să scot din casă decât 5 persoane. Toate celelalte erau în genunchi la icoane, plângând sfâșietor spre iertarea păcatelor
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
bas pe care-l auzise vreodată târgul, preda la gimnaziu muzica. Mai târziu a ajuns corist la Opera din Iași. Puștii își băteau joc de naivitatea lui, căci, pentru nota zece, se lăsa mituit cu tartine, mulțumindu-le cu un glas profund. Ca să nu capete nota trei, un școlar parlamentă cu dânsul și, ca să fie mai sigur, îi fură stiloul. Scos din pepeni, cantorul a pus atunci mâna pe cureaua de la pantaloni și călări toate băncile, până în fundul clasei, de unde băiatul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
el prin execuții care făceau deliciul sălii. Revenit în propagandă electorală, academicianul Mârza culegea într-o sală de restaurant onorurile cuvenite omului politic. Împrejurare tocmai nimerită pentru a-l stârni pe Mărgărit. Rezemat la bar în coate, Ghiță comenta cu glas tare trecerea suitei academicianului, punctânduși observațiile cu câte un sughiț. IAȘII ÎN 1952 I Implicată în organizarea șezătorilor literare, filiala Uniunii superviza și activitățile de cenaclu din oraș. Exista pe atunci un cenaclu studențesc în care se remarcau Dan Hăulică
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
își amintește poetul. Cu zumzet, dinspre stupină, pe deasupra răzoarelor se încrucișează flori de lumină. La stânga coboară într-o râpă livada bătrână. E dimineață. Din curți se aude behăit de oaie în timp ce, spre soarele nou, se înalță aburi. Încep să strige glasuri somnoroase de copii care și-au pus traista în gât și rânduiesc cârdișoarele pe care le vor păzi toată ziua pe munte. Porțile sunt deschise de mâini nevăzute ca să sloboadă vite roșii ce se îndreaptă, rumegând, către prundurile apei. Din
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
preferat, împreună cu alți doi colegi, să-l vizităm pe Labiș. L-am găsit consemnat într-un dormitor în care se afla și prozatorul Ștefan Luca. Colegii de la școala de literatură plecaseră în oraș, doar unul singur scanda pe coridor, cu glas tare, versuri latinești. Am rămas cu Labiș până seara, când trenul pleca spre Iași. Ca să-l familiarizeze cu temele pe care urma să le ilustreze în versuri, filiala din Iași îl trimitea pe Labiș în „documentare” - în fabrici și la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
În timp ce povestea, pe figura lui ironică și vulturească se așternea o expresie fină. La o ședință de alegeri când, în locul geografei Maria Jeanrenaud, a fost ales ca prorector al Universității profesorul I. Șandru, geograf, din fundul sălii s-a auzit glasul lui Gugiuman: - Da’ mai puneți și-un intelectual, nu tot un geograf !... Ca profesor consultant, se ducea la catedră de două ori pe zi. Chiar în ziua în care a murit - avea 82 de ani - fusese dimineața la facultate. La
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de bilețele ori să citească romane polițiste. Surprinzând astfel de ocupații, moș Tăutu a confiscat odată un bilețel aterizat pe catedră. După ce l-a citit, el a ținut să-i comunice și conținutul: - Á-ú, á-ú, hal de elev ! Citit cu glas tare de moș Tăutu, biletul suna așa: Ca prieten și coleg, La izmene mă dizleg Și îți las drept amintire Un „punti-punti” di șăpti kile. - A-u ! Hal de elev !... Dacă în loc de „puntipunti” ar fi citit chiar cuvântul din bilet
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
opera sa fiind bine primită. De pildă, fostul său profesor de la Viena îl cataloga ca fiind un „promotor chemat al chestiunilor pastoral-teologice... un luptător contra convenționalului”. A colaborat la ziarele și revistele vremii: „Patria”, „Sentinela”, „Încercări literare”, „Deșteptarea”, „Viitorul”, „Glasul Bucovinei”, „Foaia Ordonanțelor”, „Cultura poporului”, „Credința”, „Candela” și altele, precum și la o serie de publicații în limba germană: Wochenschrift für homiletische Wissenschaft, Zeitschrift für Kirchenrecht, Deutsche Zeitschrift für Kirchenrecht etc. În ceea ce privește opera sa, Nicolae Cotlarciuc a scris în mai multe
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
ieșirea românilor ardeleni de sub gheara tristului Imperiu Austro - Ungar, surprinde în cartea sa, despre primul Patriarh al României, Dr. Miron Cristea, anumite aspecte din viața lui Nectarie. Detalii se mai regăsesc și în alte reviste de specialitate cum ar fi: „Glasul Bucovinei”, „Teologie și viață”, „Cuvântul preoțesc”, „Junimea literară”, care au ieșit de sub tipar în timpul vieții mitropolitului sau, mai târziu, alți scriitori l-au comemorat în paginile acestor reviste teologice. Numele Nectarie Cotlarciuc apare și în dicționare de personalități, de cultură
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
clerul și așezămintele ei în timpul celei mai cumplite crize economice i-au agravat ori chiar provocat nemiloasa boală căreia i-a căzut jertfă ca un fel de credincios mucenic al greutăților slujbei sale, încât - dacă o clipă i-ar reveni glasul stins, desigur ar rosti: «acuma m-am odichnit și am aflat ușurare multă...Doamne! Slavă Ție!». Acum - ușurat de grelele sarcini ale înaltei sale deregătorii, scăpat de suferințele trupești și de sufleteștile zbuciumări - rugăm pe milostivul Dumnezeu cu cuvintele Evanghelistului
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și nădăjduiam să vedem pornit mai cu putere nava bisericii noastre printre valurile acestei mări, când cârmuitorul nostru, în a cărui însănătoșire mai speram, a trebuit să-și plece capul înaintea morții și să lase cârma prea timpuriu”. În „Calendarul Glasul Bucovinei” pe anul 1936, în articolul dedicat instalării Înaltpreasfințitului mitropolit Visarion al Bucovinei, colectivul de redacție scria: „Î.P.S. Sa Mitropolitul, a luat locul văduvit al scaunului Arhiepiscopiei Cernăuților..., fiind vrednic urmaș al marelui luptător pentru propășirea bisericii și binele
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
între ea și bibliotecile similare din Cehoslovacia, care garantează utilizarea reciprocă a ziselor biblioteci”. Toate acestea se datorează în mare măsură și bunei chivernisiri a viitorului mitropolit. 111 Inaugurarea Universității din Cernăuți, 23 - 25 octomvrie 1920, Institutul de Arte Grafice Glasul Bucovinei, Cernăuți, 1922, p. 10; Darea de seamă asupra anului de studii 1921/1922..., pp. 10 - 11, Discursul inaugural al rectorului pentru anul școlar 1922 - 1923, Dr. Eugen Botezat, Profesor la Facultatea de Filosofie, Editura Universității, Cernăuți, 1922; Iaugurarea solemnă
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
primite de la decanatul facultăților, Editura Universității, Cernăuți, 1924; Anuarul Universității „Regele Carol II” din Cernăuți pe anii de studii 1933/1934...; Anuarul Universității „Regele Carol al II-lea din Cernăuți pe anul de studiu 1936/1937, Institutul de Arte Grafice Glasul Bucovinei, Cernăuți, 1937. Anuarul Universității „Regele Carol II” din Cernăuți pe anii de studii 1938/1939, editat de Profesorul Ion I. Nistor, Rectorul Universității, Institutul de Arte Grafice Glasul Bucovinei, Cernăuți, 1939; În anul morții lui Cotlarciuc, biblioteca era și
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Cernăuți pe anul de studiu 1936/1937, Institutul de Arte Grafice Glasul Bucovinei, Cernăuți, 1937. Anuarul Universității „Regele Carol II” din Cernăuți pe anii de studii 1938/1939, editat de Profesorul Ion I. Nistor, Rectorul Universității, Institutul de Arte Grafice Glasul Bucovinei, Cernăuți, 1939; În anul morții lui Cotlarciuc, biblioteca era și mai înstărită: a sporit în cursul anului cu 26.853 volume. Au mai fost înregistrate 1.384 periodice imprimate în țară. În cursul anului au fost folosite 33.667
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
în cele cinci județe ale Bucovinei. Ca mitropolit, a sprijinit instituțiile de binefacere și a sprijinit, cât a putut, pe cei de pe valea Suhei Bucovinene care i-au solicitat ajutorul făcând gesturi benefice pentru întreaga colectivitatea sătească. De exemplu ziarul „Glasul Bucovinei” din 12 aprilie 1931 publica mulțumirile populației din Gemenea și Stulpicani pentru „ajutorul ce i l-a oferit prin acordarea loturilor de pădure, date spre lucrare, în timpul acesta de grea criză, formând singurul mijloc de existență”. În acest
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
numai câteva. La numai doi ani după înscăunarea de la Cernăuți, pe data de 15 august 1926, mitropolitul Nectarie avea să își viziteze satul natal, Stulpicani. Evenimentul este descris în Condica cronicară de la Ostra, dar și într-un reportaj publicat în „Glasul Bucovinei”, reluat mai târziu de către stulpicăneanul Vasile Diacon, în Cronicile sale. Pentru frumusețea descrierii evenimentului, dar și pentru a se vedea felul cum se pregăteau oamenii pentru primirea păstorului lor, mai ales cei ce îl știau pe Nicolae încă din
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
cu renume european. Fostul său profesor de la Universitatea din Viena, Heinrich Swoboda l-a caracterizat ca pe un „promotor chemat al chestiunilor pastoral - teologice...un luptător contra convenționalului”. A colaborat cu ziarele și revistele „Patria”, „Sentinela”, „Încercări literare”, „Deșteptarea”, „Viitorul”, „Glasul Bucovinei”, „Foaia Ordonanțelor”, „Cultura poporului”, „Credința”, „Candela” și altele, dar și cu o serie de publicații în limba germană: Wochenschrift für homilestiche Wiessenschaft, Zeitchrift für Kirkenrecht, Arhiv für Kirkenrecht, Deutsche Zeitchrift für Kirkenrecht etc. Operele lui sunt menționate în Bibliografia
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
sa obișnuită de călugăr, a fost acoperit cu mantia albă a carmeliților. Alături de el vegheau câțiva religioși din Ordinul său, medicul și don Giovanni Calabria care se ruga și plângea în șoaptă. Don Calabria, celui care îi făcea condoleanțe, cu glasul plâns și întrerupt de suspine îi repeta: «Roagă-te mult pentru mine, căci mi-am pierdut părintele!». «Congregația Slujitorilor Săraci este o operă carmelită» Într-o scrisoare, din decembrie 1951, adresată cardinalului Adeodato Giovanni Piazza, secretarul Consistoriului, don Calabria scrie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
el se deslușeau în mod eminent buna dispoziție și bunătatea. O bună dispoziție un pic rustică, care se exprima într-un limbaj mixt de lombard și de venețian. Tuturor confraților comunității le-a dat unele apelative puțin înțepătoare, atenuate de glasul simpatic al vocii sale: «Canalie mică, caraghiosule, vicleanule». Nu erau epitete ofensatoare, ci un mod familiar de a se relaționa cu ceilalți. Chiar și față de prietenul cel mai drag, don Giovanni Calabria, părintele Natale își permitea să facă o ironie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
perete. Dar acei vulpoi și-au dat seama și i-au deschis drum, în așa fel încât să fie constrâns să treacă prin mijlocul lor. Era și distinsul monsenior Michelangelo Grancelli, bărbat cult, jurnalist și poet discret, care cu un glas răsunător l-a oprit: «Ce ați venit să faceți pe aici, dumneavoastră?». «M-au chemat să spovedesc», răspunde cu umilință și confuz don Calabria. Monseniorul Grancelli își încreți buzele pentru un zâmbet ușor și, cu același ton al vocii, tună
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
aici? Ce fac?». Ea se măcina în ariditate, în îndoieli, în singurătatea inimii; ceilalți, mai ales surorile care îi trăiau alături, o întâlneau senină și surâzătoare, plină de caritate și de bunătate, profund umilă cu toți. În biserică, plângea cu glas încet, dar în afară era veselă și dezinvoltă. Apoi, treptat-treptat, a reușit să accepte voința lui Dumnezeu. A rămas încântată de spiritul de familie care domnea între surori și de bunătatea pe care o revărsau asupra ei. Don Calabria, intuindu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
propriu, din mândria noastră...». Dar pacea nu domnește. Și, în iunie 1933, împărțirea sufletelor provoacă vizita pastorală diecezană, întreprinsă de către delegatul episcopal, mons. Luigi Zenati. Don Calabria se simte strivit în menghina unei dileme: «Cuvântul părintelui meu spiritual, care e glasul lui Dumnezeu, îmi spune că, Congregația așa cum este nu e bine; dar aprobarea episcopului, care e reprezentantul lui Dumnezeu, îmi spune altceva». La terminarea vizitei pastorale mons. Luigi Zenati își încheie raportul prin aceste cuvinte drastice: «Congregația e răvășită de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]