23,406 matches
-
figurile lui Don Quijote, Pitagora, Tales și Brâncuși. Într-o lume artificială, stilizată de o imaginație estetă, oamenii înșiși devin, în tradiția lui Arcimboldo, „ceasloave mișcătoare”: „Ceasloave mișcătoare, trec oamenii pe străzi/ iar Azi e-n fiecare îngustul semn de carte”. Tonul poetic dominant stă sub semnul „soarelui negru” al melancoliei saturniene, al nostalgiei și tristeții generate de conștiința trecerii timpului și a fragilității ființei umane, de unde predilecția pentru stările vagi, nedefinite, ale „tainicului asfințit de lume”. Rafinamentul universului și limbajului poetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
16 ale Elenei, 3 ale lui Circe, 10 ale Medeei, 5 ale Dalilei și 18 ale Salomeei. Ceea ce probează și o transpunere aproape muzicală a operei sale, într-o armonie care se bazează pe o serie de recurențe, pe diferite tonuri, dar care dau operei sale coerența compozițională dorită. II.2. Pierre Puvis de Chavannes O pertinentă punere în ecuație simbolistă a picturii lui Puvis de Chavannes (1824 -1898) o face criticul român Virgil Cioflec într-un articol publicat puțin timp
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de sensibilitatea decadentă, dar creând un spațiu propice interferențelor cu sensibilități afine. II.3. Arnold Böcklin Voga pe care a cunsocut-o Arnold Böcklin la sfârșitul secolului -, "febra Böcklin"a avut și contraponderea sa într-o critică extrem de severă al cărui ton l-a dat opul lui Julius Meier-Graefe, Le Cas Böcklin -, care înscrie "cazul Böcklin" în sfera mai largă a culturii germane și a complexelor sale identitare. Este însă de netăgăduit influența pe care pictorul a avut-o nu numai asupra
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cadru mai larg, care depășește frăția prerafaelită, pictorul român observa influența exercitată de primitivii italieni, dar și notele japonizante, mai ales în pictura și grafica engleză ale lui Burne-Jones, George Watts, Walter Crane. "De multe ori tabloul modern are un ton de gobelin: vechiu, șters; figurile parcă sunt într-o ceață, parcă le vedem într-un vis". În cazul lui Burne-Jones, sesizează o deformare a raporturilor fizice, tehnică menită să confere personajelor o anumită finețe și longilinitate, un efect de siluetă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
descoperim într-un articol din 1905, "Arta decorativă la Teatrul Național", publicat în Voința națională, o schiță de proiect care nu avea în vedere modelul artei populare, ci pe cel al tablourilor lui Eugéne Carrière și pictura lui în două tonuri, sepia și alb, cu efectul de grisaille. Pictorul revenea cu o cronică cu ocazia expozițiilor de la Ateneu, în 1908, unde expuneau printre alții și Eugène Carrière și Aman-Jean165. În articolul din 1905, artistul urmărea o formulă mai eclectică, ce includea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
viziunea lui Baltazar cu privire la proiectul de Cortină a Teatrului Național, așa cum apărea el în 1905. Tonalitatea generală trebuie să fie una simplă, fără multe variațiuni, dacă se poate să se apropie de acele camaieux sau grisaille, preparate numai în două tonuri. Numai desenul, desenul să fie corect, academic, fără detalii multe, el trebuind să fie singura calitate de căpetenie a picturii decorative. Cine cunoaște pe Mucha sau pe Marold, poate pricepe felul cum trebuie făcută arta decorativă. Un desen fin, grațios
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Apcar Baltazar sesizează importanța simbolică a unei astfel de cortine, care să inițieze o schimbare de perspectivă în spațiul public cu privire la arta decorativă. Pasajul descriptiv merită redat în întregime: "Pe un fond care simulează o primă draperie, am distribuit în tonuri foarte discrete, aproape contopite cu culoarea generală a draperiei, capete de cocoși care ar putea să însemne "reclama", precum și semnalul unui sfârșit de noapte, aluzie la terminarea târzie a spectacolelor. Pe o a doua draperie, cea de pe primul plan, vom
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pânza sa de vreo șapte metri, destinată pentru escalierul vilei d-lui Burileanu din T.-Severin. Pentru arta noastră, această lucrare se prezintă ca un eveniment istoric, fiind prima în gen decorativ din mult căutatele noastre teme: din "lumea basmelor". Tonul coloritului predominant, potolit, liniștit, cu variațiuni de culori, îți dă impresia unor Gobelinuri de cel mai rafinat gust artistic"171. Studiind la München între 1894 și 1899, în perioada de maximă efervescență secesionistă, Ștefan Popescu se lasă influențat de simbolismul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cea a influenței rodiniene și cea a influenței scesioniste în opera acestora. Acest fapt nu exclude câtuși de puțin diversificarea afinităților și analogiilor posibile pornind de la modelele clasice sau sculptura impresionistă către arta modernă, prin simbolism și secesionism. Cu un ton sarcastic, nelipsit însă de observații judicioase, Francisc Șirato așeza noua generație de sculptori, "terorizată de vedenii convulsionate", sub semnul unei paternități rodiniene într-o expresie epigonică. Tzigara-Samurcaș remarca reducerea dimensiunilor artei statuare ca trăsătură generală, fapt care-și găsea un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
modalitate de lectură simbolistă. "Dacă Severin modelează îndemânatic, apoi prin desenele sale și prin chipul "Macedonski" dovedește că nu gândește deloc sculptural. Niciun desen nu e văzut dintr-o preocupare de volum, ci sunt vederi plane, picturale, urmărite pentru efectul tonurilor diferite în suprafață și nu pentru a revela cubicul trupesc. Tot nesculptural conceput e chipul lui Macedonski, fiindcă nu are nicio fațadă: apogeu al vizibilității (...)"317. O serie de lucrări de asemenea simboliste, precum Que faire, que dire... ô, mon
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
are, mai degrabă, rolul de a aliena chipul, de a-l plasa într-o altă dimensiune, ușor hieratică, transcendentă, prin trunchiurile copacilor, ca niște coloane ce sugerează arhitectura unui templu. Există o geană de lumină în stânga, o pâlpâire misteriosă, un ton de alb și puțin albastru. Coroanele arborilor se pierd în brunul fundalului. De unde vine impresia de tristețe pe care o degajă acest chip și pe care pictorul o evocă și prin titlu? Kimon Loghi transferă un tragism de factură antică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de o manieră personală, recuzita picturii simboliste germane, din care cea a lui Böcklin sare în ochi. Această pictură sumbră pentru care elocventă este celebra Insulă a morților (1880) este părăsită de pictor, care aderă la temperatura pastelului, la strălucirea tonurilor mediteraneene, de unde-și datorează și titulatura de "colorist". Culorile ies din spectrul naturalului pentru că Loghi pare să rupă contractul mimetic, pentru a transforma suprafața pânzei în multicolorul unei aripi de fluture, utilizând un albastru turcoaz, un galben șofran, tonuri de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
strălucirea tonurilor mediteraneene, de unde-și datorează și titulatura de "colorist". Culorile ies din spectrul naturalului pentru că Loghi pare să rupă contractul mimetic, pentru a transforma suprafața pânzei în multicolorul unei aripi de fluture, utilizând un albastru turcoaz, un galben șofran, tonuri de mov și de roz, auriu sau verde, un ecleraj teatral și elegant în același timp. Nu fără maliție, criticul Bachelin sugerează și similitudinea cu lenjeria intimă "a frufruurilor multicolore, a jupoanelor elegante și a desuurilor parfumate dezvelite cu cochetărie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decelează două perioade, una aflată sub semnul direct al acestei influențe marcând pictura sa de o atmosferă sumbră, nebuloasă, spectrală, specifică țărilor din nord și una pe care Karnabatt o vede ca manifestare a unui "temperament oriental", mediteraneean, unde predomină tonurile calde, pastelate, vitaliste, strălucitoare ale sudului. Pictura lui Loghi ar ieși, astfel, de sub influența germană, nordică, pe măsură ce se "încălzește" la lumina sudului mediteraneean: "Imaginație caldă de oriental, Loghi întrupează în culori, nu numai realități, ci concepții, visiuni de poet, crâmpee
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Luchian pentru flori va reveni cu o forță impresionantă după 1901, le va picta însă în mănunchiuri, în vase, adesea aparținând olăriei tradiționale, fără fastul și stilizarea din aceste panouri decorative, urmărind nu arabescul lor de tapiserie orientală, ci vibrația tonurilor, freamătul luminii, tensiunea aproape nevrotică a exploziei cromatice. Femeia apare într-o ipostază artificială în Panourile decorative, asemenea unei măști frumoase, la rândul ei o caligramă, cu trupul închis în cochilia fastuoasă a unor rochii prețioase. Florile țes un arabesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
oală, el face să dea în clocot cu un zel naiv misticismul cu "decadentismul", "sofianismul" lui Vl. Soloviev, cu orgiasticul lui V. Ivanov și presară totul cu zahărul socialismului, luându-l drept sare anarhistă"481. Iar Merejkovski continuă pe același ton ironic o caracterizare a "decadenților" în relație cu celelalte grupări artistice, neuitând să menționeze în treacăt unul dintre reperele lor, pictorul Arnold Böcklin, cu o pictură cu teme mitologice într-un cadru peisager specific, cu chiparoși. "Prin ce hazard și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1897, membru fondator al "Towarzystwo Artystów Polskich "Sztuka"" (Societatea Artiștilor Polonezi "Art"), dar va expune și alături de alte grupuri, precum grupul ZERO, în anii 1908-1911, sau ODLAM / FRACTION (1910) și Niezalezni (Independenții) (1911, 1927). Sztuka (Arta) este cea care dă tonul secesiunii poloneze, iar programul ei este la fel de generalist și eclectic ca al majorității mișcărilor secesioniste europene, simbolismul fiind doar o direcție printre cele pe care o artă modernă le presupune. În acest sens, există o plajă foarte largă de manifestare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Artistic" o constituie expoziția din iarna lui 1890 în sălile noului palat al Ateneului, cu 112 picturi, 27 de acuarele, pasteluri și desene și 23 de sculpturi. A doua expoziție, din februarie 1891, reunește și alți artiști, care vor da tonul secesiunii românești, iar în afară de Kimon Loghi, de Nicolae Vermont și Constantin Pascaly, expun și Ștefan Ionescu-Valbudea, Juan Alpar, Dimitrie Serafim, Titus Alexandrescu, Menelea Simonidi, Ion Voinescu, G. Popescu, G. Romeo, Nicolae Grant, Dolinski, Constantin I. Luncanu, Iacovencu reunind în total
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
idealism, chiar dacă, spre deosebire de idilismul estetizant, arcadic, cu note simboliste al lui Loghi, Verona, Strâmbu și Vermont, vor interveni prin contrast ilustrările "realiste" cu priză la social și la eveniment; spre exemplu, reprezentarea Răscoalei din 1907 la Octav Băncilă. Pe un ton critic, caracteristic unui revizionism ideologizant care exclude sau minimalizează orice estetică sustrasă temelor sociale, Petre Oprea evidențiază cea de-a doua dimensiune evazionistă, estetizantă, simbolistă, prin contribuția picturii lui Kimon Loghi cu peisajele din Macedonia, a peisajelor venețiene ale Ceciliei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
las, tout brûlants de baiser, / Sphynx! Aux yeux tristes de pervenche, / Tu passeras ta main très blanche...// Si mes pleurs montent jusqu'à toi, / Ne dis jamais: Pleurer?... pourquoi?"/Veux-tu savoir ce qui me ronge/ L'âme? Femme! c'est ton mensonge"515. Sub forma unui schelet la picioarele căruia se află un buchet de flori, cocoțată pe un piedestal, Moartea indică cu mâna un orologiu. La baza piedestalului sunt doi îndrăgostiți sărutându-se fără a ține cont de amenințarea morții
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un sentimentalism noir, la limita cu kitschul, ilustrativ în epocă. În ultimul număr (număr dublu 5-6), o serie de Hors-textes sunt inspirate și de apropierea Anului Nou. Noël (un desen de Etienne Azambre), Madona cu copilul ("probă într-un singur ton" de Nicolae Vermont), Principesa Maria (după un portret în pastel de D-ra Tini Ruprecht din München) și Drumul lung, (o guașă de A.G. de Verona). De asemenea, sunt reproduse autoportretul lui A. Verona și portretul lui St. Popescu de C.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
găsește ecoul în sărutul macabru și care este integrată sferei patologice. Perversitatea face parte din recuzita personajului, așa cum chipul sfântului se transformă în masca unei frumuseți atinse de aripa morții. Jocul contrastelor este subliniat și de raportul dintre seria de tonuri deschise, oricum există loc și pentru considerații de ordin general cu privire la ecleraj, care face o bună impresie autoarei Demoniacei -, albul marmorei, a pielii frumoasei nimfete, a lividității chipului ei și sângele care picură de pe sabia călăului sau a rănii rezultate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atenție fiecare detaliu, selecția și dispunerea obiectelor în funcție de spațiul destinat în vederea unei armonizări care să-i reflecte gusturile artistice, dar și emoțiile filtrate prin intermediul artei. La intrare se află două panouri decorative executate de G. Petrașcu, unul dintre ele cu ton simbolisto-alegoric înfățișând Primăvara, "o fată de țară cu o floare în mână", iar celălalt, "o impresie după romanticul Mihai Viteazul al lui Lapatty, aflat tot la Muzeul Militar". Un alt panou decorativ pictat de fratele său, "cu bujori vii și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și din miracolul acestei grădini a deliciilor. Așa cum lasă să se înțeleagă, Cecilia Cuțescu-Storck le conferă grația și mobilitatea vegetației explozive, textură de ficuși, salcâmi, lămâi, smochini și un cactus rătăcit. "Toate le vedem armonizându-se într-o simfonie de tonuri în atmosfera de liniște și de împăcare a sufletului, sub bolta paradisiacă unde păsările cântau ascunse în frunzișuri, în crengi de ficuși sau de smochini, ce se împleteau între ghirlande de flori de salcâm. Totul apărea ca un arabesc cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în atmosfera de liniște și de împăcare a sufletului, sub bolta paradisiacă unde păsările cântau ascunse în frunzișuri, în crengi de ficuși sau de smochini, ce se împleteau între ghirlande de flori de salcâm. Totul apărea ca un arabesc cu tonuri închise pe fondul unui cer de fildeș jur împrejur, înconjurat de un brâu aurit în relief, care îl despărțea de plafon și susținea seria de lunete triunghiulare cu subiecte figurale, tratate decorativ. În spațiile dintre lunete pusesem păsări cu aripile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]