27,087 matches
-
intitula "GLASUL" avea data 15 februarie 1989. Fondatorul era Ion Druță, cunoscutul scriitor moldovean din Moscova, Revista era editată în Letonia de către Societatea de Cultură "DACIA". Am pus în plic revista și am luat-o acasă, să o studiez în liniște, înainte de a o oferi ministrului. Am citit cele 12 pagini cu nerăbdarea stârnită de perspectiva reîntoarcerii la grafia latină a teritoriului românesc smuls pentru a doua oară din trupul patriei prin blestematul tratat Ribbentrop-Molotov și dominat de dorința revenirii Țării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
dintre organizatori, că erau convocați pentru orele 11,00, dar trebuia să meargă în coloane pe traseele obișnuite, să devină zgomotoși după orele 9,00, când trec de inelul Mihai Bravu-Ștefan cel Mare. În minister, pe la orele 10, era o liniște suspectă, probabil unor diplomați începuse să le sosească perioada de vacanță, altora li se aglomerau teancurile de solicitări să informeze despre starea de spirit a conducerii țării, a populației Bucureștilor, convocată la miting, mulți cred că se organizau pentru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și jafurile bandelor ruse răzvrătite, reclama ajutorul ostașilor români...”. În Manifestul dat de generalul Constantin Prezan către locuitorii Basarabiei la 12/25 ianuarie 1918, se preciza că “Sfatul Țării Moldovenești... ne-a cerut să trecem Prutul, ca să aducem rânduială și liniște în satele și târgurile voastre, punând la adăpost viața și avutul întregului popor împotriva răufăcătorilor... oastea română - se arăta în Manifest - nu dorește altceva decât ca, prin rânduiala și liniștea ce aduce, să vă dea putința să vă statorniciți și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ne-a cerut să trecem Prutul, ca să aducem rânduială și liniște în satele și târgurile voastre, punând la adăpost viața și avutul întregului popor împotriva răufăcătorilor... oastea română - se arăta în Manifest - nu dorește altceva decât ca, prin rânduiala și liniștea ce aduce, să vă dea putința să vă statorniciți și să vă desăvârșiți autonomia și slobozeniile voastre, precum veți hotărî voi singuri...”. Refuzul Guvernului român de a accepta “pacea” dictată de Centrali, anihilarea tentativei de lovitură de stat de la Iași
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
bancă, care reprezintă azi o mare parte din averea publică, trebuie să fie apărat cu mare băgare de seamă de un asemenea rizic. Toate vicisitudinile războiului ce bântuiește țara nu se pot prevedea și nu se poate afirma cu toată liniștea că stocul metalic al Băncii este în orice caz asigurat la Iași. În consecință, s-ar impune poate trebuința de a se lua și de Banca noastră Națională precauțiuni ce s-au luat de puternica Bancă Națională a Franței, asigurând
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
11/24, Iași. Adresa nr. 1.152 a Ministerului de Finanțe către Banca Națională a României (răspuns la scrisoarea nr. 53.402 a B.N.R.) Domnule Viceguvernator, Răspunzînd adresei dv. nr. 53.402 din 11 decembrie 1916, vă comunic că puteți expedia în toată liniștea stocul metalic al Băncii Naționale la Moscova, spre a fi depus în Tezaurul împărătesc de la Kremlin, căci, deosebit de trimiterea de la Petrograd a unui tren special cu gardă puternică pentru transportul acestui stoc, ministrul Rusiei, dl. general Mossoloff, de față cu
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și noroade înfrățite ale Republicei Moldovenești ! Fiind încredințați că zidirea vieții noastre nu va fi atinsă de nimeni și că nimic nu primejduiește neatârnarea și slobozeniile, dobândite prin revoluție, noi vă chemăm pe toți spre unire, spre muncă pașnică și liniște, pentru binele și folosul tuturor noroadelor Republicei Democratice Moldovenești, de acum și pururea neatânate. Primită de Sfatul Țării la 24 ianuarie 1918. 57 1918, ianuarie 24/februarie 7, Petrograd. Telegrama nr. 20, trimisă de ambasadorul Franței la Petrograd, Noulens, consulului
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
58 1918, ianuarie 31/februarie 12. Chemarea scriitorilor din România, Ardeal și Bucovina, adresată locuitorilor din Basarabia În aceste clipe, când armata noastră biruitoare la Oituz, Mărăști și Mărășești, intră în Basarabia chemată de ocârmuirea voastră națională, ca să vă deie liniște și să așeze puternic stăpânirea voastră pe pământul muncit de voi, inima noastră, în care atâta amar de vreme am frământat și sporit durerea despărțirei de voi, saltă de cea mai curată fericire. Acum un veac și mai bine, împrejurările
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
prevede mersul evenimentelor; printr-o adresă a Ministerului de Finanțe (domnul Costinescu), cu No. 777 din 8 decembrie, se arată guvernatorului Băncii Naționale că „vicisitudinele“ războiului ce bântuiește țara nu se pot prevedea și nu se „poate afirma în totală liniște că stocul metalic al Băncii este în orice caz asigurat la Iași“; Domnia sa propune, deci, „mutarea lui“ și „a oricăror alte valori ce ar crede Banca la Moscova, unde Tezaurul Imperiului aflat la Kremlin oferă o mai mare securitate decât
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
între funcționarii respectivi, iar cheile păstrate - una de funcționarii ruși, iar a doua de cei români. Îndată (după primirea acestei note, ministrul de Finanțe anunță Banca Națională (adresa No. 1.151 din 11 decembrie 1916) că poate expedia în toată liniștea stocul său metalic la Moscova, pe baza asigurărilor oficiale date de Guvernul rus, și o roagă a accelera operațiunile. Tezaurul este în sfârșit transportat sub pază și depus la Kremlin într-un compartiment de rezervă al Sucursalei Băncii Statului (Orogeinaia
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
refuzat categoric să ascultăm astfel de explicații. La un moment dat, cum eu insistam asupra arestării unui diplomat prin încălcarea imunității sale, Lenin mi-a răspuns că „pentru un socialist, existența mai multor mii de soldați este mai importantă decât liniștea unui diplomat”. Colegul meu Destré, ministrul Belgiei, a vrut să prezinte unele observații pentru a întări spusele mele, dar Zalkind, care a fost de o curtoazie perfectă față de mine, de această dată s-a arătat foarte iritat de intervenția unui
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ușura chinul. Femeile aduceau la șosea apă, alimente și ofereau cazare peste noapte. După capitularea Poloniei și împărțirea ei între Germania și Uniunea Sovietică, vecinul nostru din partea vestică a devenit “Balaurul Roșu“. Toate aceste evenimente au tulburat simțitor viața și liniștea localnicilor. În primăvara anului 1940, în zona comunei s-au desfășurat manevre militare, iar încorporarea bărbaților până la 50 de ani a stârnit o profundă îngrijorare. Spre sfârștul lunii iunie 1940 apare o știre înspăimântătoare prin care autoritățile române erau somate
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
repede. Rezolvarea ne-a dat-o tot Ghiță Dimitriu. În fața curții era un paltin destul de mare. Nu spunem nimănui și Într-o noapte Îl tăiem. Zis și făcut. Într-o seară pe la ora 2300, când se lăsase Întunericul și era liniște deplină, Înarmați cu un topor am dat asaltul asupra paltinului. N-au trecut nici zece minute și slujitorii poliției au fost pe noi. Pentru aplanarea situației conflictuale a intervenit tot “proprietarul”. Le-a explicat celor doi polițiști situația precară În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
împrumut vreo carte, nici un cetățean din această comunitate nu mi-a solicitat vreun volum de versuri cu autograf. Unde te poți simți mai ignorat decât într-un astfel de loc? Nefiind băgat în seamă îți poți trăi singurătatea în mare liniște. Comentează, te rog, acest fragment dintr-o celebră poezie a lui Macedonski, din "Rondelul orașului mic": "Orașul mic te fură-ncet/ Cu ale lui tăcute strade,/ Cu oameni proști, dar cumsecade,/ Ce nici nu știu că sunt poet...." Uite, deja
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pleca imediat din Săveni, orașul acela/ acesta încremenit în propria dimensiune greu de zdruncinat, de depășit, dar și cinci motive pentru care ai rămas aici pentru (s-ar părea!) întotdeauna... Rămân pentru totdeauna în Săveni, simt că aici îmi găsesc liniștea, și apoi, mă deplasez foarte des la Botoșani, ce-aș face fără acei 70 de km străbătuți zilnic, în cele două ore pierdute cu drumul câștig zeci de gânduri în stare germinativă, numai bune să încolțească în paginile unor cărți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
adevărata consistență de care centrul începe să ducă lipsă. Este o mare risipă de timp la centru. Nici la margine nu se omoară lumea cu îmbogățirea timpului și așezarea lui în stive de comori dar de la un moment dat preferi liniștea decât zgomotul care altădată îți tonifia ființa. Spune-mi cinci motive pentru care ai rămas la Botoșani... N-am. Chiar dacă sunt legat de pariul cu mine, de-ai învinge pe cei ce-au tot vrut să mă elimine, ținându-mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aș întoarce. Am avut dese încercări de-a pleca, însă am rămas, având în spinare un proiect, ori o iluzie care-mi dădea speranțe că ceva se va schimba și pe aici. Poate că aici am avut de cele mai multe ori liniștea de care am avut nevoie. Acum am prea multă singurătate care mă va scoate din casă și mă va împinge în lume. Locuiesc la Botoșani, dar trăiesc mereu în altă parte, acolo unde îmi este familia, unde îmi sunt prietenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
trebuiau separate scopurile de mijloace. Eminescu nu trebuia să devină un astfel de scop, sau mai curând un mijloc de a ajunge la scopul care și așa a fost atins. Am izolat interesele politice, dându-i lui Eminescu ceea ce merita, liniștea și demnitatea exprimării numelui său alături de cuvintele național sau român. Am constituit aici astfel Premiul Național "Mihai Eminescu", după ce pe la București, Corneliu Vadim Tudor acorda ad-hoc un premiu național cu numele poetului unei poete anonime, compromițând totul în acest sens
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am propus să fiu conformistul care-și face corect temele din jenă să nu fie cumva urecheat de societatea în care trăiește. Cunosc miza unei astfel de perspective. Sunt încă lucid, dar nu într-atât încât să ratez de amorul liniștii mele un poem, o carte, o stare de exuberanță care mi-ar prinde bine. Când scriu, de fiecare dată mă gândesc la Maurice Nadeau, care a spus că "dacă ceea ce scriu nu deranjează în vreun fel, degeaba scriu!". Prin conformism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lumea cu acest har, că misia ta este una adevărată, necesară lumii în care te-a lăsat Dumnezeu să-i spui învățăturile. Nici un scriitor nu s-a mântuit prin literatură. Nici măcar vreun cititor, vreun om. Cel mult și-a căpătat liniștea necesară unui trai decent. Harul literar este un dar când poți transmite prin talentul tău ceea ce te-a lăsat Dumnezeu să transmiți și o pedeapsă când faci acest lucru prost. Din păcate cei mai mulți nu conștientizează acest lucru și persistă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ceva. Am trăit și astfel de momente. Nu am ieșit să trâmbițez darul în lume. Nu am vrut niciodată să mă laud cu astfel de împliniri. Am lăsat să curgă totul de la sine. Atunci simțeam că Dumnezeu îmi dăruiește ceva liniștea de a merge mai departe. Mă simt chinuit când sunt pus la cazne de cărțile mele. Consideram că sunt pus la o pedeapsă de viața lor care-și cerea drepturile. Căutam atunci căile cele mai decente. Lui Dumnezeu nu-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
proiectele tale literare (culturale) pentru care mai ai nevoie de trei vieți? La care dintre ele lucrezi acum? Un roman. O carte de poeme. Visez și la un șevalet și la un geamantan de culori și pensule. Și la o liniște, fie ea și sporadică. Lasă un vers sau un poem, când tocmai ești pe cale să scapi de întrebările acestui dialog... Voi cita: Când voi fi liniștit, voi scrie un vers". Și mai departe, înfruptă-te din câte poezii poftești. Iată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cele mai inspirate ar scrie, cred, precum Cezar Ivănescu. De la Eminescu încoace prea arare limba română a sunat așa de bine și de muzical, fluidul ei intim i (ni) s-a relevat ca un fagure de miere (și otravă) spre liniștea și neliniștea spiritului nostru care hălăduiește spre coclaurile absolutului...". (Revista "Feed Back", iulie, 2008) Ioan MOLDOVAN Literatura română, în întregul ei, este puțin cunoscută de europeni, lucru pentru care îi compătimesc sincer... Dragă Ioan Moldovan, de ce ai ales, în preajma Revoluției
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o rană prin care se scurge tot sângele din trup". Doare? Scurgerea sângelui din trup nu e dureroasă, după cum ne asigură medicii hematologi, după cum depun mărturie sinucigașii care își ratează acțiunea. Dimpotrivă, e vorba de o plăcere dramatică, de o liniște care se insinuează în carne, în inimă, în creier. Sângele e șuvoiul care mișcă turbina din trup, care produce zgomotul, furia, energia, sinergia...! Poetul ar fi, din această perspectivă, a celui care produce rana, chiar sinucigașul de serviciu, degustătorul stărilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
minuni. Și cred cu adevărat că este. Pentru că, atunci când o privești, rugându-te, persoana din ea (adică Maica Domnuluiă se uită la tine cu atâta duioșie de parcă Îți spune ceva tainic, ceva... o mângâiere parcă Îți dă. O transformare, o liniște sufletească Îți dă, Îți ia greutatea pe care o ai În suflet. Simți o ușurare, o trăire aparte ce nu se poate explica În cuvinte. Una este să auzi și alta este să vorbești, să trăiești mai bine zis. Ceea ce
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]