234,668 matches
-
sarcină extrem de importantă, trebuind să se asigure că poporul său respecta normele spirituale, dar și că țara în sine era una puternica. Rolul său, atât de rege cât și de profet, este recunoscut în unanimitate de către toți musulmanii. David este menționat adesea alături de alți profeți, pentru a arata cât de măreț a fost
David în Islam () [Corola-website/Science/331872_a_333201]
-
fi fost practicat de Cantabrii, deși au existat suficiente dovezi pentru existanța unei clase preotești organizate care efectuau ritualuri elaborate, fiind incluse ritualurile cu băi de abur, dansuri festive, oracole, divinizarea și sacrificul uman și animal. În acest sens, Strabon menționează că popoarele de nord-vest sacrificau caii în numele unui Zeu al războiului, iar Horace și Silius Italicus au adăugat că, Concanii aveau obieceiul de a bea sângele de cal în timpul ceremoniei. Considerați a fi alpiniști sălbatici și neîmblânziți, Cantabrii au sfidat
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
libertății. Războinicii au fost considerați ca fiind luptători duri și violenți, potriviți pentru munca de mercenari, însă erau predispuși la acte de banditism. Cele mai timpurii referiri se găsesc în textele istoricilor antici, cum ar fi Livius și Polybius, care menționează că mercenarii cantabrii în serviciul cartaginez, au luptat în bătălia de la Metaurus în 207 î.Hr. Un alt autor, Cornelius Nepos, susține că triburile cantabrilor au fost prezente pentru prima oară în Roma, în campaniile lui Cato cel Bătrân, în Celtiberia
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
românesc de struguri albi obținut prin selecție populară care a format în trecut baza viilor în Podgoria Dealu Mare, echivalentul Crâmpoșiei din Podgoria Drăgășani. Acest soi este unul din cele mai vechi soiuri autohtone întâlnit numai în spațiul românesc. Este menționat în "L’Ampelographie universalle", Pierre Vialla și Victor Vermorel, 1901-1910, prin contribuția lui Nicoleanu Gheorghe. În prezent, acest soi este aproape dispărut. Soiul mai era cunoscut sub numele de "Alb", " albă", "Bășicată acră", "Bășicată verde" sau "Bășicată de Dealu Mare
Bășicată () [Corola-website/Science/331905_a_333234]
-
Asturii au intrat în înregistrările istorice în secolul al III-lea î.Hr., fiind listați printre mercenarii spanioli ai armatei Hasdrubal Barca, în bătălia de la râul Metaurus, în 207 î.Hr. După al doilea război Punic, istoria lor este mai puțin clară. Menționați rareori în sursele Iustinienilor, Celtiberianilor sau a războaielor romane civile din secolele I și II î.Hr, asturii au reapărut dintr-o obscuritate relativă chiar înainte de izbucnirea primului război Astur-Cantabric de la sfârșitul secolului I. Conduși de ex - mercenarul general Gausón
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
trupele române să treacă în Ardeal. După primirea știrii despre convocarea Mareii Adunări Naționale de la Alba Iulia însă, planul a fost abandonat și s-a trecut la elaborarea unui plan de expediere directă a a soldaților spre Transilvania. Este de menționat faptul că, prin organizarea unor unitati militare Consiliul Național Român Central a urmărit consolidarea pozitiei sale. Printr-un plan mai vast al acestui Consiliu, s-a urmărit însă și organizarea unei forțe militare regulate, înafară de cea reprezentată de Gărzile
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
pe la Bogdan-Pitești să-l salute înainte de plecare. Gazdă amabilă cum era, Bogdan l-a invitat la o partidă de table... pe bani. Au jucat table până a doua zi când Găină pierduse tot. Povestitorii întâmplării, Krikor Zambaccian și alții, au menționat că Găină ar fi înghițit zarurile de oftică cu replica: - „"Și culmea ghinionului, domnule, când le-a eliminat au căzut 2-1 !!!"”. Găină nu i-a purtat ranchiună prietenului său, Bogdan-Pitești, dar când venea vorba de el exclama cu năduf: „"Excrocul
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
singurul prieten al una străin nou venit, care a fost trimis la casa bunicului sau după ce a fost expulzat din mai multe școli. Împreună, ele descoperi un secret, care se leagă familiile lor. Prima dată când numele său a fost menționat a fost atunci când ea a primit rolul lui Kim Bauer, (între 2001-2006), fiica lui Jack Bauer, un caracter la emisiunea 24, după eliberarea din serie, Cuthbert a devenit cunoscut. În cursul primelor două sezoane, caracterul sau este implicat într-o
Elisha Cuthbert () [Corola-website/Science/335544_a_336873]
-
royaume" sub denumirea "Agaricus bulbosus" "f." (forma) "vernus". Aceasta a fost modificată de savantul francez Jean-Baptiste de Lamarck (1744-1829) în volumul I al lucrării sale "Encyclopédie méthodique. Botanique" (1783), el numind-o "Amanita verna". Între denumiri mai discutate pot fi menționate acea a lui Elias Magnus Fries din 1838 ("Agaricus virosus var. vernus") precum acea a micologului francez Edouard-Jean Gilbert (1888-1954), care a numit specia în cartea sa "Amanitaceae" (Milano, 1941) "Amanitina verna". Această lucrare, în care a descris toate speciile
Burete primăvăratic () [Corola-website/Science/335568_a_336897]
-
Lupin, care acționa în ambele tabere ale legii. Ceea ce l-a intrigat pe Rajaniemi au fost ciclurile de pocăință și recidivă prin care trecea Lupin în încercarea de a se îndrepta, eșuând de fiecare dată În afară de Leblanc, Rajaniemi a mai menționat influențele lui Roger Zelazny și Ian McDonald, plus cartea lui Frances A. Yates "The Art of Memory" Într-un interviu, Rajaniemi a spus că n-a încercat să scrie un roman hard SF: „Pentru mine, cel mai important rezultat al
Hoțul cuantic () [Corola-website/Science/335565_a_336894]
-
a salutat cu entuziasm trupele germane. În octombrie 1938 a fost alipită regiunea Sudetă. Guderian i-a simpatizat pe germanii sudeți care au trăit, în cuvintele sale, sub o „opresiune națională”. Guderian descrie luptele din septembrie 1939 în timpul campaniei poloneze, menționând cazul în care o divizie de cavalerie poloneză a atacat cu săbiile tancurile germane, suferind pierderi grele. Pe 5 septembrie, Corpul blindat al lui Guderian a fost vizitat pe Hitler, într-o conversație cu acesta, Guderian și-a exprimat dorința
Erinnerungen eines Soldaten () [Corola-website/Science/335572_a_336901]
-
în est. Guderian cataloghează ca fiind „severă” dispunerea anulării aplicării răspunderii penale asupra militarilor, vinovați de uciderea populației civile și asasinarea prizonierilor de război, precum și un ordin de lichidare obligatorie a evreilor, comuniștilor și lucrătorilor politici ai Armatei Roșii. Guderian menționează că a refuzat efectuarea directivei cu privire la comisarii politici. Guderian scrie că este un susținător al unui atac timpuriu asupra Moscovei, și nu în direcția Kievului. Pe 23 august, la o întâlnire cu Hitler, Guderian a subliniat argumentele sale: forțele inamice
Erinnerungen eines Soldaten () [Corola-website/Science/335572_a_336901]
-
sau poate deschide focul. După lansarea câtorva jocuri "Spec Ops" la sfârșitul anilor '90 și începutul anilor 2000, seria a înregistrat vânzări scăzute și a fost primită cu recenzii negative, ceea ce a dus la oprirea seriei. În 2003, Take-Two a menționat în rapoartele financiare că Rockstar Games lucra la serie, dar în 2004 proiectul a fost anulat. A fost anunțat mai târziu că Rockstar Vancouver era dezvoltatorul jocului anulat, iar solistul Josh Homme de la formația Queens of the Stone Age urma
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
în copac și apoi să șadă pe scaun), câștigând 140 de ani de viață în plus, după care este dus la porțile Iadului, dar Scaraoțchi refuză să-l primească, așa că este adus în Rai. Negruzzi localizează acțiunea pe plaiurile moldovenești, menționând într-un stil umoristic de Statu-Palmă-Barbă-Cot, de Academia din Podul-Iloaiei, de ținutul Herței, de molitfe, de Elenci și Catinci etc. Potrivit criticului Eugen Simion, verva scriitorului o anunță pe cea a lui Creangă din „Ivan Turbincă”, iar boiernașul petrecăreț Toderică
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
său, adresându-se cititorului ca unui spectator. Personajele fantastice ale poveștii folosesc un limbaj popular pitoresc și sunt umanizate cu umor, părând să-și uite cuviința rangului; astfel Dumnezeu și Sfântul Petre sunt văzuți în chip de moșnegi binevoitori, ultimul menționând chiar că a primit o chelfăneală strașnică de la un oștean, Moartea pare o babă cârtitoare ce critică slăbiciunile lui Dumnezeu (pe care-l acuză că a dat în mintea copiilor), în timp ce dracii și Moartea au parte de suferințe fizice, ca și cum
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Școala Muștră. În perioada descrisă mai sus, mai activa o grupare sportivă în Pecica/ Rovine. Aceste comune se unesc în anii ’60 și se transformă în una din cele mai mari comune din țară. Revenind la A.S. „ Atletic Club” Rovine, menționăm că această asociație sportivă avea următoarele secții: fotbal, tenis de masă și de câmp, și își avea sediul în comuna Rovine. Echipa de fotbal „Atletic Club”Rovine activa în campionatul districtului Arad. În turul campionatului din 1948-1949 a ocupat locul
Progresul Pecica () [Corola-website/Science/335610_a_336939]
-
Pui de lei”, cu echipament roșu-galben zebră, și a doua echipă „Pui de șoimi”,cu echipament albastru-alb zebră. Activitatea, pregătirea, se făcea în curtea școlii, iar meciurile între echipele amintite mai sus se organizau pe terenul mare al localității. De menționat este faptul că jucătorii jucau desculți. De la acest micro- centru de fotbal au ajuns la echipele de seniori ale localității următorii: Ioan Vidolman, Ilie Solomie, Mircea Pofetiu, Romul Popețiu, Ioan Gordobici. Activitatea fotbalistică a localității Pecica continuă după reîmpărțirea administrativ-teritorială
Progresul Pecica () [Corola-website/Science/335610_a_336939]
-
mare preț" ( după P.P.Panaitescu, op.cit., p. 79). Romanul abundă în expresii plastice: Vidra e ""jigania cu talpă de gâscă, cu colții de știucă"", Dulful (balena) e ""porc peștit"" și ""pește" "porcit"". În "Istoria ieroglifică" este folosită literatura populară, sunt menționate proverbe și zicători, ca acestea: Lupul părul după vremi" "își schimbă, iară din firea lui nu iase"", sau "" Cine nu vrea să frământe , toată ziua cerne"". Lumea orientală cu farmecul ei exotic apare în descrierea vânătorii de elefanți în India
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
Francisc de Assisi. Comunitatea era alcătuită din muncitori de meserie dăltuitori, lucrători la cuptoare si săpători, de naționalitate română, germană, italiană, poloneză și maghiară. Erau însă și negustori, meșteșugări, ostași, medici și diplomați. Biserică catolică „Sfântul Francisc de Assisi” este menționată în documente încă din anul 1532. Francesco della Valle Padovanul scria în 1532 că la Târgoviște „a fost o biserică a Sfântului Francisc, având alături câțiva călugări franciscani observanți, care fac slujba bisericească potrivit regulilor Bisericii Romane”. Această biserică este
Biserica Sfântul Francisc de Assisi din Târgoviște () [Corola-website/Science/335665_a_336994]
-
un loc unde erau așteptați. El se oprește pentru o clipă să asculte ce se cântă în sală, iar fata necunoscută dispare fără urmă. Nuvela „Uniforme de general” a fost scrisă în decembrie 1971 la Chicago și New York (SUA), după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii.<ref name="Ștefănescu 1/2003">Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Mircea Eliade”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 1, 8-14 ianuarie 2003.</ref> Prima sa publicare a avut loc în numărul inaugural (caietul nr.
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
Basarabia și Bucovina de Nord pe terenuri calcaroase sau acre în păduri foioase sub stejari și, fagi, crescând în cercuri („cearcăne de vrăjitoare”), precum grupuri în locuri umede. El apare din mai până în octombrie (noiembrie). Și acest soi a fost menționat de multe ori sub denumiri diferite. Aici cele mai importante: Specia a fost descrisă și pictată pentru prima oară de Pierre Bulliard sub numele "Agaricus lividus" în cartea sa "Herbier de la France", volumul 8, din anul 1788. După ce Christian Hendrik
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]
-
a mănăstirii pretindea că prima stareță ar fi fost însăși regina "Richilde"... sau Bertrande venită de la mănăstirea "Sainte-Aure din Paris". Nu se cunosc numele starețelor din primele două secole după fondarea abației. Totuși Walburge sau Galburge (1086-1106) este primul nume menționat în acte, cu certitudine. 1. Walburge (Galburge) (1086-1106) 2. Hadwide I (1124-1139) 3. Judith (1150) 4. Gerberge (1174) 5. Ide de Chiny (1187) 6. Hadwide II de Chiny (1206) 7. Marguerite I d’Apremont (1259-1271) 8. Ide des Wales (1279-1286
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
var, în sarcofage de piatră, sub o dală de marmură neagră), călugărițele în mănăstire, sub fațada de Sud a bisericii, domnișoarele de la pension și călugărițele portărese în cimitirul interior, la căpătâiul abațialei. „În piața din fața abațialei intrând în numita biserică, menționează inventarul, se află o cușcă de lemn cu frânghii pentru a ridica, la geamurile și la boltele bisericii, muncitorii care sunt obligați să lucreze acolo.” Un borderou menționează 8 clopote cântărind de livre, transportate la Metz, la 11 august 1792
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
interior, la căpătâiul abațialei. „În piața din fața abațialei intrând în numita biserică, menționează inventarul, se află o cușcă de lemn cu frânghii pentru a ridica, la geamurile și la boltele bisericii, muncitorii care sunt obligați să lucreze acolo.” Un borderou menționează 8 clopote cântărind de livre, transportate la Metz, la 11 august 1792. Era și un orologiu, care a fost achiziționat de comună și montat în clopotnița bisericii parohiale, unde a funcționat până în 1866. Un alt clopot de 150 de livre
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
se pregătea să meargă la laborator. Avea 76 de ani, iar dosarul de pensionare îi fusese aprobat cu doar câteva zile în urmă. Se cunosc cel putin 115 articole științifice apărute în diverse reviste românești și străine, din care de menționat: Rezultatele cercetărilor sale au fost citate în diverse reviste științifice sau tratate apărute sub semnătură unor autori români sau străini. Se pot da exemple că: “Leptospiroza” (Bercea și colectivul), “Virusologie” (Elvira Ciufecu), “Imunologie” (V.Cristea), “Îndreptar de alergologie” (V. Filip
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]